Valentin Ceauşescu spune adevărul despre Steaua anilor '80: „Securitatea conducea România în acea vreme. Câte transferuri nu am ratat noi la Steaua pentru că îmi era ascultat telefonul...“

Valentin Ceauşescu (69 de ani) este un tip discret. Apariţiile sale publice pot fi numărate pe degete, iar interviuri nu a acordat decât extrem de rar. Şi doar pe teme fotbalistice.

Într-un interviu acordat "ProSport" în urmă cu mai multă vreme, fiul lui Nicolae Ceauşescu a vorbit rivalitatea existentă între Steaua şi Dinamo în anii '80, înainte şi după ce roş-albaştrii au câştigat Cupa Campionilor. 

Arbitrajele cum erau? Puneati presiune asupra celor care fluierau?
Pe mine nu ma interesa cine arbitra. Au fost cazuri cand, stiind ca sunt in tribuna, un arbitru sau altul se simtea obligat sa favorizeze Steaua, dar sa stiti ca dupa meci mergeam si le ceream sa nu mai faca asta pentru ca, efectiv, Steaua nu avea nevoie.

Nici in meciurile cu Dinamo?
In meciurile cu Dinamo, ce sa mai pun eu presiune? Puneau destul generalii de la Securitate pentru dinamovisti. Nu ca si alti generali (de-ai nostri) nu ar fi procedat la fel daca ar fi avut aceeasi putere.

Se spunea despre Craciunescu ca era arbitrul Stelei.
Si acum are Craciunescu sa imi dea o sticla de whisky pentru ca nu ne-a acordat un penalty la un meci in “Stefan cel Mare”. Bumbescu a fost impins in careu, dar n-a dat nimic. Dupa meci m-am vazut cu el si i-am spus: «Daca imi spui ca ti-a batut soarele in ochi, e in regula, dar sa stii ca a fost 11 metri clar». Am facut pariu, s-a uitat la caseta si mi-a recunoscut ca a gresit. Mai tarziu, dupa ‘90, mi-a recunoscut ce presiuni se faceau... Sotia lui era economista si era amenintata ca isi pierde serviciul... Chestii din astea.

Cine facea astfel de presiuni?
Generalii de Securitate. Nu are rost sa mai dau acum nume.

Era mai puternica Securitatea decat fiul presedintelui?
Glumiti?! Securitatea conducea in acea vreme. Cate transferuri nu am ratat noi la Steaua pentru ca imi era ascultat telefonul si cand voiam sa luam un jucator ne trezeam ca l-a luat Dinamo!

Si dumneavoastra aveati telefonul ascultat?
Pai il ascultau pe taica-meu si nu ma ascultau pe mine?!

Rivalitatea Steaua - Dinamo era mai puternica decat s-ar fi crezut.
Asta spre sfarsitul anilor 80, cand la conducerea lui Dinamo a venit cine a venit, v-am spus ca nu vreau sa dau nume, si, dupa ce m-am implicat eu mai mult la Steaua. Dar sa stiti ca in ‘83, de exemplu, eu am fost la meciul dinamovistilor cu cei de la Hamburg. Le-am si prezis ca se vor califica si am fost la un pas sa anticipez scorul corect, dar si desfasurarea lui. Multescu a ratat in ultimul minut si nu mi-a iesit pronosticul de 3-3, dar le-am zis ca o sa fie condusi cu 3-0 si se califica.

De ce v-ati implicat totusi in fotbal? Ati auzit, probabil, legenda cum ca orice echipa care ar fi avut sprijinul dumneavoastra ar fi avut aceleasi performante.
Nimic mai fals. Nu cred aceasta teorie. Atunci cand am venit eu la Steaua, era deja o echipa puternica cu un conducator (n.r. - Ion Alecsandrescu) priceput - poate cel mai bun din istoria fotbalului nostru - si cu un antrenor extraordinar, Emeric Ienei. M-am implicat in fotbal pentru ca imi placea si pentru ca am considerat ca este un domeniu de activitate in care puteam sa fac ceva bun. Am simtit momentul...

De ce la Steaua?
Pentru ca de mic am tinut cu Steaua si pentru ca am vrut sa protejez aceasta echipa sa nu aiba soarta Craiovei, care a fost distrusa de Dinamo. A contat si revenirea la echipa a lui Imi Ienei, cu care ma cunosteam de mai mult timp si nu neaparat din fotbal.