Dr. Simona Tivadar: „Mâncăm prost: mese rare şi consistente, ca şi cum ne-am pregăti de coasă sau de tăiat lemne“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Într-o postare pe una dintre reţelele de socializare, dr. Simona Tivadar, medic primar de diabet, nutriţie şi boli metabolice, a deplâns felul neglijent  în care înţelegem să ne alimentăm noi, românii.

Iată postarea:

„Mâncăm prost: mese rare şi consistente, ca şi cum ne-am pregăti de coasă sau de tăiat lemne în pădure: aperitive grele - eterna telemea sau banalul caşcaval asezonate cu salamuri tăiate gros, şniţele sau chiftele reci, salată de icre prost făcută (mai degrabă griş fiert cu ulei şi aromă de peşte ), vinete şi zacuscă băltind în ulei.

În restaurante, #treiculoricunoscpelume, cum s-ar exprima distinsa nuastră primar al României şi Galaxiei: ciorbă de văcuţă centenară, ciorbă de burtă (apă semichioară, dacă nu adaugi din belşug smîntînă şi ardei iute) şi supă-cremă de făină cu diverse arome. La felul doi, ceafă cu cartofi prăjiţi, muşchi de vită bicentenară cu zgîrciuri şi piper verde sau şniţel, cu mici variaţiuni pe temă.

Deserturi exagerat de dulci, total lipsite de eleganţă şi mari cât lopeţile: lava-cake, cheese cake (de obicei, imitaţie) şi tortul casei (de obicei un blat umplut cu budincă fiartă- că e mai simplu aşa, dă-l în mă-sa de îmbuibat, pe client). Sau clătite necoapte abia mânjite cu dulceaţă ori papanaşi la fel de necopţi şi cu aceeaşi subită economie de dulceaţă.
Dacă e iahnie de fasole, de regulă e din conservă sau îţi rupe maţele ulterior, de prost gătită ce e. Mămăliguţă fără arsuri şi crampe n-am mîncat de mult în oraş.
Tot trei feluri de salate (grecească, Cezar şi cu somon) pe tot cuprinsul patriei.
Dacă meniul e mai bogat, sunt semipreparate sau produse congelate.

Din imaginaţia culinară creatoare dinainte de '89 -când făceam 6-8 feluri de zacuscă, feluri şi feluri de ciorbe şi tocăniţe, pané-uri din te miri ce, murături şi 5 legume în 500 de feluri, catralioane de feluri de prăjituri, fursecuri şi torturi- am rămas cu îmbuibarea, cu cantitatea.

Şi praful s-a ales din mâncatul în tihnă cu prietenii ori cu familia.

Mâncăm bezmetic şi hulpav pe străzi, în picioare, la volan, cică să nu „pierdem vremea“. Se şi vede eficienţa ultimilor 30 de ani, bine am ajuns! mândră corabia, meşter cârmaciul, vesel cârpaciul.

Noroc cu înţelepciunea populară, care ne atrage atenţia că mâncarea-i fudulie, băutura-i temelie! La capitolul ăsta suntem serioşi: tot cantitatea contează.

Dar cel mai rău îmi pare după paste şi pastete, tartine şi sandwich-uri: ce imaginaţie debordantă dovedea gazda la orice petrecere! ce invenţii şi acrobaţii gastronomice făceau mamele pentru sandwichurile de pus la şcoală!

De aia îmi plac bäckerei-urile austriece şi nemţeşti: feluri şi feluri de pâine şi chifle crocante, unse cu tot felul de bunătăţi. Ah, baghetele franţuzeşti proaspete, unse cu unt adevărat, ouă fierte şi castraveciori muraţi! Dar sandwich-factory-urile scoţiene? Rai! Cel putin 6 feluri de chifle şi baghete -întotdeauna cu coaja rumenă şi crocantă- numa' bune de uns cu unt cu usturoi/ceapă verde sau cu brânzeturi aromatizate cu tot feluri de ierburi, pe care adaugi o felie de friptură rece de vacă adevărată, puţin muştar şi muraturi sau te miri ce alte bunătăţi. Chiar merită să te îngraşi! la fel, de tapas-urile spaniole şi de sutele de feluri de pinchos din Ţara Bascilor.

Dar noi continuam să mâncăm mult, prost, hulpav şi urât. Până şi grăsimea noastră e bolnăvicioasă şi tristă. Ne-am pierdut imaginaţia gastronomică, veselia culinară, plăcerea de a mânca aşezat, frumos, gustos. Trist neam, dar bună băşcălie face pe seama politicienilor. Poate ne-om întoarce la arta culinară când om avea o clasă politică care să-şi vadă de treabă şi să nu ne confişte orice fărâmă de timp liber. În această improbabilă - deocamdată- eventualitate, sper totuşi să nu eşuăm din nou în isteria E-urilor şi toxine. Vreau şi eu o pensie decentă măcar culinar.“

Viață sănătoasă



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite