Cele mai eficiente metode de tratament al fibromului uterin

0
Publicat:
Ultima actualizare:

TERAPII Menstruaţiile prelungite, însoţite de dureri pelviene, sângerările vaginale anormale şi dificultăţile la urinare sunt semne care pot anunţa prezenţa unui fibrom uterin, o tumoare benignă, dar care poate ruina calitatea vieţii femeilor aflate la vârstă fertilă. În funcţie de poziţie, de numărul fibroamelor şi de dimensiunea lor, se poate recomanda chirurgie, embolizare sau tratament hormonal.

Aproximativ jumătate dintre femeile cu vârste cuprinse între 21 şi 49 de ani care ajung la ginecolog sunt diagnosticate cu fibrom uterin, potrivit celor mai recente statistici. De altfel, această afecţiune este cea mai frecventă tumoare benignă care se dezvoltă în structura musculară uterină, la femeile aflate în perioada fertilă.

„Fibromul uterin este o tumoare, dar una benignă. Nu este un cancer şi niciodată n-o să se transforme în cancer. Este o informaţie importantă“, explică dr. Rareş Nechifor, medic primar radiolog, supraspecializat în proceduri de radiologie intervenţională şi terapie endovasculară, de la Centrul Ares.

„Soia şi plasticul produc dezechilibre hormonale“

„Aproximativ 40% din femeile fertile vor fi diagnosticate la un moment dat cu această afecţiune“, apreciază dr. Anita Maxim, medic specialist în obstetrică-ginecologie la Clinica Polisano.

Cauzele acestor fibroame nu se cunosc în totalitate. „Există o predispoziţie genetică. Se pot moşteni de la mamă sau bunică, însă sunt şi paciente care nu au avut în familie fibrom uterin, dar îl au. Stresul, oboseala, chimicalele din alimentaţie au şi ele un rol în creşterea acestor fibroame. Fitoestrogenii, soia, substanţele conţinute în plastic şi care ajung în organism pe diverse căi produc dezechilibre hormonale şi alimentează creşterea fibroamelor. Aşa se explică numărul foarte mare de femei cu fibrom uterin“, detaliază dr. Rareş Nechifor.

Specialiştii diagnostichează fibroamele mai frecvent în rândul femeilor care au hipertensiune arterială şi al celor cu probleme tiroidiene, potrivit dr. Ionela Anghelescu, medic primar obstetrică-ginecologie în cadrul Clinicii Gynera.

„Simptomele, în funcţie de poziţia fibromului“

Fibroamele uterine cresc în peretele muscular sub forma unuia sau mai multor noduli. Ecografia de calitate este metoda cea mai eficientă de diagnostic. Fibroamele care cresc spre cavitatea uterină dau sângerări abundente încă de când sunt mici. Acelea care cresc dinspre perete spre exterior ajung să supere apăsând pe organele vecine când cresc aproape de 6-7 centimetri. „Când apasă pe organele din jur, fibroamele pot să dea urinat frecvent, constipaţie, dureri de burtă, dureri de spate, dureri la frig sau sângerări. Dacă se dezvoltă spre cavitatea uterină, ciclul devine abundent, chiar hemoragic. Infertilitatea este un alt simptom. Fibroamele cresc, iar această creştere e controlată hormonal. Un exces de estrogen face ca fibroamele să crească mai repede“, detaliază medicul Rareş Nechifor.

Fibroamele mai mici de 17 milimetri se monitorizează prin ecografii periodice, în timp ce fibroamele mari au nevoie de tratament. Terapia medicamentoasă însă nu rezolvă problema în cazul fibroamelor mari, ci doar controlează puţin sângerarea, diminuează durerea. „Ţinerea pe loc a creşterii unui fibrom depinde de echilibrul hormonal al organismului. Există tratamente hormonale, care, blocând receptorii pentru estrogen, induc o reducere în dimensiuni a fibroamelor uterine. Dar aceste tratamente se pot administra pe o perioadă de maximum şase luni, după care creşterea fibroamelor continuă“, avertizează dr. Rareş Nechifor.

În cazul unei paciente de 48 de ani, care se apropie de menopauză, şi care are un fibrom asimptomatic, un tratament medicamentos sau hormonal care să tempereze creşterea este absolut suficient, mai spune acesta. Altfel se pune problema la o femeie tânără. „Dacă pacienta este tânără, îşi doreşte un copil şi ia un tratament hormonal n-a făcut nimic. Se dereglează hormonal şi ajunge mai devreme sau mai târziu în faţa aceleiaşi întrebări: mă operez sau ce fac?“, subliniază specialistul.

Chirurgia radicală, o soluţie depăşită

Cea mai dramatică metodă de tratament pentru fibromul uterin este intervenţia chirugicală. Histerectomia este cea mai radicală şi cea mai veche. Înseamnă scoaterea uterului şi, uneori, şi a ovarelor. „Scoaterea ovarelor înseamnă castrare, menopauză chirurgicală, ceea ce este extrem de agresiv pentru pacientă şi nu are nicio justificare ştiinţifică pentru a fi făcută. Uneori se spune că mai bine scoatem tot ca să fim siguri, însă studiile demonstrează că speranţa de viaţă a pacientelor care au făcut histerectomie totală e mai mică decât a pacientelor cu aparatul genital întreg“, argumentează dr. Nechifor. Această metodă radicală nu poate fi o soluţie pentru o femeie tânără care mai şi doreşte să conceapă, adaugă specilalistul.

Miomectomia este tot o soluţie chirugicală prin care se încearcă salvarea uterului şi scoaterea fibroamelor. „Este o intervenţie mai dificilă decât histerectomia, nu toţi medicii au pregătirea pentru a face miomectomie“, atrage atenţia dr. Nechifor. Doar în 20% din cazuri e indicată miomectomia. „Pentru că, în cazul în care există un fibrom – sau mai multe mici sau medii – care nu pătrunde în peretele uterin, ci în afară, atunci se poate opera simplu prin miomectomie. Dacă avem o polifibromatoză, adică numeroase fibroame pe toţi pereţii uterini, atunci miomectomia nu mai e posibilă“, mai spune medicul radiolog.

Oana este din Bucureşti şi, la 26 de ani, a suferit o miomectomie care, deşi a fost o reuşită medicală, a marcat-o. „Aveam un fibrom cât o sarcină de două luni. Sângerările erau frecvente şi foarte bogate, ajunsesem anemică din cauza asta. Eram infertilă, dar îmi era foarte teamă de operaţie. Am tot căutat un medic priceput şi până la urmă l-am găsit. Intervenţia a fost extrem de dureroasă şi am pierdut mult sânge, iar recuperarea a fost dificilă. Şase luni am stat în concediu medical“, îşi aminteşte ea. Povestea Oanei s-a încheiat cu bine. După operaţie, femeia a devenit mamă, iar fibroamele nu au mai reapărut.

Embolizarea tratează toate fibroamele simultan

Din fericire, în ultimii ani, metodele de tratament pentru fibromul uterin s-au diversificat şi au devenit mai puţin invazive. Embolizarea este o astfel de procedură minim invazivă utilizată în tratamentul fibroamelor cu manifestări clinice. „99% din pacientele care vin să discute despre embolizare au trecut pe la doi-trei medici care le-au propus soluţii radicale. Embolizarea este soluţia alternativă care nu aparţine ginecologiei. Este practicată de medicul de medicină endovasculară, de medicul de radiologie intervenţională“, afirmă dr. Rareş Nechifor.

În ce constă această procedură? „În general, nu e un singur fibrom, ci mai multe. Embolizarea tratează toate fibroamele simultan. Procedura durează o jumătate de oră. Se injectează o substanţă de contrast şi se întrerupe vascularizarea fibroamelor prin înfundarea lor cu particule. Fibroamele sunt apoi eliminate pe cale vaginală, iar în urma lor, pe peretele uterin rămâne o cicatrice. Este o inervenţie nedureroasă, iar pacienta rămâne în clinică peste noapte. Urmează trei zile de tratament cu medicamente antiinflamatoare. Procedura se poate face şi sub anestezie epidurală. Riscul de recidivă merge spre zero“, apreciază dr. Nechifor.

Recidivele sunt mai rare

Potrivit dr. Anita Maxim, medic specialist obsterică-ginecologie, procedura se face de obicei sub anestezie locală, dar poate necesita şi sedarea suplimentară a pacientei şi se face de către medicul radiolog într-un serviciu de imagistică intervenţională. „Durerile postoperatorii sunt intense în primele 24 de ore, dar se reduc semnificativ ulterior şi, în aproximativ una-două săptămâni, recuperarea este completă“, adaugă dr. Maxim.

După procedură, sângerarea menstruală va fi redusă. „La două-teri săptămâni încep să scadă în intensitate simptomele de presiune asupra vezicii urinare şi rectului, dar şi durerea pelviană produse de fibrom, probleme care se vor ameliora continuu pe o perioadă de câteva luni după embolizare. La aproximativ şase luni, procesul de înmuiere şi scădere în dimensiuni a fibroamelor este finalizat şi simptomele se stabilizează“, mai spune medicul ginecolog.

Potrivit specialistei, aproximativ 90% din paciente beneficiază de o ameliorare semnificativă sau dispariţie completă a manifestărilor clinice legate de fibrom. „Deşi tumoarea nu dispare complet, se obţine, în medie, o reducere la jumătate a volumului şi creşterea sau apariţia de fibroame noi după embolizare apare în mod excepţional“, afirmă dr. Anita Maxim.

Care sunt limitele embolizării

În opinia medicului, avantajele metodei sunt reprezentate de îmbunătăţirea semnificativă a calităţii vieţii pacientelor cu fibrom uterin, cu un minim disconfort, pe termen lung, spre deosebire de tratamentele hormonale şi de histerectomie. „Cu toate actestea, un procent mic de paciente vor necesita în final intervenţie chirurgicală, iar principalul dezavantaj al metodei este inutilitatea ei la pacientele tinere care îşi mai doresc sarcini, deoarece efectele pe termen lung asupra fertilităţii sunt insuficient cunoscute“, semnalează medicul Anita Maxim.

Acelaşi dezavantaj principal este identificat şi de dr. Ionela Anghelescu, medic primar obstetrică-ginecologie. „Embolizarea constă în introducerea unor particule speciale la nivelul vasului care «hrăneşte» fibromul şi astfel este întrerupt aportul de sânge. Treptat, fibromul îşi va reduce volumul, într-un an putând ajunge la 30% din volumul iniţial, rareori dispărând complet. Embolizarea este preferată de către pacientele care vor să evite intervenţia chirurgicală şi care nu îşi mai doresc copii. Asta pentru că există riscul ca embolizarea să afecteze şi vascularizaţia endometrului. Acesta devine atrofic, subţire, cu şanse reduse de implantare a unei sarcini“, afirmă aceasta.

Nu toate pacientele cu fibrom uterin se califică pentru embolizare, este de acord dr. Rareş Nechifor. Însă acesta idenfică alte restricţii. „O limită clară e alergia la substanţa de contrast. Dacă pacienta e alergică la iod, atunci procedura nu poate să aibă loc. O altă limită este sarcina. În plus, nu se realizează embolizarea în cazul în care există o suspiciune de altceva decât fibrom, un cancer, de exemplu“, explică acesta. Însă, în opinia specialistului, embolizarea nu reduce şansele femeii de a concepe, dimpotrivă: „Statisticile arată că ratele de fertilitate ale femeilor care au făcut miomectomie şi embolizare sunt egale. Cu menţiunea că pacientele care au făcut embolizare erau paciente care fuseseră refuzate de la miomectomie. Cazurile cu multe fibroame au făcut embolizare, cele cu unul sau două au făcut miomectomie“.

Potrivit dr. Nechifor, în urma embolizării, uterul rămâne normal vascularizat, arterele irigă uterul, în timp ce fibroamele sunt devascularizate. „E foarte important de ştiut: endometrul, ovarele, toate sunt la locul lor şi funcţionează normal. Fiecare pacientă face un control la două luni de la embolizare, în care exact acest lucru se verifică. Mă pot lăuda cu 104 copii născuţi din mame cu uter polifibromatos şi care au ajuns la mine ca la ultima speranţă. O parte dintre paciente au rămas însărcinate natural, altele au apelat la fertilizare, dar nu din cauza embolizării. Prin embolizare, uterul rămâne o casă bună pentru copil“, conchide acesta.

Steriletele cu progesteron pot fi menţinute cinci ani

Tratamentul hormonal al fibroamelor uterine este cel mai frecvent utilizat ca pregătire preoperatorie la pacientele aflate în apropierea menopauzei sau în cazurile în care tratamentul chirurgical este contraindicat. „Steriletele cu progesteron sunt montate intrauterin şi pot fi menţinute timp de cinci ani. Ele au rol contraceptiv în primul rând, însă progesteronul pe care îl eliberează continuu în uter are şi rolul de a subţia mucoasa care tapetează pereţii uterului“, explică dr. Anita Maxim, medic specialist în obstetrică-ginecologie.

Metoda este potrivită pacientelor care nu au fibroame foarte mari, deoarece un volum mare poate modifica mult forma şi dimensiunea cavităţii uterine, făcând practic imposibilă montarea steriletului. „Având efect contraceptiv, ea nu poate fi recomandată pacientelor care îşi doresc o sarcină“, adaugă aceasta. Eficienţa acestei metode constă în reducerea cantităţii de sânge care se pierde la menstruaţie şi în combaterea anemiei secundare. „Însă nu reduce dimensiunile fibromului, durerea pelviană sau efectele de compresiune asupa vezicii urinare sau rectului.“ Efectele secundare posibile includ durerile abdominale, acneea, tensiunea mamară, sângerările intermenstruale. „Însă de obicei dispar după primele luni de utilizare şi se manifestă la 10% din paciente“, conchide dr. Maxim.

Viață sănătoasă



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite