„Copiii de astăzi sunt mai înalţi, dar mai graşi şi nu ştiu să alerge“

Copiii au multă energie şi este bine să fie canalizată către practicarea unui sport

SPORT Metabolismul extrem de eficient al copiilor le conferă cantităţi uriaşe de energie pe care le pot utiliza în timpul activităţilor fizice. Specialiştii explică ce sporturi sunt indicate pentru cei mici şi când.

Copiii au foarte multă energie care este bine să fie canalizată către practicarea unui sport. „Multă lume întreabă: «De la ce vârstă pot să îmi dau copilul să facă sport?».  Întrebarea e una bine intenţionată, dar dovedeşte că lumea vede activitatea fizică, sportul, ca pe o activitate separată, de sine stătătoare“, explică Anca Grecu, doctor în educaţie fizică şi sport, specialist colaborator în Programul de educaţie nutriţională pentru preşcolari Sănătos de mic, dezvoltat de Asociaţia SAMAS.

„Amotricii“

Practic, exerciţiile fizice încep din primele luni de viaţă. „E vorba de exerciţiile făcute de către părinţi cu membrele nou-născutului – mişcări care imită mersul. Ulterior, când copilul este mai mare, aceste mişcări pot fi făcute constant de către părinţi până când copilul ajunge să meargă.“ După aceea, e foarte util să exerseze mersul, chiar şi cu ajutor.

Când deja copilul este mai mare – 3-4 ani, sunt extrem de benefice exerciţiile şi joaca sub forma mişcărilor nespecifice sportului, adică târâşul, căţăratul pe diverse obiecte, împinsul sau trasul unor obiecte. Pentru acest gen de exerciţii fizice sunt indicate parcurile de copii cu acele parcursuri aplicative pe diverse construcţii făcute pe grad de dificultate, în raport cu vârsta căreia se adresează.

Un copil care se caţără, aleargă, se mişcă este un copil sănătos. „Din păcate, copiii din generaţiile de astăzi sunt mai înalţi cu 10 sau chiar 12 centimetri decât generaţia noastră, dar sunt mai graşi. Amotrici. Nu ştiu să alerge, nu ştiu să se târască, nu ştiu să se tăvălească“, spune, la rândul ei, dr. Elena Căciulan, profesor de cultură fizică medicală, preşedintele Colegiului Fizioterapeuţilor din România.

Când apare coordonarea motorie

Gama de sporturi ce pot fi practicate de către copiii cu vârste cuprinse între 3 şi 6 ani este destul de restrânsă, din cauză că abilitatea de coordonare motorie apare abia în jurul vârstei de 4-5 ani. „De asemenea, capacitatea de concentrare a atenţiei este redusă, ştiut fiind faptul că, la vârste mici, activităţile de învăţare, care apar şi în activităţile sportive, sunt de maximum 30 de minute“, potrivit Ancăi Grecu.

Copiii ar trebui însă educaţi de timpuriu pentru mişcare. „Pe la vârsta de 5-6 ani se poate merge la antrenamente sportive în cadrul grupelor de copii ale cluburilor sportive. Procesul de învăţare trebuie mascat în diverse jocuri şi concursuri – ştafete etc. După vârsta de 10 ani, când începe procesul de maturizare datorat şcolarizării, copiii pot fi mai atenţi la explicaţii şi încep să înţeleagă şi noţiuni abstracte. Acest fapt îi face să fie pregătiţi pentru exerciţii specifice antrenamentelor din sportul de performanţă. Dezvoltarea fizică trebuie să meargă în paralel cu cea intelectuală“, adaugă Anca Grecu.

Ce sporturi sunt recomandate la vârste mici

Printre sporturile recomandate a fi practicate la vârste mici se numără baletul, dansul, gimnastica, yoga – începând de la 3-4 ani; sporturi de autoapărare de la vârsta de 4 ani; înot începând de la 3 ani şi exerciţii fizice în mediul acvatic de la 4 luni, enumeră Anca Grecu.

Indiferent dacă este vorba despre un copil supraponderal sau despre unul cu o greutate normală, specialiştii afirmă că exerciţiile fizice sunt esenţiale pentru un stil de viaţă sănătos. „Acest lucru nu înseamnă, însă, că micuţul dumneavoastră trebuie să petreacă zilnic patru-cinci ore antrenându-se intens şi pregătindu-se pentru Olimpiadă. Sunt câţiva paşi simpli pe care trebuie să îi urmaţi pentru a atrage copiii spre exerciţii fizice. În primul rând, întreaga familie trebuie implicată în aceste activităţi fizice. În al doilea rând, copiii trebuie încurajaţi să urce pe scări în loc să folosească liftul, să meargă pe jos până la şcoală, în loc să meargă cu autobuzul şi, nu în ultimul rând, să se joace în aer liber. O mulţime covârşitoare de studii ne arată, totodată, că activităţile în aer liber au beneficii pentru dezvoltarea somatică, dar şi cognitivă, managementul greutăţii şi calitatea somnului copiilor“, afirmă Anca Grecu.

Aceeaşi mulţime de studii ne arată că un copil cu tendinţe de obezitate şi nefericit a ajuns în acest stadiu din cauza timpului excesiv petrecut în faţa ecranelor, adaugă profesoara de sport. „Ajutaţi-vă copilul să descopere un sport organizat care să i se potrivească. Este deosebit de important ca în programul copilului să existe în fiecare zi activităţi fizice“, îndeamnă Anca Grecu.

Ce câştigă un copil care face sport

Beneficiile copiilor care practică un sport, chiar dacă nu este de performanţă, sunt legate de creşterea şi dezvoltarea fizică, de dezvoltarea psihomotorie, de creşterea capacităţii de concentrare, de creşterea imunităţii, şi a rezistenţei, precum şi de îmbunătăţirea funcţionalităţii aparatelor cardiovascular şi respirator, spune Anca Grecu.

La acestea se adaugă şi beneficiile emoţionale care sunt şi ele foarte importante, mai ales în condiţiile în care, şi din punct de vedere psihic, copilul se află în dezvoltare. „Activitatea fizică poate îmbunătăţi starea emoţională, contribuie la scăderea anxietăţiii şi este un factor major în privinţa creşterii încrederii în sine. Mai mult, o activitate sportivă poate ajuta copilul să socializeze şi să-şi formeze un grup nou de prieteni.Un copil care practică regulat cel puţin un tip de exerciţiu fizic are o şansă în plus de succes în viaţă. Sportul joacă un rol important atât în dezvoltarea fizică, precum şi în cea cognitivă, îţi oferă echilibru, te învaţă spiritul de echipă, dar şi competiţia, cum să-ţi depăşeşti limitele şi cum să le accepţi. Din punctul meu de vedere, sportul nu trebuie să lipsească din ecuaţia unei vieţi împlinite“, conchide Anca Grecu.

„Un om care face mişcare este un om sănătos, nu este gras şi poate fi un bun coordonator pentru că are creierul oxigenat. Plus că sportul întăreşte oasele, ceea ce ne ajută mai târziu în viaţă, pentru că, după 40 de ani, discurile intervertebrale se tasează“, spune, la rândul ei, Elena Căciulan.

Sporturi pentru fete, sporturi pentru băieţi

Trăim într-o societate în care fiecare poate alege sportul pe care îl doreşte. „Consider că trebuie să ţinem cont de personalitatea fiecărui copil în alegerea unui tip de activitate sportivă. De asemenea, trebuie să-i cerem şi lui părerea, deoarece, dacă nu va practica sportul respectiv cu plăcere, rezultatele favorabile vor întârzia să apară“, este de părere Anca Grecu.

Potrivit acesteia, la vârste mici – 5-6 ani – este recomandat să încerce mai multe sporturi, înainte de a alege unul singur. „Practicând un singur sport, pot să apară accidentările de suprasolicitare din cauza stresului aplicat repetitiv asupra aceloraşi articulaţii, oase sau muşchi. Un sport precum rugbiul va accentua hiperactivitatea unui copil deja agitat. În acest caz, se poate opta pentru tenis, înot, atletism, ciclism sau schi, dezvoltându-i astfel rezistenţa şi răbdarea“, mai spune Anca Grecu.

Sporturi combative pentru timizi

Pentru copiii timizi putem alege un sport combativ, precum artele marţiale, handbal sau volei, care le vor permite să se afirme. Unui copil îndrăgostit de natură i se potriveşte un sport practicat în aer liber, precum orientare sportivă, schi, fotbal, rugbi sau echitaţie.
Dacă ţinem cont şi de modul în care influenţează un anume sport creşterea în înălţime a copiilor, putem spune că sporturi precum baletul şi dansul se adresează mai mult fetiţelor, fotbalul şi baschetul cu preponderenţă se potrivesc băieţilor, dar există şi sporturi ce pot fi practicate cu succes şi cu beneficii importante de ambele sexe, cum ar fi înotul, este de părere Ana Grecu. „Fetiţele care practică gimnastica ritmică sunt longiline, au musculatura subţire şi sunt foarte expresive, pe când cele care practică gimnastica artistică au musculatura scurtă“, afirmă Elena Căciulan.

Nu de puţine ori, copiii sunt îndrumaţi către un sport în speranţa câştigării unor centimetri în plus. „Copiii care se apucă de volei sau de baschet de la vârsta de 7-8 ani, chiar şi mai devreme, au şansa să crească în înălţime mai mult, dar trebuie să aibă şi o zestre genetică în acest sens – să provină din familii înalte, sportive“, spune Elena Căciulan.

Baschetbaliştii câştigă chiar şi 20 de centimetri în plus

Potrivit Anei Grecu, o persoană care practică baschetul încă din copilărie poate creşte în înălţime chiar şi 20 de centrimetri, surplusul de înălţime fiind peste determinismul genetic al copilului, care se poate situa între înălţimea mamei şi cea a tatălui. „Săriturile în înălţime determină întărirea scheletului, precum şi alungirea acestuia. Este însă un sport mai potrivit băieţilor.“

Alte sporturi care înalţă sunt înotul – care deşi produce o creşetere în înălţime de doar câţiva centimetri, dezvoltă foarte armonios corpul şi musculatura –, handbalul şi voleiul. „Voleiul înalţă destul de mult, fiind potrivit atât fetiţelor, cât şi băieţilor. Totodată, destinde coloana, având un bun efect de stretching“, mai spune Anca Grecu.

Mituri despre înot

MIT. „Copilul meu este prea mic pentru a face înot“

În ciuda numeroaselor beneficii ale înotului, nu puţini sunt părinţii care dau dovadă de reticenţă în faţa acestei activităţi. Mulţi părinţi consideră că doar după o anumită vârstă îşi pot da copiii la înot. În fapt, bebeluşii au instinctele necesare mediului acvatic chiar de la naştere, tocmai pentru că îşi petrec aproximativ nouă luni în spaţiu lichid. Prin urmare, aceştia pot fi aduşi la bazin încă din primele luni de viaţă. „Cu siguranţă, în acest moment nu pot învăţa diferite stiluri de înot, însă la fel de sigur este faptul că îşi vor dezvolta instinctele şi se vor împrieteni rapid cu bazinul“, explică Anca Grecu.

MIT. „Bazinul îl îmbolnăveşte pe cel mic“

Un alt mit referitor la bazin este că acesta l-ar putea îmbolnăvi pe copil de diferite afecţiuni contagioase, inclusiv de gripă. „De fapt, înotul, în special practicat de la vârste foarte mici, întăreşte sistemul imunitar şi contribuie la protejarea celor mici de astfel de afecţiuni. Temerea părinţilor este bazată pe faptul că, dacă nu beneficiază de o curăţare corespunzătoare, bazinul poate fi o sursă de infecţii. Tocmai de aceea, igiena este unul dintre cele mai importante criterii în selectarea bazinului de înot!“, avertizează Anca Grecu.

MIT. „Înotul nu este o abilitate foarte importantă“

Mulţi părinţi consideră că în vacanţe copilul se poate distra bine-mersi şi dacă are un colac sau un alt dispozitiv gonflabil care să-l ţină la suprafaţă în apă. „Adevărul extrem de trist este că accidente tragice se pot întâmpla chiar şi atunci când copilul este supravegheat şi are aproape un dispozitiv de plutire. În astfel de situaţii-limită, importantă nu este doar tehnica de înot a copilului, ci şi gradul de familiaritate cu apa, cât de calm este în acest mediu şi dacă ştie cât şi cum să îşi controleze respiraţia.“

MIT. „Cei mici pot fi învăţaţi să înoate de către părinţi“

Acest lucru este doar pe jumătate adevărat. Doar o persoană cu adevărat pregătită în acest domeniu îi poate învăţa pe copii tehnici speciale de înot şi de acomodare cu apa.

MIT. „Celor mici le este frică de apă“

În cele din urmă, unul dintre motivele pentru care părinţii îi ţin pe copii departe de bazin este convingerea că celor mici le este frică de apă. „De fapt, atunci când sunt încurajaţi cu blândeţe, puţini sunt copiii care au cu adevărat teamă de apă. Pentru cei mai mulţi dintre ei, bazinul este un mediu numai bun de explorat şi un prilej de distracţie“, conchide Anca Grecu.