Omul anului

Aşadar, Roger Federer continuă să stabilească recorduri. E o veste reconfortantă. Mă uit la Roger Federer ca orice profan, ca tot mediocrul care nu rezistă în înălţimi: cu mirare. Dar au fost şi ani de furie, au fost ani în care perfecţiunea lui mă scotea din minţi.

Am scris – e ceva de atunci – că nu îi datorăm decât respect. Eram tânăr, orgolios şi greşeam. Merit hula: voiam să îi văd rănile lui Dumnezeu. Scriam ca unul care n-a mai înţeles tenisul după ce nu l-a mai jucat Andre Agassi. Trăisem cu prăbuşirile lui Agassi, îi iubeam pe cei care cădeau, credeam într-un talent fără egal şi fără explicaţii, capabil, totuşi, să reconcilieze raţionalul cu iraţionalul. Era cumva firesc să mă irite constanţa.

Mult mai aproape de adevăr ajunsese, oricum, cronicarul Adrian Georgescu, când, în vara anului 2011, scria despre semnătura lui Roger: „Federer ne va lăsa acest rever tăiat, în ultimul timp o suliţă îndreptată înduioşător spre burta unor blindate“.

Dar, după ce îmbătrâneşti, nu mai vezi „ca prin ghicitură“, cum scrie şi în Biblie. Nu respect îi datorăm noi lui Federer, ci altceva. Acel altceva pe care îl datorăm oricui ne întăreşte, prin exemplu, fortificaţiile sufletului. După ce îmbătrâneşti şi vezi că viaţa nu e un zbor de porumbei, poţi să scrii împăcat că acest relief uniform care a fost şi va mai fi Roger nu e cu nimic mai prejos decât abisul din care s-a ridicat Andre.

Îmi place mai mult acest Federer trecut de trezieci de ani, clasicizat, milionar cumsecade, un artist ajuns la o melancolică maiestate, o scăpare din lumea care preferă cantitatea şi abstractizarea.

Şi nu pe cântarul titlurilor sale trebuie cântărit Federer. Lecţia sa este alta: este, desigur, cel mai bun, dar şi ceva mai mult – ca să ajungă aici a trebuit să se învingă de fiecare dată. Roger îmi pare învingătorul deplin într-o cursă în care nu a fost, de la început, decât el, căci cine i-ar fi putut sta alături? Nu despre asta e sportul? Nu despre asta e viaţa? Nu aceasta este magia sa ultimă? Nu e aceasta deplina victorie la care poţi să speri?