Portocala este cea mai comună sursă de vitamina C. De ce este indicat consumul fructului proaspăt şi nu a sucului

Prin stoarcere, fibrele din portocale se pierd, iar numărul de calorii la 100 de grame creşte

Citricele sunt utilizate în egală măsură ca fructe proaspete, cât şi sub formă de suc. Consumul fructelor întreg sunt preferabile întrucât prin stoarcere se pierd fibrele, iar numărul de calorii la suta de grame creşte.

Portocalele, lămâile, pomelo sau grapefruit sunt surse importante de vitamina C - care întăreşte sistemul imunitar - şi de antioxidanţi, despre care se consideră că încetinesc procesele de îmbătrânire din organism.

Pomelo, de exemplu, este cel mai mare fruct dintre citrice, cu pulpa găbuie, acidulată şi uşor amară. Fructul conţine carbohidraţi şi vitamina A, vitaminele din grupul B, precum şi vitamina C.

Cea mai comună sursă de vitamina C este portocala, care mai conţine vitamina B, folat şi fibre, precum şi antioxidanţi cu rol în menţinerea sănătăţii. Prin stoarcere se pierd fibrele, în timp ce conţinutul de calorii creşte sensibil la suta de grame de suc, astfel că este indicat consumul fructului ca atare.

Lămâia este o altă sursă importantă de vitamina C fiind consumată mai rar sub formă de fruct, cel mai frecvent fiind utilizat sucul de lămâie. Lămâile mai conţin bioflavonoide – antioxidanţi naturali – care au un rol în prevenţia cancerului.

Din încrucişarea diverselor soiuri de portocale cu pomelo au rezultat diverse soiuri de grapefrut. La fel ca şi în cazul celorlalte citrice, în sucul de grapefruit se pierd fibrele şi vitamina C şi creşte viteza de absorbţie a glucideor (indicele glicemic), astfel că este mai sănătos fructul în stare proaspătă. Antioxidanţii din grapefruit – licopenul, în special – par să aibă un rol în prevenţia cancerului. Consumat în cantitate mare, grapefruit-ul poate interacţiona cu unele medicamente, modificându-le biodisponibilitatea.

Kiwi poate produce alergii

Alte fructe bogate în vitamina C sunt kiwi, dar şi banalul măr autohton. Pe lângă vitamina C, kiwi este o sursă de carbohidraţi, precursori de vitamina A, potasiu şi fibre. Seminţele conţin acizi graşi-omega 3. Fructele sunt bogate în oxalaţi – substanţe care favorizează apariţia litiazei renale, motiv pentru care se recomandă prundenţă în consum.

Potrivit „Abecedarului de obezitate“, coordonat de prof.dr. Nicolae Hâncu, medic de diabet, nutriţie şi boli metabolice, kiwi este o sursă mai bună de vitamina C decât portocala. De asemenea, mai conţine fibre şi antioxidanţi cu rol în prevenirea bolilor cardiovasculare şi menţinerea sănătăţii ochilor. Întrucât conţine actinidină – o substanţă care distruge proteinele din colagen – motiv pentru care nu poate fi folosit în combinaţie cu lapte şi brânzeturi.

Potrivit aceleiaşi surse, fructele au un potenţial aergenic crescut.

Merele conţin şi ele vitamina C şi potasiu, cunoscut ca având un rol important în păstrarea sănătăţii inimii. Totodată, conţin pectină care poate ajuta la scăderea colesterolului sanguin şi celuloză – care reglează tranzitul intestinal.