Sport

articolul anterior articolul urmator

VIDEO Titanii Wimbledonului. De la Sampras, la Federer: eleganta predare a sceptrului şi unicul lor duel

0
3 Jul 2020 18:27:40
Autor: Cezara Paraschiv
Roger Federer şi Pete Sampras au jucat unicul lor meci direct pe iarba de la Wimbledon.
Roger Federer şi Pete Sampras au jucat unicul lor meci direct pe iarba de la Wimbledon.

Roger Federer şi Pete Sampras sunt jucătorii care domină topul jucătorilor care au câştigat cele mai multe trofee pe iarba londoneză. Pe drept cuvânt, fiecare dintre ei a fost numit „Rege al Wimbledonului, iar cel mai prestigios turneu de tenis din lume a avut parte de o predare elegantă a puterii.

Elveţianul a adunat opt trofee la Wimbledon. Record absolut pentru tenisul masculin. „Pistol Pete“ a câştigat titlul de şapte ori între 1993 şi 2000, ratând un singur trofeu, în 1996, când olandezul Richard Krajicek l-a învins pe american în sferturi (7-5, 7-6/3, 6-4) şi apoi a defilat spre trofeu, fără să mai cedeze set în faţa a doi jucători din afara listei capilor de serie şi fără palmares spectaculos. Înainte de 1968, când a început Era Open a tenisului, britanicul William Renshaw câştigase şi el trofeul de şapte ori, între 1881 şi 1889, însă în condiţii total diferite. Prima victorie a lui William Renshaw s-a consemnat după o finală de doar 37 de minute, scor 6-0, 6-1, 6-1, fostul deţinător al trofeului - John Hartley - fiind suspect de holeră. Williams Renshaw concura într-o epocă în care titlul se disputa ca la box, în sistem challenger, deţinătorul trofeului având de disputat un singur meci pentru păstrarea coroanei. De trei ori, William Renshaw şi-a învins fratele în finală pentru trofeul londonez.
 
Roger Federer şi Pete Sampras s-au înfruntat o singură dată într-un meci oficial. Şi s-a întâmplat chiar pe iarba de la Wimbledon, pe 2 iulie 2001. Federer arătase deja lumii frânturile geniului ce aveau să îl transforme în cel mai mare campion al sportului-alb. Scorul titlurilor de Grand Slam era însă 13-0 în favoarea americanului. Imaginaţi-vă doar, că pe zgură, Roland Garros-ul ar fi avut parte de un meci veritabil, crâncen, între un Borg chiar aflat pe final de carieră şi următorul Rege al Zgurii, Rafael Nadal, tânăr şi flămând. Elegantul Wimbledon a avut parte de acest regal, pe care îl rememorează şi site-ul Tennis Majors.
 
 
Federer versus Sampras: Intersecţia dintre ascensiune şi declin
 
Federer avea doar 19 ani, îşi purta pletele într-un coc voluminos şi îşi completa imaginea de rebel cu un colier nelipsit la baza gâtului. Era încă un vulcan în erupţie, cu emoţiile în gât, gata să se facă cunoscute lumii întregi, dar devenise clar pentru cei mai mulţi că atingerea numărului unu mondial rămânea doar o chestiue de timp pentru el. De partea cealaltă, Sampras era definiţia clasicului şi calmului.
 
Roger a condus permanent în acea optime de finală, iar Sampras a alergat după el, egalând scorul la seturi, la 1 şi la 2. În cele din urmă însă, Federer s-a impus, 7-6(7), 5-7, 6-4, 6-7(2), 7-5. Lumea tenisului a intuit corect că era începutul unei noi ere. Federer avea să câştige primul său Grand Slam doi ani mai târziu şi avea să impună o dominaţie pe iarba londoneză comparabilă cu cea a lui Sampras, reuşind să ajungă până la cinci titluri consecutive (faţă de cel mult patru ale americanului), dar având nevoie de mai mulţi ani pentru a ajunge la coroana cu numărul şapte, apoi a opta.
 
Într-un fel, Federer şi Sampras au mai adăugat câteva versuri sentimentale în poezia lui Kipling, „If“, care domină intrarea pe Terenul Central.
 
Declinul lui Sampras, câştigătorul ultimelor patru ediţii de Wimbledon, era cunoscut. Nu mai câştigase vreun trofeu de la precedenta vizită la All England Club, alunecase pe şase în clasament şi dădea semne de oboseală în turul secund în faţa unui ilustru necunoscut, Barry Cowan, aflat pe locul 265 ATP. Sampras s-a poticnit după câştigarea primelor două seturi, s-a văzut împins în act decisiv, pe care l-a câştigat totuşi cu 6-3. Până la duelul din optimi cu Federer însă, Sampras luase o gură de oxigen în partida intermediară.
 
Era o zi de luni, 2 iulie, când Sampras şi Federer ofereau un meci memorabil. Ambiii şi-au etalat formidabilele servicii: americanul a avut prima minge de set în actul inaugural, în tie-break, însă Federer a trimis servă câştigătoare, apoi i-a suflat setul. Cu doi jucători pe teren care se simţeau excelent în apropierea fileului, primul break i-a revenit lui Sampras, care a luat astfel setul secund. Federer a reuşit apoi ceea ce a făcut ulterior de nenumărate ori de-a lungul carierei: a ridicat calitatea jocului său la nivel stelar, provocându-l pe Rege. Sampras s-a proptit mai bine cu serviciul, a atacat cu demi-voleuri aproape perfecte şi şi-a asigurat prezenţa în setul cinci. Setul cinci a fost cu adevărat cireaşa de pe tort: la 4-4, Sampras a ratat două mingi de break, iar două game-uri mai târziu, două voleuri ratate l-au pus cu spatele la zid, cu două mingi de meci în dreptul lui Federer. Elveţianul şi-a câştigat de manieră impresionantă meciul, cu retur câştigător, în faţa celui ce îi fusese idol în copilărie.

Sunt foarte dezamăgit, dar am pierdut în faţa unui jucător foarte, foarte bun astăzi. A jucat excelent. produce lovituri de senzaţie. A câştigat punctele importante. A reuşit să vină cu lucruri frumoase în momente decisive. E meritul lui. A jucat fantastic. Sunt mulţi jucători mişto care vin din urmă, dar cred că Roger are ceva în plus faţă de toţi ceilalţi.
Pete Sampras, în 2001

Roger Federer n-a putut trece în turul următor la Wimbledon de Tim Henman, însă avea să rescrie în cele din urmă cam toate recordurile lui Pete Sampras, ajungând la 20 de titluri de Mare Şlem. Americanul mai avea „pe ţeavă“ un Grand Slam, la US Open, pe care îl câştiga în faţa publicului propriu, în 2002, contra lui Agassi.

Sampras şi Federer s-au revăzut de zeci de ori de la acel duel de pe 2 iulie 2001, ba chiar au şi făcut pereche în meciuri demonstrative.

Ştiaţi că...? Pete Sampras este singurul jucător care a închis o finală masculină la WImbledon cu un set adjudecat cu 6-0. Pe 3 iulie 1994, americanul şi-a apărat titlul în faţa croatului Goran Ivanisevici, impunându-se 7-6(2), 7-6(5), 6-0. În istoria finalelor masculine de la Wimbledon, începând cu 1968, doar trei jucători au câştigat seturi cu 6-0: Boris Becker, în 1989, primul set al finalei cu suedezul Stefan Edberg; Pete Sampras în faţa lui Ivanisevici în 1994 şi Roger Federer, în primul set al duelului cu Rafael Nadal, în 2006.

Citeşte şi:
 
 
 
 
 
 
 
 

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii