Sport

articolul anterior articolul urmator

„Linişte, sare Iolanda Balaş!“

7
18 Mar 2016 18:18:36
Nicolae Manolescu

Şi eu am fost ani la rând în Arcadia: pe neuitatul Stadion al Republicii, când concursurile naţionale şi internaţionale de atletism se încheiau seara târziu, deseori, la lumina farurilor de automobil, fiindcă nocturna nu se inventase, cu anunţul crainicului: „Linişte, sare Iolanda Balaş!“.

Şi, rămasă singură pe stadion, Iolanda Balaş sărea. Bătând record după record. Mondiale, dragi cititori tineri. 8 din 14, numai pe Stadionul Republicii. Sunt un fan vechi al atletismului, dar emoţia trăită atunci, în anii
1956-1961, anii studenţiei mele, n-am mai cunoscut-o niciodată. După Angelica Rozeanu, Doamna tenisului de masă românesc, şi ea plecată dintre noi nu demult, Iolanda Balaş a fost una dintre cele mai mari sportive ale României. Am întâlnit-o de câteva ori în anii din urmă. Nu şi când era recordmenă a lumii, fiind eu prea tânăr ca să am curajul de a o aborda, deşi nu era decât cu trei ani mai în vârstă decât mine.

Era o Doamnă

De decenii bune, îi sărutam mâna şi ne îmbrăţişam, ca şi cum faima ei era de-ajuns să ne facă să ne credem apropiaţi. Habar n-am dacă citise vreun rând din ce scrisesem eu, care-i urmărise toate săriturile cu inima în gât. Dar se comporta ca şi cum ne ştiam de când lumea şi ne respectam reciproc. În golănia actuală din sport (vezi obscenităţile lui Şumudică!), Iolanda Balaş n-avea cum să-şi găsească locul. Era o Doamnă. Care îndrăznise să-l înfrunte pe Gheorghiu-Dej cerându-i ca soţul ei, alt mare atlet la proba de înălţime, Ioan Söter, primul român care a trecut ştacheta înălţată la 2 metri, s-o însoţească la Olimpiadă. Şi care a ştiut în deceniile din urmă să-şi păstreze respectul de care se bucurase din tinereţe.

Cancer al sportului

Atletismul românesc, care şi-a început cariera internaţională cu Iolanda Balaş şi, se pare, şi-a sfârşit-o cu Gabriela Szabo, a avut numeroase nume ilustre, intrate azi în uitare, ca tot ce aparţine trecutului. Unul dintre ultimele, din canotaj, nu din atletism, Elisabeta Lipă, ministru al Sportului, i-a închinat Iolandei Balaş un emoţionant elogiu. Această glorioasă ştafetă pare întreruptă astăzi din motive în primul rând, financiare.

E cazul totuşi să remarcăm că Iolanda Balaş n-a câştigat de pe urma celor 14 recorduri mondiale, între care două titluri olimpice, nici a mia parte din cât câştigă azi un fotbalist. Despre atleţi, canotori sau handbalişti e mai bine să nu vorbim. E aria timpului ca sportul să se facă pe bani. Mulţi. Zeci de milioane de euro. Mă tem că n-avem leac pentru acest cancer al sportului din toată lumea. Şi totuşi! Sunt de acord că performanţa trebuie plătită. Şi că un record mondial e un record mondial. Dar nu cumva banii au distrus, nu performanţa ca atare, dar caracterul moral al sportului?

Sportul e, zic unii, o artă. Poate, nu ştiu. Dar el nu ţine numai de bani, ci şi de o vocaţie, care trebuie, desigur, onorată, dar care ţine în egală măsură, la rândul ei, de caracter, de morală, de civilizaţie. Iolanda Balaş n-a bătut de 14 ori la rând, între 1976 şi 1981, recordul mondial la săritura în înălţime, fiindcă urma să fie plătită. A făcut-o, fiindcă ţinea să-şi respecte statutul de mare sportivă. De aceea este respectată până azi, când mai avea câteva luni până când să împlinească 80 de ani. Şi sper că va fi câtă vreme societatea românească nu-şi va pierde memoria. Fie şi, măcar, până când generaţia noastră, a Iolandei şi a mea, va continua să-i evoce extraordinarele performanţe, unice în atletismul mondial, cu iubirea şi stima pe care i le datorăm. Dumnezeu s-o odihnească pe Iolanda Balaş!

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

7 Comentarii

PETRE GRIGORESCU .
18.03.2016, 22:08:46

Linişte, PAUL GOMA nu este în ţară de 26 de ani Interzis, forţat la exil, hulit şi ostracizat subtil şi intelectualiceşte ! Sărim peste detalii, slalom printre explicaţii ! Acest Detaliu trecut sub Tăceri politicos corecte, de care-anume Cancer o fi suferind ? Cînd o să moară şi PAUL GOMA, tot cu aceeaşi expresie o să terminaţi articolul-ferparul despre ??? Ciudate mai sînt „cancerele” intelectualităţii Şi extrem de stranii ale celei româneşti post-comunist ex-securiste !!! Domnule Nicolae Manolescu, aveţi cumva vreun răspuns Cinstit ??? Linişte, să-l sărim pe săritul PAUL GOMA -de la socoteala din socoteli- ! Şi Linişte se făcuse ! şi Linişte Este !

0 (6 voturi)
PETRE GRIGORESCU .
18.03.2016, 23:53:35

Precizare ! Cei 26 de ani se referă la perioada de Libertate democratică originală începînd cu 1990, Prelungire firească a comunismului triumfător ! PAUL GOMA (şi familia) nu mai „sare” în România începînd cu 1977, Expulzat(ţi) de către Statul „român”, şi pînă astăzi, Definitiv, PE VECI !

-1 (5 voturi)
Tagetes
19.03.2016, 10:39:45

In vremea comunismului sportul era sport , nu afacere...ca mai mergea Corleone cu punguta cu doi bani sa castige Scornicestiu era asa sa ne distram ...sportivii erau angajati dar scosi din productie ...era o placere sa mergi la meci cu colegii de munca si dupa aia la bere ...era normalitate! si sanatate pentru tot omul ...prin caderea comunismului , care trebuia reformat nu schimbat, capitalistii si-au dat foc la valiza...valiza aia era contraponderea care-i mai tinea la respect.

-2 (4 voturi)
Constantine Constantine
19.03.2016, 20:32:07

Pe Republicii a fost nocturna (la inceput sporadic) inca din 1959 . Daca nu ma insel a fost inaugurata chiar cu ocazia internationalelor de atletism ale Romaniei. In anul urmator am vazut doua meciuri in nocturna ale lui CCA si Dinamo cu ungurii de la Honved. Iar concursurile de atletism de pe timpul verii se desfasurau doar seara la lumina reflectoarelor. Ca zi nu mai exista performanta, asta se datoreaza mai multor factori. Unul din ei il constituie bazele sportive. Prin 60 locuiam in Floreasca si pot sa spun ca existau o sumedenie de terenuri pentru fotbal si baze sportive. Imi amintesc terenurile de fotbal Ford, ICAB, Vointa, Sirena, Studentesc, Barbu Vacarescu, Cauciucul Quadrat si bineinteles stadionul Dinamo. Mai erau terenuri si prin Pipera sau Herastrau insa putin mai indepartate de casa. Astazi. erchinii din imobiliare nu stiu cum sa puna mina pe cite unteren ca sa mai trinteasca un mall.

+4 (4 voturi)
cristian hans
20.03.2016, 08:25:26

Asa este! Nenorocitii dracului au distrus sportul din tara noastra.

Vezi toate comentariile (7)

Modifică Setările