M-ai învins, Răzvane!

De fapt, ai învins cam toată presa care nu-ţi dădea, înaintea alegerilor la şefia FRF pe care le-ai câştigat ieri, nicio şansă. Cum n-au avut nicio şansă arborii retezaţi în parcul ploieştean ca să-ţi ridici dumneata (îmi îngădui această familiaritate, în pofida faptului că nu ne cunoaştem, deoarece eşti aproape impardonabil de tânăr) o măreaţă minibază sportivă.

Ţi-ai învins şi adversarii la sfârşitul celor două tururi de scrutin organizate ieri. Ai fost cel mai bun candidat. În condiţiile în care cel mai bun candidat (mă rog, favoritul, măcar pentru că internaţionalul Gică Popescu scosese lumea în stradă şi făcuse să se vorbească elogios despre România în cariera sa de fotbalist) a fost condamnat la închisoare. Dumneata, „minicandidatul“ etichetat aşa de Mircea Sandu, ai biruit într-o competiţie dură. Poate un pic mai dură decât licitaţiile pe care le-ai câştigat după o încleştare la care au participat ceilalţi bărbaţi ai familiei minifotbalistice Burleanu, tatăl şi fratele dumitale.

Dar gata cu familiarităţile, domnule Burleanu, de-acum sunteţi preşedintele fotbalului românesc. Deja l-aţi confirmat pe Piţurcă, i-aţi cerut demisia lui Kassai, îi trageţi scaunul de sub fund lui Iordănescu. Începeţi, cum aţi promis, reconstrucţia Sportului-Rege. Electoral, sigur a punctat tupeul dumneavoastră juvenil de a da de pământ cu cei pe care-i socotiţi indezirabili.

Ceea ar fi bine însă să nu începeţi este să-l luaţi drept exemplu pe Victor Ponta. Acest tânăr politician nu e deloc un exemplu. Când spuneţi „nu ştiu care va fi relaţia mea cu Mircea Sandu din noua poziţie pe care o va avea, dar atât timp cât va avea acea rentă viageră nesimţită va fi greu să găsească un partener de discuţie în mine“, parcă aţi fi Ponta referindu-se la Băsescu. Or, dumneavoastră nu sunteţi Ponta, nici Sandu – Băsescu. Pentru ca fotbalul să nu mai semene cu politicul, străduiţi-vă să colaboraţi instituţional. Nu vă daţi mare la apă mică, fiindcă s-au mai văzut preşedinţi, chiar de ţară (Emil Constantinescu, dacă nu cumva sunteţi prea tânăr să vă fi preocupat speţa), care chemau generalii la ordine şi-şi înghiţeau subit ordinele.

Atitudinea revanşardă nu foloseşte nimănui şi, în tot cazul, dăunează climatului modern pe care doriţi să-l implementaţi într-o instituţie bătrânicioasă, nereformată, unde se simte nevoia unui aer proaspăt. A spune că renta e nesimţită denotă populism post-electoral: instituţia pe care o conduceţi mai nou (cu autorizaţie de funcţionare şi certificat de identitate sportivă eliberate de MTS, nu ca la minifotbal!) e o persoană juridică de drept privat autonomă şi neguvernamentală. Adică banii care se dau pe rente nu sunt publici şi, oricum, acordarea lor a trecut printr-un proces de votare aidoma celui care v-a făcut preşedinte.

Domnule preşedinte Burleanu, aţi fost ales într-o zi în care echipa reprezentativă de fotbal a României a fost egala Argentinei, un rezultat de prestigiu, fie şi într-un meci amical. Ştiţi, probabil, din minifotbal, că uneori egalurile preţuiesc mai mult  decât o victorie. Înainte de a vă măsura aplombul cu actualul preşedinte de onoare al FRF, propuneţi-vă să egalaţi, sub şefia dumneavoastră, lucrurile care au adus prestigiu fotbalului românesc sub şefia predecesorului dumneavoastră. Ar fi o victorie chiar mai însemnată decât succesul electoral dintr-o competiţie pe care aţi hulit-o că e trucată până în momentul în care v-a devenit favorabilă.

Sugestia unui om de presă care n-a crezut în şansele dumneavoastră de a fi ales, dar susţine şansele unui tânăr de a încerca să reformeze ceva, e să începeţi treaba, nu tărăboiul.