Prodan, o carieră de poveste: cum a ajuns la Steaua, pe cine l-a speriat în meciul cu Columbia şi cine i-a distrus cariera

Fostul fundaş şi-a făcut o autocaracterizare spumoasă: „N-am fost Hagi, n-am fost nici Popescu! Dar am fost cel mai bun număr 3 din ţară, la vremea mea! Am şi-acum imprimat numărul 3 pe piele! În carieră, ori am jucat tot meciul, ori n-am jucat deloc. N-o să vedeţi meciuri în care să intru în minutul 74“.

Fotbalistul Daniel Prodan şi-a început cariera la Olimpia Satu Mare pentru care a bifat două sezoane, în Divizia B, până în 1992, când a fost adus de Anghel Iordănescu la Steaua. 

La numai 20 de ani, Prodan s-a impus imediat în primul „11“, grăbind plecarea din Ghencea a veteranului Ştefan Iovan, care se întorsese la Steaua în vara anului 1992, dar n-a mai prins decât şase meciuri în tricoul roş-albastru. Peste ani, Didi a spus povestea transferului său la Steaua.

„Am fost, la un moment dat, la o acţiune cu echipa naţională de tineret, iar cineva de la Dinamo m-a urmărit. Mi-a făcut o ofertă concretă, dar nu ne-am înţeles la anumite lucruri din contract. Cei de la Steaua au aşteptat la cotitură, în frunte cu antrenorii de atunci, Anghel Iordănescu şi Dumitru Dumitriu. M-a luat Iordănescu de mână şi m-a dus la conducerea Stelei, la generalul Oţelea. Le-am spus pretenţiile mele, 30.000 de dolari pe patru ani! Generalul Oţelea m-a refuzat, dar i-a spus lui Iordănescu: «Dă-i tu bani de-acasă, jumătate din sumă, apoi restul de 15.000 de dolari îi dau eu, dacă va confirma!». Am semnat cu Steaua la 1 noiembrie 1992, după ce Iordănescu a luat bani de-acasă, de la copii, şi mi i-a adus. Mi-a dat 15.000 de dolari şi m-am dus la tata, la Satu Mare, cu atâta bănet! În martie 1993, mi-am primit restul de 15.000 de dolari!“, şi-a amintit Didi într-un interviu acordat acum câţiva ani.

El a explicat şi cum l-a cucerit pe Anghel Iordănescu: „După următoarea discuţie, i-am spus că eu cât am jucat la Satu Mare, mi-am dat viaţa pentru Olimpia, iar dacă vin la Steaua, o să-mi dau viaţa pentru Steaua! I-am spus lui nea Puiu că, dacă bag capul sub tramvai, deraiază trenul! Cu asta l-am cucerit!“.

În tricoul roş-albaştrilor, Prodan a înscris unul din cele mai frumoase goluri din istoria fotbalului românesc. La meciul cu Glasgow Rangers, în cadrul grupelor Ligii Campionilor, Steaua a câştigat cu 1-0. Atunci, după un corner executat de pe stânga de Gâlcă, Prodan a trimis o torpilă, de la marginea careului, din voleu, care s-a oprit la vinclul stâng al porţii scoţiene.

Singurul câştig la Kosice

 Debutul lui Prodan în echipamentul tricolor a avut loc la 2 iunie 1993, cu prilejul acelui rezultat dezamăgitor înregistrat la Košice, 2-5 în faţa Cehoslovaciei, scor care punea în cumpănă calificarea CM 1994. „Prodan a fost singura noastră rază de soare a acelui meci, de-atunci devenind un obişnuit al echipei noastre reprezentative, ţinând piept, de-a lungul timpului, unor adversari de mare clasă“, a notat statisticianul Răzvan Toma.

L-a speriat pe Asprilla

Everestul carierei lui Daniel Prodan l-a reprezentat, fără doar şi poate, prestaţia avută în tricoul echipei naţionale la Campionatul Mondial din Statele Unite, în 1994, când România a atins faza sferturilor de finală. 

Iată un episod mai mult decât relevant de la turneul american, povestit chiar de „Tătuca“. Înaintea meciului inaugural, cel cu Columbia, câştigat de România cu 3-1, selecţionerul Iordănescu le dăduse tuturor titularilor fişe complete cu adversarii direcţi. Prodan urma să-l marcheze pe renumitul Faustino Asprilla. 

„Am citit eu fişa cu atenţie. La final, erau semnalate calităţile şi defectele. La calităţi era plin, de nu se mai termina rubrica. La defecte era un singur cuvânt scris: niciunul. Am zis că e o greşeală şi m-am dus la nea Puiu ca să mă lămurească. «Nu Didi, nu e nicio eroare. Tipul ăsta chiar n-are niciun defect, iar sarcina ta va fi una foarte grea», mi-a răspuns el calm, lăsându-mă fără cuvinte. Eu ştiam că doar Dumnezeu n-are niciun defect…În fine, a venit meciul. De la început am băgat «material», ca să ştie cu cine are de-a face. Era însă plin de muşchi pe el, de mă durea tot pe mine când îl atingeam. I-am făcut însă faţă cu bine. La un moment dat, când se pregătea să şuteze la poarta noastră, am pus laba piciorului înaintea mingii, astfel încât m-a lovit cu toată puterea în ea. A început să se zvârcolească pe jos de durere, arbitrul a oprit meciul, au venit repede la el cei din echipa medicală. Se uita spre mine printre ei. Şi pe mine mă durea piciorul de îmi venea să urlu, dar am strâns din dinţi, şi i-am zâmbit superior. L-am văzut uimit. Din momentul ăla, n-am mai avut probleme cu el. Fugea de mine, era mereu pe partea cealaltă faţă de unde mă aflam, dar mă duceam imediat după el. Dacă aşa a zis nea Puiu...“, şi-a amintit Prodan. 

Doctorul l-a făcut praf

Începutul sfârşitului pentru fotbalistul Prodan a venit în vara anului 1998, când a ratat Campionatul Mondial din Franţa. 

„ Cu o lună înainte de Mondial, n-am mai putut. Doctorul m-a terminat! Putea să-mi fi zis din start: «Băi Didi, cu problema asta a ta n-ai cum să joci la Mondial!». Mi-a promis că joc, mi-a zis că Baresi a avut acelaşi lucru şi şi-a revenit după 30 de zile. Nu ştiu ce mi-a făcut el, dar la cinci, şase zile de la operaţie m-a pus să alerg, să fac efort. Mie îmi curgea lichid din genunchi, nici nu se închisese bine operaţia. Am stat cu gheaţă, de durere...Eram coleg de cameră cu Toni Doboş. Am ţinut gheaţă pe genunchi până a răcit Doboş! Următoarea operaţie a fost când eram în Scoţia. Semnasem cu Glasgow Rangers. Atunci, am mers la celebrul doctor Martens, care a zis din start: «Mai ai 60% şanse să joci şi 40% şanse să te laşi, depinde de gene». S-a mai uitat o dată pe radiografii: «Pfa, ce e aici! Cine te-a operat?». Unu', Filipescu, i-am zis. «Ai pistol? Că e de împuşcat pentru aşa ceva!». Glumea, bineînţeles“, a povestit Prodan. 

De la Rocar la naţională

La Glasgow Rangers a stat până în primăvara anului 2000, fără să apuce să debuteze. S-a întors apoi în Ghencea, sub comanda lui Victor Piţurcă, dar n-a apucat să joace decât un meci, nereuşind să se impună ca titular. Din acest motiv, a ales în vara acelui an o echipă mai mică, Rocar Bucureşti, unde antrenor era Ţiţi Dumitriu. 

Cele 15 meciuri şi 3 goluri bifate în acel sezon, 2000-2001, au fost suficiente pentru ca Ladislau Bölöni să-l readucă la echipa naţională, unde a mai bifat încă opt selecţii. Finalul carierei l-a prins tot în primul eşalon, la FC Naţional, de unde s-a retras în decembrie 2002, după ce mai bifase şi un retur de campionat în Serie B, la Messina Calcio. 

Daniel Claudiu Prodan

Data naşterii: 23 martie 1972, Satu Mare

Data decesului: 16 noiembrie 2016, Voluntari

Post: fundaş central

Cariera de jucător: Olimpia Satu Mare (1990-1992), Steaua Bucureşti (1992-1996, 2000), Atlético Madrid (1997-1998), Glasgow Rangers (1998-2000), Rocar Bucureşti (2000-2001), FC Naţional Bucureşti (2001, 2002), Messina Calcio (2002)

Palmares: 5 titluri, 1 Cupă a României, 2 Supercupe ale României cu Steaua Bucureşti

Echipa naţională: 54 selecţii / 1 gol (1993-2001). A jucat la Campionatul Mondial din 1994 şi la Campionatul European din 1996

Cupe europene: 38 meciuri / 1 gol