Dr. Mihaela Bilic: Obsesia pentru diete a devenit un hobby mondial. Este preocuparea preferată a industriei alimentare şi farmaceutice

Dr. Mihaela Bilic, medic primar de diabet, nutriţie şi boli metabolice, face o analiză a obsesiei pe care o avem cei mai mulţi dintre noi vizavi de siluetă şi ne învaţă să ne iubim aşa cum suntem. Iar dacă nu putem, măcar să ne acceptăm aşa cum suntem.

Imboldul de a scrie acest capitol mi-a venit citind o afirmaţie stupefiantă: 90% din femei sunt nemulţumite de corpul lor  - sau măcar de o anumită parte a lui, iar 80% din ele au ţinut cel puţin o dată în viaţă o cură de slăbire şi nu din considerente de sănătate, ci pentru a scăpa de kilograme aşa-zis excedentare, scrie medicul pe mihaelabilic.ro.

„Obsesia pentru diete a devenit un hobby mondial, este preocuparea preferată a industriei alimentare şi farmaceutice. Iar 4 femei din 10 au făcut din regimul de slăbit un mod de viaţă – şi toate acestea din cauza eşecurilor, nu a reuşitelor“, potrivit aceleiaşi surse.

De ce a ajuns existenţa noastră să fie dominată şi condiţionată de imaginea corporală

Să fie noua modă de a îmbunătăţi, înfrumuseţa şi perfecţiona propriu organism cea care ne face să credem că putem deţine controlul asupra întregii noastre exigenţe, se întreabă medicul.

„Este incontestabil că ne dorim să arătăm mai bine, să fim mai fericite, să avem succes, iar imaginea fizică trebuie să reflecte aceste aspiraţii legate de profesie, familie şi propria identitate.  Dacă ar putea alege, nimeni nu ar vrea să fie gras. Ba mai rău: 7 femei din 10 sunt convinse că viaţa lor s-ar îmbunătăţi considerabil dacă ar arăta mai bine.

Oare? Să fie acul cântarului cel care ne judecă valoarea? Există o garanţie că la 57kg atingem Nirvana? Nu e nimic anormal în a-ţi dori să fii în formă, sănătoasă, tonică, pozitivă, dar este aberant şi periculos să te autoconvingi că toate problemele tale se vor evapora de la sine odată cu topirea kilogramelor.“

Incertitudinea ne mănâncă viaţa

„Ghinionul nostru este că această incertitudine ne consumă toată viaţa pentru că, inevitabil, va exista întotdeauna un “mai bine” la care visăm şi care ne va împiedica să ne bucurăm de “binele” deja existent.“

Pentru că noi, de fapt, nu ne dorim doar câteva kilograme în minus, ci vrem o schimbare a întregii imagini, cel puţin a celei pe care o avem bine definită prin propriile aprecieri. „Dacă suntem minione ne dorim să fim înalte, dacă avem sânii mari ne dorim să devină mici, talia subţire şi şoldurile ample le-am schimba imediat cu un basin îngust şi umeri largi, constituţia moale şi pufoasă o considerăm un defect, în timp ce carnea tare şi fermă o calitate. Problema nu este de fapt a greutăţii în sine, ci a dorinţei nestăvilite de a vrea altceva decât avem.“

În loc să ne vânăm permanent slăbiciunile şi defectele ar fi mai logic să profităm de calităţile şi punctele noastre forte, recomandă specialistul. „Fiecare îşi cunoaşte micile  „imperfecţiuni”, dar pe acestea e bine să le ţinem ascunse, nu să le lăsăm să ne domine existenţa.

Găsiţi în voi lucrurile care vă plac cel mai mult şi puneţi-le în valoare! Credeţi în frumuseţea voastră şi nu vă mai gândiţi la defecte, deoarece cu timpul acestea vor deveni acceptabile tocmai pentru că cei din jur, impresionaţi de atu-urile pe care le împingeţi în faţă, nu le vor mai considera importante şi poate nici nu le vor vedea. Aşa că puneţi capăt acestui război inutil dintre minte şi corp, el trebuie să vă devină prieteni, aliat, iar dacă veţi reuşi să faceţi pace cu voi înşivă, şi organismul vostru îşi va găsi greutatea naturală şi echilibrul.“

Slabe cu orice preţ?

„Nu vă lăsaţi seduse de toată această „pornografie dietetică”, nu cădeţi în capcana obsesiei nebuneşti de a fi slabe cu orice preţ. O să vă distrugă stima de sine şi o să vă epuizeze rezervele de timp şi de energie, care ar fi putut fi utilizate mult mai constructiv. Interesant este ca până în anii ’60 doar femeile supraponderale ţineau cură de slăbire, în timp ce astăzi, paradoxal, femeile supraponderale sunt singurele care nu mai ţin diete.“

„Primul pas în procesul de reconciliere dintre voi şi propria persoană este acceptarea prezentului şi recunoaşterea imaginii pe care o aveţi în momentul de faţă. Treziţi-vă din visare şi reveniţi cu picioarele pe pământ: câteva kilograme în plus nu sunt un păcat, măsura 44 la haine nu înseamnă că sunteţi obeze, iar fusta mini şi pantalonii scurţi nu se potrivesc oricui.

Aveţi curajul şi priviţi-vă în oglindă, cu lumina aprinsă; înfruntaţi realitatea şi recunoaşteţi felul în care arătaţi. Acesta este punctul de plecare şi, în loc să vă simţiţi deprimate, mai bine gândiţi-vă care ar fi soluţiile pentru a ajunge nu o Claudia Schiffer, ci o persoană care se simte bine în pielea ei.“

Odată trecute peste acest punct, gata, veţi fi eliberate! Asta nu înseamnă să daţi frâu liber poftelor sau să abandonaţi consecinţele propriilor fapte şi să admiteţi limitele pe care corpul vostru le are. Şi abia apoi puteţi porni, pas cu pas, pe drumul către femeia minunată care vă doriţi să fiţi. Şi care sunteţi, numai că nu ştiţi încă!

A învăţa să te iubeşti

Metoda cea ma eficientă de a pune capăt luptei cu propria imagine este de a învăţa să îngrijiţi, să respectaţi, şi să iubiţi corpul pe care îl aveţi. Fiţi blânde, atente, iertătoare, organizate, active, pozitive şi veţi constata cu surprindere ce repede evoluează lucrurile.

Ne naştem o singură dată, iar corpul pe care îl avem ne va însoţi toată viaţa. Decât să-l urâm şi să-l dispreţuim, n-ar fi mai înţelept să îl iubim? Sau, dacă ni se pare imposibil, măcar să-l acceptăm? În loc să vă autopedepsiţi prin intermediul curelor de slăbire duse la absurd, mai bine adoptaţi o atitudine pozitivă, de înţelegere şi recunoaştere a nevoile şi slăbiciunilor voastre. Uitaţi pentru o vreme de acest război şi încheiaţi un armistiţiu înainte de a transforma totul în cenuşă.“