„La box, arbitrul l-ar fi numărat până la 8“. De acolo însă, l-a „ucis“ pe Dimitrov | Poveştile Australian Open: americanul reinventat de mentorul lui Jim Courier

„Dacă acesta ar fi un meci de box, arbitrul l-ar fi numărat pănă la opt. Este ameţit şi confuz.“ Sunt cuvintele lui Brad Gilbert despre americanul Tommy Paul, miercuri, la patru ore de la startul duelului acestuia din turul doi cu Grigor Dimitrov, la Australian Open 2020. În direct, la tv.

Semifinalist la Melbourne în 2017, bulgarul Dimitrov era atunci, exact atunci, la două puncte de victorie. „Grisha“ pierduse primele două seturi. Dar renăscuse. Le câştigase pe următoarele două şi îi mai lipseau două puncte... Dar... asta nu este o poveste despre „Grisha“! Ci despre Tommy Paul. Jucătorul care, la al 19-lea minut din a cincea oră a meciului cu Dimitrov, avea biletul pentru turul trei în buzunar. Al lui şi numai al lui. Brad Gilbert se înşelase. Şi de puţine ori o face.
 

 „Diagonala“ de 100 mile pe oră

Vă întrebaţi de ce am ales sistemul non-metric? A fost vorba de exact 100 de mile pe oră, c-o rezonanţă armonioasă şi miză echivalentă cu întrebarea de 1000 de puncte din folclor.

La două puncte de înfrângere, la scorul de 6-4, 7-6(8), 3-6, 6-7(3), 4-5 şi 0-30, Tommy Paul, un puşti bătrân de 22 de ani (şi veţi afla mai departe de ce îl numim astfel) s-a aşezat pe lovitură cu speranţă - mai mult decât încredere - şi a plesnit mingea, la totul sau nimic, trimiţând-o în diagonală cu 100 de mile pe oră spre terenul lui „Grisha“. De la microfon s-a auzit doar atât: „a trimis aici o rachetă supersonică“.

Să ne-nţelegem... Tommy Paul se târâise încă de la începutul setului trei cu o accidentare la picior, dar avea în rachetă o minge, pe care a mizat totul. Răspunsul la întrebarea de 1000 de puncte - „prinde terenul?“ a fost „da“. Iar Dimitrov, vânat de fantomele dezamăgirilor trecutului său la Australian Open, s-a clătinat brusc, pierzându-şi capul, suflul şi controlul mâinii.

Acea mingea plesnită şi trimisă cu 100 de mile pe oră, echivalentul a 161 km/h, i-a câştigat lui Tommy Paul meciul cu Dimitrov, scrie tennis.com.

• „Adevărul“ vă spune tot ce-aţi vrea să ştiţi despre Tommy Paul. O poveste... altfel.  

Analogia cu boxul redată în primele rânduri este cum nu se poate mai potrivită, deşi, cel mai probabil, în vâlvătaia meciului, Brad Gilbert nu s-a gândit chiar astfel. Pe 4 martie 1909 se năştea la Buffalo, în Statele Unite, un copil ce ulterior avea să devină campion mondial în box, la categoria pană. Părinţii îl numeau Tommy, iar Tommy Paul avea să ajungă în Hall Of Fame-ul boxului, în 2003.

Să revenim însă la Tommy Paul al nostru... născut în Philadelphia lui Rocky Balboa (sic!).

Puştiul ochit de Federer, dar pierdut pe drum

Am spus despre Tommy Paul că este „un puşti bătrân de 22 de ani“. Şi asta pentru că deşi este coleg de generaţie cu Frances Tiafoe, Taylor Fritz şi Reilly Opelka, ultimii trei au făcut pasul în circuitul ATP parcă acum o viaţă, comparativ cu Tommy Paul. Totul după ce, în 2015, Tommy îl învingea pe Taylor Fritz în finala juniorilor de la Roland Garros (devenind doar al şaselea câştigător american al turneului din istorie), iar Taylor îşi lua revanşa în finala de la US Open. Tommy Paul a ratat însă tranziţia de la juniorat la profesionişti, izbindu-se, prinre altele, şi de probleme fizice.

Roger Federer şi echipa companiei sale de impresariat îl remarcase de atunci, oferindu-i un contract. Însă nici măcar asta nu a ajutat. Cel puţin nu rapid, ca în cazul lui Cori Gauff.

„Mâna“ mentorului lui Jim Courier şi lista cu 11 puncte

Tommy Paul a avut dintotdeauna talent. Şi o fluiditate seducătoare pe forehand. Însă abia în 2019 a început să dea din coate cu adevărat, câştigând două titluri Challenger şi lăsând de-a binelea în urma sa micuţele turnee ITF. La Roland Garros 2019 a fost la câteva puncte distanţă de un 2-1 la seturi în faţa lui Dominic Thiem, cel care ulterior avea să joace a doua sa finală consecutivă la Paris.

Pentru Tommy Paul, marea schimbare a venit în vara lui 2019. A intrat pe mâna lui Brad Stine, omul care l-a dus pe Jim Courier de pe 25 ATP pe primul loc în lume şi pe Kevin Anderson - în finală la Wimbledon. „El a avut mereu sclipiri de geniu“, declara Stine. Ce-l nemulţumea pe antrenor era legat de structură şi disciplină tactică. De selecţia loviturilor corecte, întrucât Tommy Paul iubeşte artificiile şi dă mai cu poftă o lovitură pretenţioasă din săritură decât o reluare „banală“, dar efeicientă în proporţie de 99%, nu de 50%.

Brad Stine a început să se joace cu mintea lui Tommy Paul. La US Open 2019, i-a pus în braţe o listă cu 11 aspecte de îmbunătăţit, de la pregătirea forehand-ului (spre care Paul se lansa în alunecare, pe zgură şi hard deopotrivă), până la priza forehandul-ului. Doar cu greu a acceptat Tommy toate aceste lucruri, dar în scurt timp a descoperit că plătesc dividende, iar după doar patru săptămâni, forehand-ul lui Tommy nu mai semăna cu cel pe care îl găsise Stine.

În plus, sala de forţă a devenit prietena lui Tommy Paul, pentru prima dată în viaţa sa.

Pentru moment, mai presus de orice, obiectivul declarat al lui Tommy este să ducă această colaborare cu Stine, decisivă pentru ascensiunea sa, până la finalul carierei lui. În aceste zile, este evident pentru toată lumea că merită.

Tennys Sandgren, inspiraţie pentru conaţionalul Tommy Paul

Şapte jucători din afara listei capilor de serie au acces în turul trei pe jumătatea inferioară de tablou la simplu masculin.

Americanii Tennys Sandgren (100 ATP) şi Tommy Paul (80 ATP) sunt cei mai slab clasaţi dintre ei. Coincidenţa: ambii au câştigat miercuri după un script identic: deschidere cu 2-0 la seturi, egalare din partea adversarilor şi victorie în decisiv. Mai mult, Sandgren i-a fost sursă de inspiraţie lui Tommy Paul, acesta din urmă povestind la final de meci cum a văzut pe ecranele din vestiar isprava colegului său din „Team USA“ din duelul cu favoritul 8, Matteo Berrettini, convingându-se, astfel, că este posibil să mai câştige meciul şi după intrarea în setul cinci.

80 este poziţia pe care Tommy Paul o ocupă în prezent în clasamentul ATP. Vineri, americanul îl va înfrunta în turul trei la Australian Open 2020 pe Marton Fucsovic (Ungaria, 67 ATP), având la orizont un posibil duel cu marele Roger Federer (care trebuie la rândul său să treacă de John Millman, cel care l-a învins la US Open în 2018).