Marţea orbilor, Sebastian Colţescu şi jena de a fi român

Cine-i va cere scuze domnului Sebastian Colţescu? Dintre părerologii mioritici specializaţi în mineriada slovei şi critica de exterminare, vreunul?

Cei de la UEFA s-au spălat cu apă rece pe faţă şi au dat verdictul corect în cazul Sebastian Colţescu, un arbitru foarte bun de altfel: „Inspectorul de etică şi disciplină desemnat consideră că investigaţia asupra unui posibil comportament rasist sau discriminatoriu al domnilor Colţescu, Şovre şi Buruk s-a terminat, fără a fi nevoie de luarea unor măsuri disciplinare pentru încălcarea articolelor din legile UEFA”.

Despre corul moluştelor moraliste învolburate în corectitudinea politică dusă la extrem şi pseudo-educate în spiritul serialelor de pe platformele web deja consacrate, nu voi comenta nimic. Oricum, în 25 de ani vor cere dreptul omului de culoare verde să joace roluri din mitologia greacă în filme uşoare, reprezentând astfel corect comunitatea de extratereştrii, fraţi şi prieteni, imaginari sau nu, ai galaxiei noastre.

Ce mă interesează pe mine este micimea unor reprezentanţi ai statului român în acest caz şi jena lor de a fi români. Să-i amintim cu nostalgie pe:

- Ministrul Ionuţ Stroe, despre cazul arbitrului Sebastian Colţescu: „Îmi cer scuze în numele sportului românesc pentru incidentul nefericit”

- INSTITUŢIA Ministerului Afacerilor Externe (MAE): „No to racism. Respect”

- Ministrul Sportului din Franţa, fosta înotătoare Roxana Mărăcineanu, româncă de origine: „rasism ordinar”

- Csaba Asztalos, preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD): „Apelativul utilizat de arbitrul român este fără niciun dubiu unul rasist” (declaraţie dată în numele instituţiei).

Să vă mai dau câteva exemple? Nu are rost. Am să închei cu zicerea plină de profunzime a patriarhului specializat în critica analitică, apăsată dar care se finalizează tot prin punerea la zid a subiecţilor: „A-l acuza de rasism pe acest domn Colţescu e prea mult şi prea nobil pentru persoana lui. E vorba de meltenism, de ghiolbănie! El este un cetăţean al Românichii, nu al României”

Bine intenţionaţi şi argumentaţi, în favoarea normalităţii, la sfârşit de an, Ioan Aurel Pop şi Mircea Badea au explicat coerent de ce Colţescu nu este rasist, însă moluştele moraliste şi-au continuat teoriile nevertebrate.

Ce este foarte deranjant din acest episod? Că demnitarilor republicii noastre le-au tremurat picioarele, de parcă le-ar fi fost jenă să apere un român, supuşenia asta gratuită pe care nimeni nu o solicită dar noi excelăm în a o promova, făcând nişte declaraţii servile şi gratuite. Bine că au venit transnaţionalii de la UEFA să-l apere pe românul nostru, pentru că în ţara deja a fost condamnat, împuşcat şi îngropat.

Şi poate putem să-i înţelegem şi pe demnitari, că deh, vorba lui Matei 5:3-11 „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia Cerurilor!”

No bun, lui Colţescu cine-i cere totuşi scuze pentru corul injurii de după „marţea neagră” din 8 decembrie?

Nimeni.