INTERVIU Zagorakis despre România: „De câte ori sunt întrebat asta, aduc în discuţie situaţia voastră”

Theodoros Zagorakis (foto: AP)

Fostul mare internaţional Theodoros Zagorakis, actual europarlamentar, a devăluit amănunte din mandatul “Generalului” la cârma naţionalei elene.

Pe terenul de joc a fost un idol. A adunat 120 de selecţii în naţionala Greciei, între 1994 şi 2007, cariera sa internaţională fiind încununată de câştigarea Euro 2004. Astăzi, Theodoros Zagorakis (44 de ani) este doar unul dintre cei 751 de deputaţi ai Parlamentului European. Ales anul trecut pe listele partidului Noua Democraţie, fostul fotbalist are însă ambiţia de a se impune şi în politică. “Ne punem mari speranţe în el. Este unul dintre tinerii noştri cei mai înzestraţi”, l-a caracterizat fostul premier Antonis Samaras.

“Adevărul”: Domnule Zagorakis, sunt un ziarist din România. Putem schimba câteva vorbe?
Theodoros Zagorakis (râde): Hagi, Popescu, Petrescu, Dumitrescu...Sigur că da.
Ne-am mai întâlnit acum zece ani, la un meci dintre Rapid şi PAOK Salonic, în Cupa UEFA.
Da, am pierdut cu 1-0 atunci. Nu e o amintire prea plăcută. Despre asta doriţi să discutăm?

Nu chiar. Urmează o nouă dispută între România şi Grecia, în luna septembrie…
Grecia nu e într-o poziţie prea fericită acum. Dar, de câte ori mă întreabă cineva despre situaţia prin care trece acum naţionala noastră, aduc în discuţie România. Aţi avut o perioadă în care vă calificaţi la fiecare turneu final, dar apoi a început căderea. Este un lucru normal pentru echipele care nu fac parte din elita fotbalului mondial. Esenţial este să reuşeşti să-ţi revii cât mai repede după această cădere. Noi am participat la cinci din ultimele şase turnee finale. E ceva fantastic, înainte aveam doar două calificări mari şi late. Pentru noi, cel mai important e să te califici, restul e un bonus.

Mai credeţi în minuni?
Matematic avem încă şanse, dar nu trebuie să ne facem iluzii. Cert e că n-avem nimic de pierdut. Presiunea e pe România, care are nevoie de puncte pentru calificare. La fel e şi cu Ungaria şi Irlanda de Nord. Dar eu cred că de data aceasta România se va califica de pe primul loc din grupă. 

Aţi jucat împotriva naţionalei României de patru ori. Vă mai amintiţi câte ceva despre acele partide?
(râde) Da. Cea mai bună naţională a voastră a fost cea cu Hagi din 1994, nu?

Da, cea care s-a calificat în sferturile de finală ale Cupei Mondiale…
O echipă foarte tare! Îmi amintesc că prima oară am jucat împotriva voastră în 1995, la Kalamata. V-am bătut cu 1-0. Am fost norocoşi, pentru că nu ne-am duelat cu Hagi. Apoi ne-aţi bătut voi, la Bucureşti, în 1998, înaintea Cupei Mondiale din Franţa (n.r: 2-1), dar iarăşi n-a jucat Hagi. În 2002 v-am bătut de două ori, 3-2 şi 1-0. Am fost însă adversarul lui Hagi în 2013, când am jucat într-un meci de old-boys al naţionalelor, la Salonic (n.r: 1-1). E foarte periculos şi acum, la 50 de ani! Trebuie să organizăm şi meciul-revanşă, în România. Poate chiar anul acesta.

Aţi lucrat cu actualul selecţioner al României, Anghel Iordănescu, la naţionala Greciei, între 1998 şi 1999…
Am colaborat foarte bine. Numai că atunci naţionala Greciei trecea printr-o perioadă de tranziţie. Existau şi anumite fricţiuni între stranieri şi jucătorii care evoluau în ţară. Eu cred că Iordănescu a lăsat în urmă foarte multe lucruri bune, chiar dacă rezultatele nu l-au ajutat. Îmi amintesc meciul cu Slovenia din 1998, când am jucat foarte bine, dar am făcut 2-2 acasă. Chiar dacă în acel moment au mai apărut mici conflicte, domnul Iordănescu având şi el un caracter foarte puternic, ulterior toţi jucătorii au apreciat mandatul său ca fiind unul mai degrabă pozitiv. Anghel Iordănescu a ajutat fotbalul grec.

Care a fost secretul câştigării Campionatului European din 2004?
Acum nu mai e un secret. Am fost o echipă foarte unită, o adevărată familie. Fără orgolii individuale, ne gândeam doar la binele colectiv. Înaintea turneului final ne-am propus cu toţii să facem o figură frumoasă. Să ne bucurăm de fiecare meci în parte. Nimic concret. Bineînţeles că nici noi nu credeam că putem câştiga. Restul a fost un dar de la Dumnezeu.

Cum v-aţi descrie în calitate de politician, pentru cei care nu sunt la curent cu activitatea dumneavoastră?
Încerc să fiu un bun avocat al Greciei, însă mă preocupă şi problemele celorlalţi cetăţeni europeni. Spre exemplu, am interpelat Comisia Europeană în legătură cu fenomenul dependenţei adolescenţilor de jocurile de noroc şi pariurile online, care afectează în egală măsură atât Grecia, cât şi România. La iniţiativa mea şi a altor colegi, am creat un intergrup care se ocupă de sport, în Parlamentul European, eu fiind secretar general al acestei structuri.

Când v-aţi dat seama că vreţi să intraţi în politică?
Trebuie să recunosc că mi-am pus şi eu de foarte multe ori această întrebare, de ce vreau să merg pe drumul acesta. Dacă cineva mi-ar fi spus acum doi ani că voi fi europarlamentar, i-aş fi spus că e nebun. Am fost curtat şi înainte, pentru Parlamentul Greciei, dar am refuzat. Cu o lună şi jumătate înaintea alegerilor din mai 2014, am acceptat această propunere. Având în vedere criza din ţara mea, am considerat că fiecare trebuie să pună umărul, aşa cum poate, pentru a ajuta Grecia. Iar Parlamentul European are un cuvânt greu de spus în politica europeană.

Şapte meciuri pe banca Greciei

Anghel Iordănescu a preluat naţionala Greciei în iulie 1998, pe un salariu anual de 320.000 de dolari şi având ca obiectiv calificarea la Euro 2000. N-a rezistat decât 7 meciuri pe banca elenilor, “Generalul” demisionând în urma înfrângerii de pe teren propriu, 0-2 cu Norvegia, din 27 martie 1999.  În preliminarii, el a mai înregistrat următoarele rezultate: 2-2 cu Slovenia, 3-0 cu Georgia şi 0-0 cu Albania. În amicale, el a bătut Croaţia cu 3-2, Finlanda cu 2-1şi Belgia cu 1-0.