Dietă şi Fitness

articolul anterior articolul urmator

Salamul te bagă-n boală

7
28 Oct 2015 12:34:56
Raul Cazan

Cu vreo 20 de ani înaintea raportului OMS, afumătoarea bunicului gemea de mulţi metri de cârnaţi de porc, de tobă, vereş (sângerete) şi de măietec (Leberwurst). Murăturile erau un deliciu iute ardelenesc, iar legumele din grădină, ale căror seminţe erau păstrate cu grijă an de an, erau suculente, mari şi cu o tentă de dulceaţă greu de explicat altfel decât prin a spune că trimitea o gâdilitură plăcută de la palatin în jos, pe şira spinării.

Astea erau de-ale casei ori de-ale porcului, însă proteinele erau dublate cu carne (roşie) de oaie ori de miel de la târgul mărginenilor din Sebeş. Nu pot uita lucskos-ul unde întâi sfârâia nişte slană iar apoi plonja o pulpă de oaie, jumate carne, jumate seu, de se combinau într-o seducţie brutală cu aroma de cimbru şi mirosul greu de varză. 

„Bă cochile, strigă bunicul după mine, zâceai că trăbă să meri la Bucureşti desară? Noa, stai să-ţi fac un pachet de să-l mânci pe tren că nouă ore face până la capitală”.

Bunicul spunea hâtru, „casa de Austria de acia, de la Vinţ, şi-o luat tăte merindele”. Peste câţiva ani, când mă întorceam pentru câte o scurtă vizită din „paradisul occidental” unde îmi făceam un rost, mereu mă întreba „cât îî kilu’ de ghiţăl acolo? Da’ porcu’?”. „Îi bun ca acia? La noi tăt îi natural, cum ţî-l dă Dumnezău”.

Însă în ziua în care bunicul s-a hotărât să îmi facă pachetul pentru călătoria studenţească cu trenul la Bucureşti, nedumerirea avea să-mi fie mare. Înainte de a-mi pregăti pacheţelul, a dat o fugă până la „boltă” (la magazin) ca să îmi cumpere „sălamă de-ia bună”. Păi nu era nenatural salamul ăla pe care bunicul oricum nu îl mânca? Nu era un produs altfel decât „cum ţî-l dă Dumnezău”?

Salamul, încă şi în anii 90, era etalonul gastronomic al unui statut social elevat. „Nu poţi mânca cârnaţu-n tren că te râde lumea”. Dar ce oroare, un salam cu aspect de tub de plastic roşu umplut cu o pastă incertă de culoare roz barbie, cu zgarciuri ascunse discret şi cu insuliţe albe de grasime insipidă. Două felii de pită boanfă bătută pe vatră (în mod bizar, pâinea de la ţară nu afecta statutul social) palmau feliile groase şi inegale de „sălamă”, iar toată construcţia era rulată generos în Evenimentul Zilei - bulina roşie, hârtie de tipograf cu plumb. Prietenul lui, Şoaşi, croitorul, îl tachina salutist din spatele unui pahar, „nu-i da bă la cochil maţe de plastic că-l baji în boală”. Şi continua, „mie numa pită, părădăi şi ghinars să-mi dai că nu-mi ai treaba”.

Degeaba, trebuia să fiu domn în tren. Oricât i-aş fi explicat bunicului că mai toate produse de la „boltă” sunt mult inferioare celor pe care le mânca el, nu îl puteam convinge. Salamul e rău în comparaţie cu orice ai tu în cămară sau în pivniţă, îi spuneam. Oaia şi mielul mărginenilor erau şi sunt carne virtuoasă, porcul crescut în cocina din fundul curţii cu lături şi cu cucuruz era cel mai organic din Europa, iar grădina cu radacinile, frunzele, seminţele şi toate fructele pământului era sursa esenţială a unei hrane bune ce l-a ţinut sănătos tun până la 85 de ani. În lumea satului sunt zeci de alternative sănătoase, ecologice, echitabile şi juste la porcăriile procesate de la magazin. E atât de simplu.

Cam pe atunci Organizaţia Mondială a Sănătăţii începea lunga cercetare asupra efectelor carcinogenice ale cărnii procesate şi cărnii roşii. Măcar carnea procesată e inutilă şi proastă, iar asta se ştia mult înainte ca OMS să anunţe rezultatele cercetării, iar corporaţiile din industria cărnii, care chinuie animalele şi consumă cele mai multe resurse de pe planetă, să urle împotriva complotului şi „terorismului” Naţiunilor Unite.

În ultimii ani, eu am devenit vegetarian, iar bunicul s-a stins. Aş fi vrut să mai aibă zile să fie martorul dovezilor ştiinţifice că „sălama te bagă-n boală”.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

7 Comentarii

Pintilie Ilie
28.10.2015, 16:24:25

Da ghine oi zis bade!!

+1 (1 vot)
Viorel DAIA
28.10.2015, 17:06:51

Domnule Cazan, Ai, intr-un fel, dreptate: ceea ce mancam noi de la bunicii nostri nu erau produse "moderne". Ele "numai" se afumau in afumatoarea din gospodarie. Ce ma mira pe mine insa este amnezia de care domnia ta dai dovada, uitand, ca un vegetarian ce te declari a fi. Si anume faptul ca nu adaugi protestelor impotriva carnii "procesate" un lucru extrem de simplu si cunoscut, de altfel, de toata lumea: ca in TOATE produsele industriei alimentare se folosesc la preparare tot soiul de aditivi alimentari care au ca scop sa "imbunatateasca" gustul, sa te faca sa devi dependent de consumarea produsulu pe care, inconstient, ajungi sa-l preferi altuia, sa inlocuiasca materia prima mai buna calitativ cu una mai ieftina. N-ar fi fost nevoie sa scri un articol intreg pentru a demonstra ca ceea ce gasim noi in magazine se incadreaza la categoria subproduselor. Ar fi fost suficient sa reproduci ceea ce poti citi pe o cutie de pateu de ficat, spre exemplu: 20-25% ficat, apoi sorici, slanina, soia si alte marafeturi. Sau cremvursti care contin numai 40% carne? Oare am ajuns sa nu mai indraznim sa ne revoltam ca bagam fortat in propriul organism tot soiul de minuni? Ne-au picat ochii si mania pe carne. Alba, roz, rosie, neagra sau ce culoare o fi avand ea. Despre lista, aproape interminabila de adaosuri si corectori de felurite feluri nu mai indraznesti matale sa scoti niciun singur cuvant. Si ca sa nu crezi ca mi s-a pus pata pe domnia ta imi permit o intrebare: ca vegetarian ce te declari sti oare cate substante, nestudiate inca de nimeni, contin fructele si legumele pe care le mananci? P.S. Recitind cele scrise imi cer scuze pentru tonul oarecum polemic, dar sunt convins ca ma vei intelege.

+2 (2 voturi)
Raul Cazan
28.10.2015, 20:06:26

Domnule Daia, Nici nu pot fi mai putin de acord cu cele spuse de dumneavoastră. De ani de zile acopăr subiecte legate de hrană și alimentație în relația cu mediul înconjurător. Sensul articolului este cel sugerat în comentariul dumneavoastră. Eu ma revolt de vreo 9 ani și spun că soluțiile nu stau în certificarea eco bio organică etc. ci în consum local și întorcerea către simplitatea bună și încă puțin conservată în România; sunt argumente științifice, politice și chiar ideologice care ne trimit către consumul local. Însă, contrar stilului meu de a scrie articole la Adevarul până acum, mi-am permis să am o pulsiune romantică, nostalgică - dorul de bunicul. Cu umilință, doar azi, vă rog să îmi acceptați lirismul.

+4 (4 voturi)
Goicea Niculae
29.10.2015, 05:15:54

Corect, dle Cazan, după ce am citit China Study a doctorului Campbel, am devenit și EU un vegetarian convins dar din păcate doar teoretic.

+1 (1 vot)
Viziru Eduard
28.10.2015, 17:30:54

No atat!

+1 (1 vot)

Vezi toate comentariile (7)

Modifică Setările