Ioan Chirilă a scris o altă istorie: "Glasul roţilor de tren"

Mi-a trimis cineva un link. L-am deschis. Era un articol din Gândul intitulat „Povestea Rapidului scrisă de Nea Vania şi fiul său Ionuţ”. Rândurile erau semnate de Marian Sultănoiu.

Un paragraf întreg - aproape jumătate din articol sunt rânduri din „Glasul roţilor de tren” o istorie romanţată a Clubului Rapid, scrisă în 1968 de Ioan Chirilă. Fiul nostru Ionuţ avea doi ani. Am citit articolul de câteva ori şi m-am întrebat de ce Ioan Chirilă este folosit mereu în situatii limită, de ce ne amintim de el doar atunci când ne convine, de ce vrem sa scoatem castanele din foc cu metaforele şi emoţiile lui Ioan Chirilă.

După cele şase ediţii ale „Premiilor Ioan Chirilă”  pe care le-am crescut cu pasiune si  entuziasm timp de şase ani în condiţii foarte grele, oferind premii celor mai buni gazetari de sport, Fundaţia artEST şi Agenţia de vise, nu au mai putut susţine proiectul.

Nimeni, nici măcar unul dintre cei premiaţi nu s-a sesizat, nimeni nu şi-a manifestat regretul că această frumoasă si dezinteresată acţiune nu va mai continua. Au fost implicaţi nu doar ziarişti de sport, dar şi scriitori, oameni de cultură care au onorat juriile acestei competiţii cu prezenţa lor. Nici chiar ei nu au făcut-o. Chiar dacă de multe ori Premiile au devenit un câmp de luptă între gazete şi gazetari, au stârnit orgolii, invidii, emoţii, au deschis în acelaşi timp drumul unor tineri talentaţi şi au încununat nişte frumoase cariere.

 Premiile erau aşteptate aşa cum spunea cineva „ca pe un spectacol bun” sau cum spunea Cătălin Tolontan: „Premiile Ioan Chirilă sunt un etalon sunt asa cum sunt toate premiile care se respectă: aşteptate, contestate şi perfectibile”.

Am vrut să aduc în discuţie toate astea  ca să mă întreb încă o dată de ce ne amintim şi ne înduioşem de opera celui care a fost, citez - „un mare seducător în scris”, că „să nu-l iubeşti trebuia să fii prost sau rău la suflet” - doar atunci când ne convine şi nu ne-am sesizat. De pildă, atunci când acest eveniment  care i-a purtat numele a murit sufocat  ca şi multe altele din lipsă de fonduri.  M-am întristat foarte tare fiindcă a fost o muncă uriaşă care s-a înecat într-o totală lipsă de interes şi de afecţiune.

Nu ştiu ce legatură mai are echipa Rapid de astăzi cu cea din 1923 cu Grigore Grigoriu, Geza Ginzer, Tudor Petre, Dumitru Constantinescu şi Franz Hladt sau cu cea din 1947 Covaci, Bogdan Mihăilescu Filote, Asbiceanu etc etc. Nu este corect să transferăm virtuţile şi calităţile Rapidului de atunci, descrise de Ioan Chirila în „Glasul Roţilor de tren” echipei Rapid de astăzi. Nu ştiu ce atitudine ar avea Ioan Chirila faţă de echipa de astăzi a Rapidului faţă de jucatorii ei şi faţă de clubul de astăzi. Cred însă că a folosi acest text pentru a sensibiliza o anumită parte a publicului este incorect.

Adrian Georgescu scria în Evenimentul din 2008: „Nu există urmaşii lui Nea Vanea - Urmaşii lui sunt cei doi fii pe care i-a avut: Tudor şi Ionut Chirilă”.

Ştiu cât de mult s-a zbătut Ionuţ să primească o echipă ca să-şi demonstreze calitătile de antrenor, calităţi indubitabile. Daca nu ai un CV în care să aşterni cel putin zece funcţii, cincizeci de trofee şi ZECE premii (chiar dacă unele sunt mincinoase) eşti bun de aruncat la gunoi. Nimeni nu controlează CV-urile. Ionuţ Chirilă este un antrenor bun şi merită încredere. Nu a primit-o de la nimeni, fiindcă astăzi este preferabil să fii titrat chiar dacă eşti mai putin capabil. Sunt fotbalişti care în virtutea unui nume şi a unei cariere încearcă să devină antrenori, dar nu reuşesc! Ca în orice profesie trebuie să ai talent.

Sunt de acord că trăim într-o Africă, cum spune autorul articolului, dar de ce nu suntem în stare să îi dăm jos pe cei doi Domni de la conducerea FRF? De ce îi promovăm de ani de zile în ziare şi pe televiziuni şi le tolerăm prostiile şi inepţiile pe care le spun şi le fac? De ce toate posturile de televiziune au făcut din Mitică Dragomir, un fel de mascotă a sportului Românesc? Chiar totul se cumpără? Este un om incult şi redus.

Revin la propunerea pe care am făcut-o nu demult. Niciun post de conducere indiferent în ce domeniu să nu fie ocupat mai mult de opt ani. Chiar şi aşa este enorm!

Ionuţ Chirilă este vinovat că a fost OBLIGAT de către Federaţie să se prezinte la baraj şi să joace cu echipa Rapid? Ultima frază pe care autorul articolului ar fi vrut să o audă din gura lui Ionuţ Chirilă este de-a dreptul Shakespeariană! Să inteleg că lui Ionuţ Chirilă i se reprosează că nu este MULT AŞTEPTATUL MESSIA din Sportul Românesc?

- Nu vi se pare că cereţi prea mult unui om care nu a greşit cu nimic în acest caz şi care încearcă să muncească cinstit? Istoria Rapidului este scrisă de Copos, de antrenorii şi fotbaliştii care s-au perindat prin acest club, de arbitri şi mai ales de cei doi Domni de la FRF, nu de Ionuţ Chirilă!

Probabil se vor găsi mulţi să mă înjure fiindcă trăim într-o ţară liberă. Cred că trebuie să fie o mare plăcere să stai în culise ascuns, să nu te vezi şi să arunci cu noroi în scenă peste cel care are curaj să stea în lumina reflectoarelor, în faţa publicului şi să îşi rostească monologul.

IOAN CHIRILĂ nu a ţinut cu nicio echipă în mod special. Iubea talentele şi avea un cult pentru învingători. A scris o frumoasă istorie a Rapidului, dar a unui ALT RAPID, nu cel care a jucat la baraj cu CONCORDIA CHIAJNA.