Meci Ungaria-România. Cu cine ţin ungurii din România?

Meciul România-Ungaria se joacă acum, cu stadionul gol*. Pline sunt casele şi crâşmele, de oameni şi steaguri. Ce steaguri flutură în crâşmele şi casele maghiarilor din Ardeal? O întrebare al cărei răspuns vi-l dă mai jos un maghiar ardelean: Tihamér Czika.

Cu puţin timp în urmă**, s-a terminat meciul de handbal din optimile de la Jocurile Olimpice. Au câştigat unguroaicele. Oare cu cine am ţinut noi, maghiarii din Ardeal? E o întrebare eternă. Şi probabil că nu există un răspuns simplu. Depinde de context, de regiune, de emoţii.

Maghiarii de rezervă

Şi la Paprika Rádió din Cluj a întrebat cineva ieri dimineaţă: deci până la urmă România sau Ungaria? Crainicul a putut să spună doar atât: fiecare să decidă personal.

Am crescut în Sf. Gheorghe, în Covasna, printre prieteni numai maghiari, şi m-am obişnuit că majoritatea lor ţinea cu oricine, dar nu cu românii. Iniţial mi s-a părut ciudat, pentru că în familia mea nu era o problemă să ţinem, de exemplu, la gimnastică sau la fotbal, cu România, dar cu timpul m-am obişnuit.

Urmărind câteva meciuri de fotbal, de handbal împreună cu prietenii, am constatat că nu numai că nu ţin cu românii, dar că, dacă adversara românilor ar fi Ţara Galilor, Kazahstan sau Angola, cu siguranţă că majoritatea prietenilor le va prefera pe acestea în detrimentul României. Mă întrebam aşa în sinea mea: dar ce treabă avem noi cu Angola sau cu Ţara Galilor? Sigur, răspunsul era clar: "cu oricine, dar nu cu românii ăia urâţi". Acest fapt era şi este o expresie a naţionalismului maghiar din Ardeal, cu care eu nu eram de acord.

După ce m-am mutat din secuime, m-am întâlnit mult mai rar cu o astfel de atitudine. La Cluj, Oradea sau Braşov, Angola sau Kazahstan nu mai îndeplineau rolul de “maghiar de rezervă”.

O problemă puţin mai complicată însă apare pentru noi toţi atunci când este un meci România-Ungaria. Ei, aici e mai greu de decis. Ţin minte un episod al serialulul Minoritates Mundi de la Duna TV, când un reporter a întrebat un suedez din Insulele Aland (teritoriu autonom suedez al Finlandei), cetăţean finlandez : cu cine ţin suedezii din Finlanda, dacă e meci de hochei Finlanda-Suedia?

Suedezul din Aaland a răspuns imediat că ţin, bineînţeles, cu Finlanda. Atunci, prin 2001, în contextul secuiesc în care încă eram, mi s-a părut foarte stranie afirmaţia aceasta. Între timp, am început să o înţeleg, cunoscând în detaliu situaţia foarte bună a minorităţii suedeze din Finlanda.

*Chestiunea privată a lui Frunda*

O altă amintire a mea se leagă de senatorul Frunda György, de prin 2002. Urma să se joace meciul Ungaria-România din preliminariile pentru Mondiale, la Budapesta. Un reporter de la Bucureşti l-a prins pe Frunda undeva şi l-a întrebat, în faţa camerelor de luat vederi, cu cine va ţine. Senatorul UDMR-ului din parlamentul României, cu un zâmbet caracteristic lui, a răspuns lejer: “Este o chestiune privată a fiecăruia“. Am priceput şi noi, şi ei, ce înţelegea prin acest zâmbet.

Meciul acela l-am urmarit cântând chiar pe stadionul din Budapesta -în maghiară, împotriva românilor. Azi nu cred că aş face la fel, nu aş putea, nu aş dori. Mai degrabă aş spune: să câştige cel mai bun.

Am avut ocazia să văd o altă scenă, similară, la Sf Gheorghe. În mai 2008, în campania electorală pentru locale, staff-ul de campanie al lui Antal Árpád, candidat la primărie din partea UDMR, a asigurat un cort pe terasa Sugás pentru a difuza meciurile de la Campionatul European (din 2008 – n. tr.). Am urmărit din rândurile din faţă cum reacţionau oamenii la câte un gol marcat de România sau împotriva României. Majoritatea mulţimii (atât românii, cât şi maghiarii) a sărit când au înscris românii, sărbătorind golul României, dar o minoritate, mai ales un grup local zgomotos de secui, din spate, a sărbătorit golul Italiei şi se bucura la orice ocazie a Italiei. O româncă din faţă s-a ridicat, s-a uitat în spate şi s-a aşezat înapoi pe scaun. S-a simţit prost.

Întrebarea „Cu cine ţinem?” devine şi mai complicată dacă ştim că echipa României este compusă într-o bună parte şi din maghiari din Ardeal. De exemplu, cu cine să ţinem,

dacă o echipă românească de hochei (în majoritate secuiască) întâlneşte una din Ungaria?

Este oarecum mai uşor de decis când o echipă “pur” secuiască are de jucat cu una din Ungaria sau din Bucureşti. Atunci galeria ştie sigur că trebuie să batem “tápos”-ii** sau “miticii”. Dar ce facem când avem o echipă mixtă sub drapelul României?

De ce nu-s suedezi ungurii

În zilele noastre, în Europa, trufia naţionalistă, “confrontaţională” a popoarelor se manifestă în sport– din fericire, numai în sport. Nu este nu ştiu ce fairplay să aduci politica în sport. Totuşi, e mai bine aşa decât cum luptau străbunicii noştri, cu puşca în mână. Nimeni nu se bucură dacă fanii a două naţiuni mari europene se insultă reciproc sau, Doamne, fereşte!, se iau la bătaie după meci. Ar fi mai bine dacă n-ar fi aşa. Dar poate că spiritele trebuie lăsate să se descarce în acest fel, măcar cât timp mai sunt puternice aceste porniri naţionaliste.

Întrebarea “Cu cine ţin?” este foarte sensibilă în cercuri minoritare, unde inevitabil va apărea întrebarea loialităţii. Loialitatea, la rândul ei, este rezultatul unei emoţii foarte subiective, pe care o putem numi: “mă simt acasă în această ţară”.

Poate că nu este întâmplător că, în timp ce suedezii din Aaland ţin cu Finlanda, marea majoritate a maghiarilor din Ardeal ţine cu Ungaria într-un meci România-Ungaria. Cei din Aaland trăiesc într-o zonă protejată de nişte legi minoritare foarte elaborate, o zonă care se bucură de autonomie teritorială pe baze total etnice.

Azi, se pare, cei mai mulţi dintre noi, maghiarii din România, încă nu simţim ţara asta ca fiind a noastră. Să sperăm că va veni şi ziua aceea.

Czika Tihamér este fost publicist şi fost politician maghiar. Articolul a apărut în limba maghiară pe data de 19.08.2008, pe portalul Manna.ro.

Traducere şi adaptare de Csaba Daday. Corectură traducere: reccsman şi Emese Koszta. Corectură punctuaţie şi ortografie: Cătălina Tincu. Traducerea a apărut prima dată pe MaghiaRomânia

Acestea fiind scrise, vă invităm să comentaţi articolul lui Tihamér. A fost scris în 2008, iar noi suntem în martie 2013. Se mai poate comenta civilizat şi calm despre echipa naţională favorită a maghiarilor din România? Eu cred că da, în comunitatea cititorilor Adevărul, aşa că vă mulţumesc anticipat pentru un spaţiu de comentarii civilizat, fără generalizări şi atacuri la persoană.

_________________________________
*Pentru cine va citi (mult) mai târziu, iată de ce meciul s-a disputat fără spectatori

**Articolul este scris in 2008.

**Trad. aprox:„îmbuibaţii”. Poreclă dată maghiarilor din Ungaria de către cei din Ardeal. Face referinţă la faptul că, în timpul comunismului, aceştia au avut acces la preparate alimentare hrănitoare, spre deosebire de maghiarii ardeleni.