Sport

articolul anterior articolul urmator

INTERVIU Gabi Balint: „Microbiştii români vor simţi gustul amar că echipa noastră nu este la EURO să lupte“

4
12 Jun 2021 13:58:16
Autor: Ana-Maria Şchiopu

Gabi Balint, unul dintre fotbaliştii Generaţiei de Aur, spune că suporterii români nu se vor bucura cu adevărat de organizarea EURO în ţară din cauză că reprezentativa României nu ia parte la întrecere.

Fost internaţional român şi câştigător al Cupei Campionilor Europeni cu Steaua, în 1986, Gabi Balint (58 de ani) spune că EURO 2020 nu va fi o ediţie cu surprize neplăcute datorită faptului că sunt foarte multe echipe bune – va fi un fotbal frumos. Cu toate acestea, românii nu se vor bucura atât de mult de eveniment, absenţa selecţionatei noastre fiind o contraperformanţă greu de uitat. Balint este de părere că rezultatele slabe din ultima vreme ale naţionalei nu sunt din cauza selecţionerului, ci mai degrabă din vina campionatului slab şi a constantei nepăsări din ultimii an faţă de sport. Singura soluţie pentru salvarea fotbalului românesc, spune el, este doar investiţia în generaţiile de copii şi juniori, acest lucru necesitând, însă, şi implicare din partea instituţiilor statului.

„Weekend Adevărul“: Aveţi o echipa favorită în acest turneu?

Gabi Balint: O să-mi aleg şi eu o echipă, deocamdată nu m-am decis. Trebuie să le văd primele meciuri şi apoi voi simpatiza cu vreuna. Oricum, sunt mai ataşat de Spania. Vreau să văd cum se descurcă marile favorite: Franţa, Germania, Anglia.

Avem un EURO fără Sergio Ramos, Zlatan şi cu un Ronaldo intrat într-un con de umbră în ultimul an la Juventus. Pe cine mizăm pentru spectacol?

Sunt destui jucători buni, de la care am aşteptări. Spectaculos nu ştiu cât va fi campionatul, dar sunt curios cum o să fie, mai ales prin prisma disputării meciurilor în atâtea oraşe.

Credeţi că putem avea parte de o câştigătoare-surpriză, precum în 2004, când Grecia a plecat acasă cu trofeul?

Îmi amintesc de Grecia, cu cel mai urât fotbal (râde). Nu cred că o să avem vreo surpriză pentru că unele ţări au echipe prea bune pentru ca una dintre ele să nu câştige trofeul. Avem echipe puternice campionatul acesta: Germania, Anglia, Belgia, Franţa, Italia, Portugalia – care e ultima campioană europeană.

Gustul amar al absenţei

Prin faptul că lipsim de la eveniment se pierde din importanţa acestei organizări?

Pentru români, faptul că nu suntem acolo, contează enorm. Dar cred că în privinţa organizării, ne vom ridica la standardele cerute de UEFA – oricum totul este sub controlul lor şi nu se face nimic fără aprobarea lor. Noi doar le punem la dispoziţie oameni şi stadioane. Deci nu se pune problema că nu va fi organizat bine, ci doar că microbiştii români vor simţi gustul amar că echipa noastră nu este acolo să lupte. Iar odată cu începerea turnelului, când vom vedea meciurile, când vom vedea echipe care sunt aproximativ la acelaşi nivel cu al nostru, această tristeţe se va simţi şi mai mult.

Opinia publică este revoltată pentru că România nu s-a calificat în grupe. Însă nici în timpul Generaţiei de Aur, performanţele la Campionatul European nu au fost foarte strălucite – cu excepţia Euro 2000.

Performanţa, da, rămâne cea din 2000, când am trecut de grupe pentru prima dată – şi am avut cotracandidate puternice. Atunci au fost doar 16 echipe, era, aşadar, mai greu să te califici. Era altă generaţie, alt fotbal pe care îl juca echipa noastră. Acum, din păcate, este în scădere mare.

Care credeţi că este principala cauză a declinului?

Cei care conduc fotbalul românesc nu s-au mai implicat aşa cum trebuie, l-au lăsat de izbelişte. Campionatul nostru este aşa cum îl ştim... Nu au mai apărut nici jucători buni – talente dacă avem, ori pleacă în străinătate prea devreme, ori pur şi simplu nu mai ajung la nivelul la care se ajungea odată. S-a făcut o diferenţă mare între fotbalul nostru şi cel din Vest.

Selecţionerul, fără vină

Credeţi că este important să avem un nucleu de fotbalişti de la aceeaşi echipă de club care să fie la naţională?

Ca să ai o echipă naţională bună este obligatoriu să ai un campionat puternic, dar mai ales o competiţie internă unde să joace mulţi jucători români. În ultimul timp, sunt echipe unde sunt mai mulţi jucători străini, iar cei români nu mai au cum să se afirme. Cât despre jucătorii care joacă în campionatele străine, ei sunt mai mult rezerve sau sunt la echipe destul de slabe. Nu mai este cum era în anii ‛90, când fotbaliştii activau în campionate puternice, la echipe puternice.

Nu e vina lui Rădoi că fotbalul din România arată aşa. S-a ajuns aici după mulţi ani în care nu s-a mai făcut nimic pentru fotbal – asta e problema.

Aşadar, contraperformanţele din ultima perioadă nu sunt doar din vina selecţionerului Mirel Rădoi, cum spun mulţi?

Nu, bineînţeles că nu. Sunt mai mulţi factori care au influenţat această cădere. În afara campionatului slab şi a organizării precare, mai este şi lipsa centrelor de juniori. Sunt şi mult mai puţini fotbalişti legitimaţi decât erau odată. Selecţionerul are şi el partea lui de vină, dar şi cei care l-au numit în funcţie sunt vinovaţi.

Mulţi dau vina pe lipsa lui de experienţă şi pe vârsta lui, cu toate că şi Mircea Lucescu a fost numit selecţioner la 36 de ani.

Acesta este doar un caz. Dar nici cei care au fost până acum nu au adus rezultate la înălţime, cum erau odată. Asta e clar. Nu e vina lui Rădoi. El are un stil al lui de a antrena, dar nu are experienţă – face ce ştie şi ce crede că e bine. Poate că va demonstra că o să fie bine aşa cum vede el. Sau dimpotrivă, nu va avea rezultate şi va pleca. Nu e vina lui că fotbalul din România arată aşa. S-a ajuns aici după mulţi ani în care nu s-a mai făcut nimic pentru fotbal – asta e problema.

Calificările, pierdute la mustaţă

Echipa naţională la Euro 1992. Foto: Facebook Gabi Balint

La Europeanul din 1988 mai era nevoie de numai o victorie pentru a ne califica. Ce i-a lipsit echipei naţionale atunci, mai ales că din lot făceau parte mulţi dintre steliştii câştigători ai Cupei Campionilor Europeni?

Atunci, în 1988, am fost aproape de calificare – mereu am fost. Doar că atunci eram lipsiţi de experienţă. Ţin minte că trebuia să luăm punctele în meciul cu Austria. Eu nu am jucat deloc atunci, am fost rezervă. Asta a fost. S-au pierdut multe calificări, aşa, la mustaţă. Oricum, generaţia aceea a avut rezultate bune – şi la mondiale, şi la europene. Şi echipele de club mergeau foarte bine, inclusiv după 1990.

România a avut cinci calificări la Euro. Credeţi că sunt puţine în comparaţie cu alte ţări?

Înainte, la un campionat european era mai greu să te califici decât la un mondial. Erau 16 echipe – la început erau doar opt. Noi măcar le avem şi pe astea, alţii nu au deloc. Anglia, de exemplu, o mare forţă în fotbal, nu a câştigat niciodată un campionat european.

Trebuie găsită o soluţie pentru a promova jucătorii români. Trebuie, de asemenea, să se facă competiţii puternice la copii şi juniori. Trebuie să o luăm de jos – degeaba îi criticăm pe selecţioner şi pe jucătorii actuali. Trebuie să avem răbdare dacă vrem să facem ceva de calitate.

Credeţi că şi suporterii şi-au schimbat sentimentele faţă de echipa naţională?

Lumea nu mai are încredere, atât. Dacă echipa ar avea rezultate, suporterii ar fi din nou aproape. Mulţi s-au supărat, pe alţii nu îi mai interesează fotbalul – asta şi din cauza echipelor de club. Lumea are alte preocupări astăzi. La toate astea s-a adăugat şi pandemia, care a închis stadioanele. Asta e viaţa.

Aveţi o fază sau un gol de la un campionat european care v-a rămas în minte?

Da, mi-a rămas în minte faza lui Dorinel Munteanu din meciul cu Bulgaria, la campionatul din 1996. A dat un gol pe care arbitrul nu l-a validat – nu a văzut că mingea şutată de Dorinel Munteanu a căzut dincolo de linia porţii după ce lovise transversala. Pe atunci nu era tehnologia de acum.

Chiar, ce părere aveţi despre introducerea arbitrului asistent video/video assistant referee (VAR) în competiţii?

Este bun, că nu vor mai fi atâtea erori, dar se va pierde mult timp. Oricum, se pierdeau minute bune cu faulturi, cu accidentări, schimbări – acum se vor pierde şi mai multe până vor lămuri ei fazele. Dar va ajuta arbitrii şi nu va nedreptăţii echipele.

Înainte de toate, abecedarul

Credeţi că la nivelul Federaţiei Române se poate face o reformă?

Nu ştiu dacă reformă, dar ştiu că trebuie să se investească în copii, să fie învăţaţi fotbal bun de către antrenorii lor. Să se facă baze de fotbal. Cei mici trebuie să înveţe abecedarul acesta fotbalistic, la care cei de afară ne sunt superiori. Copiii trebuiesc îndreptaţi spre sport, spre fotbal. Dacă se va face asta, vom avea şi o ligă mai puternică. Trebuie găsită o soluţie pentru a promova jucătorii români. Trebuie, de asemenea, să se facă competiţii puternice la copii şi juniori. Trebuie să o luăm de jos – degeaba îi criticăm pe selecţioner şi pe jucătorii actuali. Trebuie să avem răbdare dacă vrem să facem ceva de calitate.

Cine ar trebui să susţină crearea acestor baze, federaţia?

Federaţia abia are bani să se susţină pe ea – şi, oricum, ea trebuie să îi susţină pe cei mici, cum ar fi fotbalul feminin, de exemplu. Eu cred că trebuie finanţare de la stat: primăriile, consiliile judeţene să se implice mai mult. Şi nu doar în fotbal, în orice sport, în general. Doar aşa vom avea sportivi buni şi campioni internaţionali. Nu putem aştepta de la privaţi – a făcut Hagi o academie şi atât – plus alţi câţiva, dar care nu sunt îndeajuns. Fiecare comună ar trebui să aibă un teren măcar, să se poată dezvolta competiţii locale, judeţene.

„Cel mai mare regret rămâne că m-am accidentat prea repede

Când aţi jucat pentru prima dată pentru echipa naţională?

Când aveam 19 ani. Eu tocmai ce participasem la Campionatul Mondial din Australia, din 1981, când am câştigat medalia de bronz, singura medalie câştigată de naţionala României vreodată la o competiţie mondială. De acolo, Mircea Lucescu, selecţionerul de la acea vreme, a ales câţiva şi m-a bagăt într-un meci amical cu Bulgaria, spre finalul partidei.

Aşadar, aţi fost la Europeanul din 1984, când ne-am calificat pentru prima dată în grupe.

La Europeanul din 1984, am fost în lotul extins, dar nu am mers mai departe cu ei, în Franţa. Eu, Lăcătuş, Giolgău, Mateuţ am rămas acasă.

Cum aţi trăit meciurile României de la primul Euro?

Eu eram în vacanţă şi normal că mă rodea faptul că nu fac parte din lotul românesc. Dar asta a fost opţiunea selecţionerului de atunci, Mircea Lucescu – oricum, datorită lui am debutat în echipa naţională când m-a introdus într-un meci cu Bulgaria. Atunci el a mers pe jucători cu experienţă, doar Hagi a fost dintre cei foarte tineri. Dar am trăit cu emoţie meciurile de atunci ale României.

Dar restul campionatelor le-aţi prins, nu?

Da, am fost mai mult ca antrenor secund. Ţin minte Campionatul European din Anglia: a fost unul tare slab, nu am făcut niciun punct. În 2000, cu domnul Ienei a fost cel mai frumos campionat european la care am fost – am trecut de grupe, dar, din păcate, ne-a scos Italia. Fie că eşti antrenor, fie că eşti jucător, este extraordinar să participi la un campionat la nivelul acesta. Te întâlneşti cu cele mai bune echipe din Europa – atunci erau 16, acum sunt 24 de echipe. Păcat că România nu a reuşit să fie printre cele 24 care au mers mai departe în grupe.

Fericirea adusă de telegramă

Ce însemna pentru dumneavoastră să fiţi selecţionat pentru echipa naţională?

Era totul, era echipa la care îţi doreai să ajungi – era cel mai înalt rang pentru un fotbalist să facă parte din echipa naţională. Era un sentiment aparte pe care îl simţeam când cânta imnul, că ştiam că îmi reprezint ţara, că toţi românii sunt alături de noi, de echipă. Întotdeauna când venea telegrama de convocare de la Federaţie eram cel mai fericit.

Cum arăta înainte, pentru o naţională, Campionatul European din interior?

Tot ce era în jurul Campionatului European era frumos. Simţi că este o competiţie europeană. Acum, cu toate echipele împrăştiate în atâtea oraşe, nu mai este aşa – joci, te urci în avion şi pleci acasă. Sunt curios dacă o să îl mai simt cu aceeaşi intensitate.

Spectator la campionatul din Franţa

Ca spectator aţi fost la un campionat european? Cum aţi trăit meciul din tribune?

Da, am fost chiar la cel din Franţa, unde a participat şi România. Nu se compară cu sentimentul de a fi pe teren, când simţi că toţi ochii sunt pe tine şi vrei să joci bine, vrei să fii cel mai bun, vrei să fii învingător.

Care este cel mai mare regret al dumneavoastră în privinţa naţionalei?

Cel mai mare regret rămâne acela ca m-am accidentat prea repede şi n-am mai putut juca nici pentru România. Sigur aş mai fi putut juca lejer patru-cinci ani. În rest, ar mai fi că nu ne-am calificat câteodată sau că am pierdut meciuri poate pe nedrept – acesta e fotbalul. Chiar dacă noi am fost o generaţie bună am întâlnit şi adversari buni şi n-am putut fi tot timpul victorioşi.

De trei ori antrenor secund al naţionalei

Numele: Gavrilă Pelé Balint

Data şi locul naşterii: 3 ianuarie 1963, Sângeorz-Băi, Bistriţa-Năsăud

Studiile şi cariera:

A absolvit Academia Militară, de unde a obţinut o diplomă de inginer.

Prima echipă la care a jucat a fost Hebe Sângeorz-Băi, iar în 1978, a fost selecţionat de către echipa bucureşteană Luceafărul. Între 1980 şi 1990, a jucat pentru Steaua Bucureşti, echipă cu care a câştigat Cupa Campionilor Europeni în 1986, Supercupa Europei în 1986, patru Cupe ale României şi cinci titluri de campion al României.

Din 1990, a jucat timp de trei ani pentru echipa spaniolă Real Burgos.

A strâns 34 de selecţii la echipa naţională, pentru care a marcat 14 goluri.

După o accidentare gravă, s-a retras la doar 31 ani şi a fost antrenor principal pentru mai multe echipe: Sportul Studenţesc, Sheriff Tiraspol, FC Vaslui, Universitatea Craiova, dar şi antrenor secund pentru Galatasaray Istanbul şi Politehnica Timişoara.

A stat pe banca naţionalei Românei ca antrenor secund în mandatele a trei selecţioneri diferiţi: Anghel Iordănescu, Emeric Ienei şi Gheorghe Hagi.

A fost selecţionerul reprezentativei Republicii Moldova în campania de calificări pentru Euro 2012.

Locuieşte în: Bistriţa

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

4 Comentarii

Noah Scînteia@Vancouver.ca
12.06.2021, 16:22:42

Bravo Ra2!... infrangerea cu Anglia a fost un rezultat extraordinar de bun !...

+5 (5 voturi)
Noah Scînteia@Vancouver.ca
12.06.2021, 19:26:37

"vom vedea echipe care sunt aproximativ la acelaşi nivel cu al nostru" Gabi te respect mult, dar n-ai vazut ce diferenta intre fotbalul care se joaca la Euro si Nationala lui Rad oi ?... hai sa fim obiectivi...

+5 (5 voturi)
Kongo-Müller
12.06.2021, 20:04:23

La fel de amar e gustul cand trebuie sa suportam la meciuri un comentator penibili si nepregatiti ca Mihai Mironica. Parca ne uitam la meciuri diferite. Noi vedem Italia-Turcia sau Wales-Elvetia si el vorbeste mereu de meciurile Romaniei de acum 20-30 de ani. Reactivati-i pe Graur sau pe Secosan daca nu aveti altceva sa ne oferiti, decat aceasta nulitate. Rusine ProTV !

+4 (4 voturi)
Gica Paunescu
13.06.2021, 08:22:48

Bistrtita este orasul cel mai apropiat de locul nasterii lui Balint; cred, totusi, ca locuieste in Bucuresti ( daca prin ,, a locui'' se intelege localitatea unde-ti petreci majoritatea timpului, pe durata unui an de zile). Opiniile lui Balint ,in materie de fotbal, sunt de cele mai multe ori absolut pertinente. Servus,

Modifică Setările