Rapid: puterea celor fără de putere

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Nu ştiu dacă aţi remarcat – mulţi dintre dumneavoastră, probabil că nu – zbaterea pentru supravieţuire a clubului de fotbal Rapid Bucureşti. Dar povestea, dincolo de dramatism, are partea ei de-a dreptul fascinantă.

În primul rând, fiindcă, în mod normal, după tot ce s-a întâmplat în ultima vreme, Rapid nu ar fi trebuit să se afle acum în lupta pentru promovarea în Liga I (şi mă refer la aspectul sportiv, nu la culisele procesului de licenţiere). Cu un lot de-abia încropit, după dubla retrogdarare de anul trecut (prima, după pierderea licenţei şi a doua, după anularea barajului), cu un patronat inexistent (ca să nu spunem mai mult...), cu jucători neplătiţi cu lunile dacă nu chiar cu anul, Rapid ar fi trebuit să se afle cu mult mai jos.

Mai mult: finanţat doar de suporteri şi de sponsori ( un brand de vinuri al omului de afaceri Jean Valvis şi o firmă de materiale de construcţii a omului de afaceeri Cătălin Mişu), plus ceva bănuţi din drepturile tv, plus charisma lui Viorel Moldovan şi Daniel Pancu, Rapid a avut în faţă competitori infinit mai bogaţi.

De fapt, Rapid a văzut cum sloganul său „Singuri împotriva tuturor” s-a transformat în „Singuri împotriva statului”. Poate cu una-două excepţii, Rapid s-a bătut numai cu echipe finanţate de primării.  

Nu cunosc exact mecanismele prin care bani ai contribuabililor ajung până la urmă în buzunarele unor fotbalişti de care comunităţilor nici că le pasă – dovadă anonimatul în care se desfăşoară partidele din Liga a II-a, cu excepţia celor în care joacă Rapidul, bineînţeles. Unii cunoscători în ale fotbalului dar mai ales în ale administraţiei publice spun că doar oamenii legii ar putea desluşi iţele acestor finanţări.

Am văzut cu ochii mei ceva de-a dreptul şocant, la Clinceni, cu ocazia meciului din sezonul regulat. Primăria împărţise localnicilor invitaţii gratuite . Ar fi trebuit să fie meciul anului pentru comuna de lângă Bucureşti, dar locuitorilor nici că le păsa. Stăteau pe marginea drumului şi vindeau invitaţiile fanilor rapidişti. La început, cu 20 de lei, dar bursa a început să crească  până la 30 de lei înainte de fluierul de start. Astfel că în stadion au intrat aproape numai rapidişti – localnicii au rămas pe la cârciumi.

Acum, FC Clinceni trage tare să promoveze în Liga I, dar nu pentru bucuria locuitorilor comunei! Ci pentru a se muta la Piteşti – adică pentru a-i face cadou acestui oraş o echipă de prima Ligă! Cred că marele Dobrin se răsuceşte în mormânt. Şi sunt curios ce vor spune, de fapt, adevăraţii suporteri ai marelui FC Argeş de altădată.

Rapid s-a aflat, anul acesta, singur împotriva baronismului local transpus pe terenul de fotbal - dacă vreţi, un fel de ilustrare fotbalistcă a ”puterii celor fără de putere”, cum spunea Vaclav Havel.

Dar Rapid s-a mai luptat cu cineva. Arbitrajul execrabil de la meciul de sâmbătă, cu Slobozia, a arătat că Rapid se bate şi cu caracatiţa fotbalului, care nu a plecat nicăieri odată cu schimbările de la Ligă şi de la Federaţie. Poate că i s-a retezat un braţ. Poate. Dar i-a crescut imediat altul.

De fapt, Rapid a făcut în anul acesta exact ce a făcut dintotdeauna: a fost un protestatar senin şi păgubos la adresa sistemului. Şi asta, fie că Sistemul a avut chipul lui Gabriel Marinescu, omul de încredere al lui Carol al II-lea, al cluburilor militarizate apărute din pumnul în masă al lui Vîşinski, fie că a purtat masca lui Postelnicu sau a fost reprezentat direct de familia Ceauşescu.

Pentru suporterii altor clubri, statistica este cea care contează – numără titlurile ca pe sacii de cartofi. Noi suntem altfel. Pentru noi contează poveştile. Iar Rapid tocmai a scris o poveste şi asta înseamnă mai mult decât felul în care se va termina acest sezon – un final în care caracatiţa din fotbalul românesc a început să lucreze ca pe vremuri. De fapt, ca întotdeauna.

Dar tuturor mafioţilor şi baronilor fotbalului le dau o veste proastă: Rapid există.

P.S. Aud că aşa-zişii patroni au „decis” să lase clubul suporterilor. Fără un sistem bine organizat, asta e o comicărie fără margini. Apropos, felicitări Rică Răducanu, ai fost delicios sâmbătă, cu costumaţia ta de şeic, i-ai făcut praf pe alde Cristescu şi Zamfir! Desigur, Rapid trebuie să aparţină suporterilor săi - printre puţinii finanţatori reali în acest sezon. Este vorba despre suporteri organizaţi în sistem socios. Dar pentru aceasta este nevoie de ceva timp şi, mai ales, de organizare din punct de vedere legal, lucruri care par să le fie străine aşa-zişilor patroni. Sau, de fapt, totul e doar o nouă păcăleală?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite