Junior la Poli Timişoara, recordmen la atletism. Nimeni nu-i făcea faţă pe pistă

A fost poate cel mai rapid român în probele de sprint. Florin Suciu a jucat fotbal pentru echipa de pe Bega, dar a fost deviat spre tartan, spre probele de viteză. Rezultatul? Record naţional pe 200 de metri şi cu ştafeta de 4x400 m, şi al doilea cel mai bun timp pe 100 de metri

Florin Suciu (38 de ani) alerga şi înainte de a ajunge pe pistă, dar cu balonul la picior, la Poli Timişoara. Nu vom şti dacă ar fi ajuns un nou Emeric Dembroschi, eroul de la Guadalajara, dar ce a pierdut fotbalul, a câştigat atletismul. Cum a ajuns să devină cel mai bun sportiv în probele de sprint povesteşte chiar el: „Eram în clasa a IX-a, a fost un cros, m-am dus şi eu pe acolo şi parcă am ieşit pe locul 3. O perioadă am făcut şi fotbal, şi atletism, între timp au apărut şi ceva certuri între cei doi antrenori, dar până la urmă am ales pista sub îndrumarea lui Ioan Damaschin”. A încercat semifond, dar nu i-a plăcut şi astfel a ajuns să facă sprint. „Aveam de multe ori câte 2 antrenamente pe zi, şi alergare, şi sală. Se făceau doar «bucăţi», nu mai mari de 500 de metri. Oricum, mie îmi plăceau cele scurte, de până în 100 m. Chiar dacă pregătirea era grea, chiar dacă apăreau uneori probleme, nu m-am gândit niciodată să mă las, mereu am vrut să fug mai repede”, ne-a explicat Florin. Asta se vede şi în rezultatele avute înainte să devină senior, Suciu deţinând şi la această oră recordurile naţionale pe 400 de metri la Juniori 1 şi pe 200 de metri la tineret.

De la pescuit, la record naţional

„Atunci, în 2005, era oarecum final de sezon, se cam terminase tot. Eram la pescuit cu tata, când am primit un telefon de la cineva de la Federaţie să-mi spună că trebuie să merg la Balcaniadă. Nu prea aveam niciun chef, voiam să mă odihnesc, fusese un an greu. Am stat pe baltă toată noaptea şi la 5.00 primesc din nou un apel. Eram aşteptat de maşină, să mergem în Serbia, la Novi Sad. Nu mă mai antrenasem deloc de când revenisem acasă, dar mi-am luat echipamentul şi m-am dus”, şi-a amintit bănăţeanul. Şi finala a fost explozivă! Pantofii lui Florin muşcau din tartan, bucăţi mici din suprafaţa sintetică săreau în aer sub presiunea „cuielor”. Românul alerga spre finiş în încercarea de a „îngheţa” cronometrul cât mai rapid (l-a oprit la 20:70). „Am plecat primii 150 m foarte tare, tare de tot, m-am uitat în jur şi nu mai era nimeni. Dar dintr-odată m-am trezit cu 2 adversari lângă mine, nu am mai putut reacţiona. Am terminat la fotofiniş. Am realizat destul de târziu că făcusem record naţional. Chiar dacă am avut perioada premergătoare concursului în care nu m-am pregătit, s-a văzut munca din spate depusă tot anul”, povesteşte sportivul. La doi ani distanţă, în 2007, Florin Suciu s-a apropiat la 3 sutimi de secundă de recordul naţional deţinut de Cojocaru la 100 m, 10:21.

Florin Suciu a făcut parte şi din cea mai rapidă ştafetă românească pe distanţa de 4×400 m, alături de Vasile Boboş, Marian Câmpeanu şi Ioan Vieru, echipă care deţine recordul pe această distanţă, 3.04:23 (2006, Goteborg). „Antrenamente specifice nu făceam, decât puţin înainte de concurs. Nu este ca la 4x100 m, acolo unde ai nevoie de pregătire specifică. Cu băieţii mă înţelegeam foarte bine, eram uniţi. Drept dovadă, şi rezultatele pe care le-am avut”, ne-a spus timişoreanul, care ne-a explicat şi de ce e nevoie pentru a fi un atlet de top: „Trebuie să ai talent pentru sportul pe care-l faci, să ai sprijin din partea tuturor şi să-ţi placă enorm ceea ce faci. N-am zis nimic de muncă, dar asta se subînţelege, fără muncă nu poţi face nimic”.

Când vor cădea recordurile lui Bolt?

Usain Bolt încă deţine recordurile mondiale pe 100 m (9:58), respectiv 200 m (19:19), şi încă nu a părut cineva care să lase impresia că ar putea să le bată. „Îmi este foarte greu să cred că se va alerga aşa de repede prea curând. Ce a făcut Bolt a fost un fel de ce fac Messi şi Ronaldo împreună. Trebuie să mai treacă ceva timp. Ambele recorduri sunt fabuloase, dar cred că la 200 m poate cădea ceva mai repede. La 100 m, e mult mai greu!”, a spus Suciu.

A lucrat în construcţii, în Germania

În 2009, Florin Suciu a renunţat la sport şi a plecat să muncească pe şantier, undeva lângă Frankfurt. „Aş vrea să uit perioada aia, aş vrea să nu-mi mai aduc aminte ce m-a făcut să mă las. Am simţit nevoia să nu mai fac atletism. Am plecat şi atât. Nu am mai vrut să revin. Am lucrat în construcţii în Germania, tatăl meu era deja acolo. După 8 ani, am decis să revin acasă, tot la Timişoara”, povesteşte fostul sportiv.

A fugit alături de recordmenul lumii

În 2007, Florin Suciu a participat la Campionatul Mondial de la Osaka, unde în calificări a alergat alături de Asafa Powell. Jamaicanul a trecut finişul în 10:34, Suciu în 10:38. „A fost un concurs unde m-am simţit puţit deosebit pentru că am concurat alături de cel care pe atunci deţinea recordul mondial. A fost, clar, una dintre cele mai frumoase curse”, a declarat timişoreanul. Florin a ajuns în sferturi, Asafa Powell a luat medalia de bronz.