Dietă şi Fitness

articolul anterior

INTERVIU Mihaela Bilic, medic nutriţionist: „Nu putem să ne dorim Sărbători dietetice!“

6
2 Jan 2021 17:19:33
Autor: Medeea Stan
Mihaela Bilic s-a specializat în psihonutriţie la Paris  Sursă foto: Mediafax
Mihaela Bilic s-a specializat în psihonutriţie la Paris  Sursă foto: Mediafax

Medicul nutriţionist Mihaela Bilic ne învaţă cum să mâncăm echilibrat în timpul Sărbătorilor de iarnă, dar şi să privim cu alţi ochi vinovăţia şi ruşinea care ne copleşesc când facem excese. Specialista vorbeşte şi despre modul în care s-a schimbat relaţia noastră cu mâncarea de când petrecem mai mult timp acasă.

Sfaturile Mihaelei Bilic (50 de ani) sunt greu de ignorat, asta şi pentru că sunt diferite de cele cu care ne-au obişnuit nutriţioniştii. De la ea au aflat mulţi despre merele Red Love, care au de aproape 20 de ori mai mulţi antioxidanţi decât celelalte soiuri, dar şi de ce pizza este „o mâncare nevinovată“. Mihaela Bilic explică cu răbdare şi entuziasm cum ne influenţează diverse alimente sănătatea fizică şi mintală. După ce o asculţi, începi să-ţi analizezi obiceiurile culinare şi încerci să înţelegi de ce faci anumite alegeri. De această dată, vorbeşte despre mesele bogate din perioada Sărbătorilor de iarnă. Ce, cum şi cât ar fi potrivit să mâncăm la finalul lui 2020? Şi cum putem suporta vina că am exagerat cu sarmalele? Doctorul Bilic are răspunsuri fireşti şi deloc pretenţioase. A creat o adevărată comunitate în jurul ei – aproximativ 270.000 de oameni îi urmăresc activitatea pe Facebook, unde descoperă săptămânal sfaturi care le pot simplifica relaţia complicată cu mâncarea.

„Weekend Adevărul Special“: Ce credeţi că ar fi bine să cuprindă meniul nostru de Sărbători?
Mihaela Bilic: Aş spune să conţină toate produsele tradiţionale, ca să nu simţim o insatisfacţie, dar nu la aceeaşi masă. Dacă ar fi să le împart pe perioada unei zile, aş zice: mâncaţi aperitivele – salata de boeuf şi câteva mezeluri – la masa de dimineaţă, păstraţi pentru masa de prânz ciorba şi sarmalele, iar la masa de seară, friptura şi murăturile. Altfel va fi cu siguranţă o cantitate prea mare de mâncare şi vom lua câteva kilograme în plus. Totuşi, s-a observat că nu ne îngrăşăm între Crăciun şi Anul Nou, ci mai degrabă silueta reflectă faptele noastre de la Anul Nou până la Crăciunul următor. 
 
Când să-i facem loc alcoolului, în timpul mesei sau după ce ne ridicăm? 
Ca să fie în firescul bucuriei şi al satisfacţiei gustative şi metabolice, ar trebui ca alcoolul să fie consumat la masă. Dar există variante – răul cel mai mic este paharul de vin, de şampanie sau prosecco. Într-un astfel de pahar avem doar 80 de calorii, iar vinul roşu are şi acel efect protector cardiovascular demonstrat. Consumul moderat de alcool înseamnă două pahare pe zi pentru femei şi trei pentru bărbaţi. Cele mai păcătoase variante ar fi cocktailurile şi alte băuturi dulci, pentru că pe lângă alcool se mai suprapune şi zahărul, şi tăria, în cazul căreia procentul de alcool este mult mai mare. 
 
Mica vină a marilor pofticioşi 
Oare în decembrie 2020 mâncatul emoţional a fost mai des prezent în vieţile noastre din cauza restricţiilor şi tensiunilor sociale cauzate de pandemie? 
Noi, românii, aşteptăm cu nerăbdare şi cu bucurie să mâncăm de Sărbători. Să-ţi doreşti sărbători sărace din punct de vedere culinar este un nonsens. Inclusiv persoanele care obişnuiau să plece în această perioadă în ţări calde sau în Asia, unde lucrurile nu se întâmplă în spiritul tradiţiilor nostre româneşti, probabil că aveau o uşoară dezamăgire, pentru că tradiţia de Sărbători de iarnă presupune o masă îmbelşugată şi dacă nu o bifezi, îţi dă cu minus. În multe ţări nu se stă la masă ca la noi, până dimineaţa, şi nici nu rămâne masa plină din Ajunul Crăciunului până la Bobotează, ceea ce aici este o regulă de bază. În aceste săptămâni nu ne simţim aşa de vinovaţi ca în alte perioade ale anului că mâncăm excesiv. Este o chestiune asumată, dar abia aşteptăm să ne apucăm de slăbit după aceea. Toate listele de obiceiuri bune şi decizii de luat în noul an cuprind partea de nutriţie. În orice caz, nu putem să ne dorim Sărbători dietetice!  
 
De ce ne simţim vinovaţi când mâncăm excesiv?
Mult mai uşor e să dăm vina pe mâncare decât să găsim vinovaţii reali pentru insatisfacţia noastră personală. Dacă nu o mai învinovăţim pe ea, trebuie să dăm vina pe partener, pe noi, pe şeful de la serviciu, pe societate şi asta declanşează conflicte. Se ajunge la situaţii mai greu de rezolvat. Este un fel de luptă în care stăm cuminţei dacă spunem: „Iarăşi n-am avut voinţă, iar am mâncat prea mult, de mâine încep dieta“. E uman de înţeles că nu suntem întotdeauna pregătiţi şi că nu avem mereu puterea să cofruntăm problemele reale. Psihologii au concluzionat că e mai puţin grav ca mâncarea să devină paravanul nostru. E o vină atât de mică, încât ăsta să ne fie păcatul, că am fost pofticioşi şi mâncăcioşi. Nu ţine de valorile reale, de structura profundă de om. De ce credeţi că peste 90% dintre oameni au aceleaşi mustrări de conştiinţă? Tocmai pentru că natura ne-a făcut lacomi, mâncăcioşi şi pofticioşi – ţine de instinctul nostru. Creierul reptilian determină comportamentul ăsta, care nu are legătură cu educaţia, raţiunea şi inteligenţa. Mâncarea este vinovatul pe care şi societatea ni-l aşază în faţă, adică nu suntem fericiţi şi nu avem o viaţă împlinită pentru că suntem păcătoşi, am mâncat prea mult şi avem o siluetă neconformă. 
 
„Mâncarea are rolul de prieten“
Dacă rezolvăm anumite probleme apăsătoare, sunt şanse mari să se schimbe şi relaţia pe care o avem cu mâncarea?
Da. De multe ori folosim mâncarea ca să umplem un gol pe care fie nu l-am identificat, fie nu ştim cu ce să-l umplem. Are rolul de prieten. Nu doar ne hrăneşte, dar ne dă şi o stare de bine, de care depinde sănătatea noastră psihică şi fizică. Organismul, indiferent că vrem să recunoaştem sau nu, îşi caută la sfârşitul fiecărei zile o sursă de plăcere, în caz că nu a asigurat-o prin alte activităţi şi ingrediente. Mâncarea compensează şi neutralizează energia negativă: frustrarea, furia, tristeţea, plictiseala. Dar aduce la pachet kilograme în plus când o foloseşti ca anestezic într-o doză prea mare. Nu e uşor să cauţi metode şi instrumente ca să găseşti acea stare de bine, pentru că eşti pe cont propriu. Niciun medic nu te poate ajuta cu o reţetă în care să-ţi prescrie: trei îmbrăţişări, cinci cuvinte bune şi două activităţi care să te facă să zâmbeşti în fiecare zi. Şi să te asigure că nu o să mai ai nevoie de mâncare când te copleşesc acele emoţii negative.  
Un copil cu probleme de greutate este, de fapt, un copil nefericit şi neînţeles. Lipsesc alte elemente emoţionale din viaţa lui care să-l echilibreze şi să-l determine să se oprească automat din mâncat. 
Nu doar adulţii, ci şi copiii au socializat mai puţin, mai ales că nu s-au mai dus nici la şcoală. Este posibil să se refugieze în dulciuri sau în fast-food din această cauză? 
Copiii întotdeauna vor avea această tendinţă de a compensa lipsa unui bine cu un alt bine, în special dacă părinţii nu sesizează şi nu pun diagnosticul corect. Cei mici nu ştiu să facă diferenţa între aceste sentimente de insatisfacţie şi de frustrare şi, instinctiv, o să-şi mascheze emoţiile negative. Ei nu au tulburări de comportament şi de nutriţie cât, mai degrabă, o lipsă de activitate care să le aducă entuziasm şi care să le mobilizeze simţurile şi atenţia. Acum, pentru părinţi este şi mai mare responsabilitatea de a-i ţine motivaţi şi de a-i ajuta să primească oricât de multă atenţie au nevoie. Întâlnirile cu ceilalţi copii sunt greu de compensat de către părinţi, care vor fi nevoiţi să devină şi psihologi. Le recomand cititorilor să pună accent pe activităţi care să nu presupună folosirea ochilor şi a minţii – ecranul scade metabolismul şi merge bine cu ronţăiala –, ci pe lucrurile practice, de la jocuri precum puzzle sau lego la tot felul de decoraţiuni de Crăciun. Chiar şi gătitul îi ajută – pot curăţa 
legume şi astfel o să aibă mâinile ocupate. 
 
Copiii, aşadar, nu se simt vinovaţi sau ruşinaţi precum adulţii dacă exagerează cu dulciurile.
Catgoric nu. Vor căuta în continuare această compensare fără să-şi dea seama că insatisfacţia vine din altă parte. Un copil cu probleme de greutate este, de fapt, un copil nefericit şi neînţeles. Lipsesc alte elemente emoţionale din viaţa lui care să-l echilibreze şi să-l determine să se oprească automat din mâncat. 
   

„În perioada asta, marea majoritate a avut tendinţa să ronţăie mai mult“

 
Sursă foto: Shutterstock 
 
În ce măsură s-au modificat în ultimul an alegerile culinare ale românilor: mănâncă mai sănătos pentru că stau mai mult acasă şi gătesc sau comandă mai des de la diverse restaurante, după ce s-au înmulţit serviciile de livrare?
În faza iniţială cred că a fost un entuziasm legat de timpul extra pe care puteai să ţi-l petreci în bucătărie şi de această avalanşă de reţete filmate şi de poze care stimulează simţurile. A dus la creşterea numărului de persoane care au petrecut timp în mod real gătind cu plăcere şi cu răspundere. Au făcut chiar şi mâncăruri spectaculoase. Comoditatea, însă, bate idealismul nostru şi dorinţa de a mânca sănătos. Am intrat ulterior într-o fază de lehamite, pentru că una e să găteşti când ai timp, chef şi plăcere, şi alta e să faci asta pentru că trebuie. În momentul în care nu mai există variante ajutătoare şi eşti nevoit să găteşti pentru tine sau pentru familie de trei ori pe zi, obligativitatea omoară entuziasmul. Fiind construiţi pe minimă rezistenţă, renunţăm cu uşurinţă la dorinţa de a mânca sănătos şi mai atent şi apelăm la soluţii facile. Nu alegem mâncarea grasă, prăjită şi câteodată ultraprocesată neapărat pentru că ne satisface, ci pentru că e gata gătită. Această chestiune interesantă n-am descoperit-o în pandemie, ci a fost văzută de-a lungul evoluţiei relaţiei cu gătitul şi cu mâncarea. Anii 1970, când a venit epoca industrializării şi femeile s-au emancipat şi au vrut statut egal cu al bărbaţilor – să nu mai stea la cratiţă, ci să se afirme profesional –, au coincis cu oferta industriei alimentare care venea spre familii cu mâncăruri semipreparate sau deja pregătite. Astfel, gospodina a stat din ce în ce mai puţin în bucătărie. Întotdeauna ne va plăcea să mâncăm mâncare gătită, cu condiţia să fie făcută de altcineva şi vom prefera să gătim în weekend sau când avem dispoziţia necesară, să fie doar un hobby, nu o activitate full-time. 
 
În ultimele luni care au fost tendinţele, oamenii au preferat mâncarea ambalată? 
Moderaţia este greu de atins. Marea majoritate, în perioada asta, a avut tendinţa să ronţăie mai mult. N-am observat o creştere a cantităţii de mâncare gătită consumată, ci a alimentelor uscate ambalate, dulci sau sărate, care se pot ronţăi pe canapea, dar şi în faţa unui ecran. Asta trădează mai degrabă un mâncat din cauza stresului. Inclusiv plictiseala, determinată de faptul că stăm închişi în case, duce la această tendinţă de a ronţăi excesiv. Sunt puţini cei cărora această stare nefirească de izolare şi anxietate le taie cu totul pofta de mâncare. Acele alimente sunt foarte concentrate în calorii şi nici măcar nu e nevoie să consumi o cantitate prea mare ca să te îngraşi. Şi din nuci, migdale, semninţe, care sunt extrem de sănătoase, e suficient să mănânci un pumn şi iei 600 de calorii, cât cred că ai lua din două mese cu mâncare gătită clasică: ardei umpluţi, sarmale şi ciorbă. Sunt lucruri care ne păcălesc şi creierul nostru le trece cu vederea, că nu e mâncare, e doar o gustărică. În ce priveşte mişcarea, e greu de crezut că în perioada asta, în care ne sunt reduse chiar şi deplasarea la birou şi alte activităţi banale, o să putem consuma prin mişcare atât de mult cât aducem din mâncare. 
Dacă astăzi alegem un şniţel cu cartofi prăjiţi, nu ne dăm peste cap silueta. Deşi am făcut un exces într-o zi, avem un interval de două-trei zile în care organismul aşteaptă ca acel exces să fie compensat. Se numeşte alimentaţie predictivă. 
„Mâncăm cu mintea şi emoţional“
S-ar putea să eşueze planurile de tipul „mănânc acum mult, dar o să fac mai mult sport din ianuarie“, în condiţiile în care sălile de fitnesse sunt închise şi temperaturile de afară rămân destul de scăzute?  
Aş spune că nu trebuie să funcţionăm pe datorie. Din fericire, organismul nostru ne dă o marjă cam de o săptămână în care media consumului şi a cheltuielilor prin mişcare să fie cât de cât puse în balanţă. Nu ne îngrăşăm dintr-o masă, aşa cum nici nu slăbim dacă sărim peste una. Dacă astăzi alegem un şniţel cu cartofi prăjiţi, nu ne dăm peste cap silueta. Deşi am făcut un exces într-o zi, avem un interval de două-trei zile în care organismul aşteaptă ca acel exces să fie compensat. Se numeşte alimentaţie predictivă. Putem, de exemplu, să anticipăm că la sfârşitul săptămânii vom avea o masă mai bogată şi cu două-trei zile înainte, la micul dejun sau seara, să avem o masă mai redusă caloric. Sau să reducem caloriile după masa îmbelşugată. Persoanele care îşi ascultă organismul şi senzaţia de foame, însă fac la un moment dat un exces alimentar observă, în următoarele două-trei zile, că pofta pentru respectivele alimente a scăzut tocmai pentru că organismul, odată satisfăcut, nu le mai cere. Nu putem mânca la nesfârşit grăsimi şi dulciuri şi corpul să şi le dorească în continuare. El ar şti să ne transmită mesajele corecte, dar noi mâncăm mai degrabă cu mintea şi emoţional. Mintea nu se satură niciodată, mereu mai are nişte idei şi fantezii culinare.  
 
Sursă foto: Arhiva Adevărul
 
A studiat psihonutriţia la Paris 
 
Numele: Mihaela Bilic
Data şi locul naşterii: 26 mai 1970, Câmpina 
Studiile şi cariera:
  • În 1996, a absolvit Facultatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti. 
  • A devenit medic specialist în 2002, după rezidenţiatul în cadrul Secţiei de Diabet şi Boli de Nutriţie a Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti. 
  • Din 2008 este medic primar în specialitatea diabet, nutriţie şi boli metabolice. 
  • A absolvit un master în psihonutriţie la Paris, unde a studiat felul în care nutriţia şi neurobiochimia ne afectează emoţiile şi comportamentul alimentar. 
  • Printre volumele de nutriţie publicate se numără: „Trăiesc, deci mă abţin“ (2007), bestseller vândut în peste 100.000 de exemplare, şi „Sănătatea are gust“ (2011). 
  • Pe blogul mihaelabilic.ro scrie despre cum să slăbeşti sănătos şi despre cum să mănânci isteţ. Oferă, de asemenea, sfaturi pentru diverse categorii de vârstă şi pentru persoane aflate într-un anumit punct al vieţii – gravide, seniori, copii, adolescenţi, femei la menopauză. 
Locuieşte în: Bucureşti
 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

6 Comentarii

florin bala
2.01.2021, 18:05:20

inca simpatica, da' deja ostenita si cam trasa la fatza ...

0 (2 voturi)
Adrian Foangǎ
2.01.2021, 18:52:27

Hai, ca n-arata de 50 de ani. Sunt unele de 35-40 care arata mai daramate ca ea.

+2 (6 voturi)
Ludwig
2.01.2021, 23:42:12

Are si ea traumele ai...a parasit-o sotul pentru Andreea Berecleanu si plus de asta nu are nici un copil...

+1 (1 vot)
ion ion
2.01.2021, 23:08:50

Nici o zi fara Mihaela Bilic , Prodanca sau Iulian Chifu, toti 3 pe prima pagina. Asta e ziaristica in Romania....

+1 (1 vot)
nihil sine deo
3.01.2021, 02:05:04

cam ciudate sfaturile bilicii. Vorbeste de snitele cu cartofi prajiti, adica bombe alimentare,plus alte toxicitati. N am auzit o niciodata recomandand salate, peste , oua, sau alte mancaruri de acest fel.O fi mai modern acum sa bagi in tine grasimi cu nemiluita

Vezi toate comentariile (6)

Modifică Setările