Tot ce nu ştiai despre sport. Cum influenţează mişcarea fiecare parte a „maşinăriei“ numită corpul omenesc

Din cap până-n picioare, toate organele corpului sunt modificate într-un fel sau altul atunci când facem mişcare, în orice formă, de la banalele plimbări în aer liber, până la exerciţiile cardio sau antrenamentele în sala de fitness.

Neurocercetătorul Judy Cameron, Şcoala Medicală din cadrul Universităţii din Pittsburgh, fiziologul Tommy Boone şi specialistul în medicină sportivă Edward Laskowski (de la Mayo Clinic) au lămurit ce modificări au loc în tot organismul uman în timpul exerciţiilor fizice, pe site-ul publicaţiei „Huffington Post“.

Muşchii

Atunci când faci exerciţii fizice, pentru energia necesară contracturii muşchilor şi impulsurilor mişcării, corpul îşi pune la bătaie glucoza, zahărul pe care organismul îl stochează din alimentaţie sub formă de glicogen.

De asemenea, corpul apelează la resursele de adenozintrifosfat (ATP), acumulator de energie necesară celulei. Totuşi, organismul are stocuri limitate de ATP, iar după ce se consumă acestea, este nevoie de un aport mai mare de oxigen pentru a produce mai mult ATP. Pentru aceasta, în muşchi este pompată o cantitate mai mare de sânge. Dacă la muşchi nu ajunge suficient oxigen, se formează acidul lactic, care se elimină din corp, în mod normal, la 30-60 de minute de la terminarea programului de exerciţii fizice.

În timpul mişcării, la nivel muscular se produc mici leziuni care stimulează creşterea muşchilor. Durerea musculară de după antrenament este dovada că la nivelul muşchilor respectivi se produc schimbări benefice şi trece, de obicei, după două-trei zile.

Plămânii

Când faci mişcare, corpul tău are nevoie de o cantitate de oxigen de aproape 15 ori mai mare decât în timpul activităţilor obişnuite. Rata respiraţiei creşte până la un punct în care muşchii ce înconjoară plămânii pur şi simplu nu se pot mişca mai repede.

Capacitatea aerobă maximă – VO2 max – reprezintă nivelul maxim al consumului de oxigen al organismului. Cu cât VO2 e mai mare, cu atât persoana respectivă este într-o formă fizică mai bună, spun specialiştii.

Diafragma

Muşchiul care separă toracele de abdomen poate obosi pe fondul respiraţiei rapide şi grele din timpul antrenamentelor. Unii spun că, pe măsură ce diafragma oboseşte, începe să aibă o serie de spasme care conduc la temuta durere într-o parte, care ne împiedică să ne continuăm programul de mişcare. Totuşi, cauza exactă a acestor dureri într-o parte nu este cunoscută. Alte două teorii spun că apare din cauza spasmelor de la nivelul ligamentelor din apropierea diafragmei sau din cauza nervilor care străbat partea superioară a spatelui şi abdomenul, pe fondul posturii incorecte în timpul antrenamentului.

Indiferent de cauză, însă, specialiştii spun că durerea respectivă poate fi atenuată printr-un program de stretching şi de respiraţie profundă exact atunci când apare. Iar pentru a preveni astfel de episoade, niciodată să nu începi să alergi, de exemplu, fără încălzire prealabilă.

Inima

Motivul pentru care inima bate mai repede atunci când facem sport este că trebuie să pună rapid în circulaţie o cantitate mare de sânge încărcat cu oxigen, pentru a furniza energie muşchilor. Cu cât faci mai multă mişcare, cu atât inima devine mai eficientă şi „oboseşte“ mai greu, astfel că tu poţi să creşti intensitatea şi durata antrenamentelor.

După o perioadă mai lungă de exerciţii fizice realizate cu regularitate, frecvenţa cardiacă în repaus scade. De asemenea, mişcarea stimulează dezvoltarea unor noi vase de sânge, ceea ce explică echilibrarea tensiunii arteriale la persoanele care se antrenează constant.

Stomacul şi intestinele

Cum corpul pompează mai mult sânge în muşchi, unele aparate şi sisteme primesc cantităţi mai mici de sânge. Printre acestea se numără şi aparatul digestiv. Consecinţele sunt tulburările digestive – atât motilitatea intestinală, cât şi absorbţia nutrienţilor şi secreţiile de la nivelul stomacului şi intestinelor pot fi afectate.

Creierul

Creşterea fluxului sangvin aduce beneficii, desigur, şi creierului. Imediat după o „şedinţă“ de mişcare, celulele creierului încep să funcţioneze mai bine, iar tu te vei simţi mai alert, mai treaz atât în timpul, cât şi după antrenament. Dacă îţi faci programul în aşa fel încât să te bucuri de mişcare dimineaţa, atunci vei beneficia de o putere mai mare de concentrare pe tot parcursul zilei, spune neurocercetătorul Cameron.  

Dacă faci mişcare în mod regulat, creierul se obişnuieşte cu acest flux crescut de sânge şi se adaptează prin activarea sau, dimpotrivă, inhibarea unor gene. Aşa se explică de ce medicii spun că exerciţiul fizic te protejează pe termen lung de maladii precum Alzheimer, Parkinson şi chiar de accidente vasculare cerebrale.

De asemenea, sportul stimulează producerea unor cantităţi mai mari decât în mod obişnuit de neurotransmiţători cum sunt endorfinele, „hormonii fericirii“.

Endorfinele nu sunt însă singurii neurotransmiţători care se înmulţesc în creier datorită mişcării. Şi dopamina (unul dintre principalii neurotransmiţători, responsabil cu controlul mişcării, dar şi cu activarea centrilor plăcerii din creier) şi glutamatul (cel mai abundent neurotransmiţător excitator din sistemul nervos) sunt produse în cantităţi mai mari în timpul activităţii fizice, pentru a pune în mişcare corpul. De asemenea, este stimulată producţia de acid gamma-aminobutyric (GABA), un neurotransmiţător prohibitiv, care încetineşte procesele corpului, astfel ca tu să te poţi antrena într-o manieră controlată şi armonioasă.

Depresivii vor resimţi o ridicare aparent inexplicabilă a stării de spirit după o repriză de alergare în parc, de exemplu. Motivul? Creşte nivelul de serotonină din creier.

Hipocampusul

Această parte a creierului (cu rol important în procesul de memorare şi de învăţare şi care este una dintre puţinele zone ale creierului care pot produce noi celule cerebrale) funcţionează mai bine datorită cantităţii suplimentare de oxigen furnizată în timpul mişcării.

Partea bună este că, în situaţia în care renunţi la sport la un moment dat, beneficiezi în continuare de celulele cerebrale nou formate cu ajutorul hipocampusului. Pe când celelalte modificări din creier datorate antrenamentelor fizice dispar la scurt timp după revenirea la sedentarism.

Hipotalamusul

Responsabil cu reglarea temperaturii organismului şi cu echilibrul dintre apă şi săruri, hipotalamusul este cel care dictează răcorirea corpului prin transpiraţie atunci când facem sport.

Hipofiza

Centrul de control al creierului – hipofiza – pune în alertă glandele suprarenale şi le stimulează să producă hormonii necesari mişcării. De asemenea, ea eliberează în corp hormonii de creştere. Aceştia sunt „gardienii“ care nu permit organismului să atace muşchii în momentele în care organismul caută mai mult combustibil pe care să-l consume după ce a epuizat rezervele de glicogen, şi care direcţionează consumul de energie către rezervele de grăsime. Pe scurt, datorită hormonilor de creştere, în timpul exerciţiilor fizice susţinute ardem grăsimile.

Rinichii

În funcţie de gradul de efort depus, rinichii filtrează o cantitate de sânge mai mare sau mai mică. Aşadar, după un antrenament de intensitate ridicată, rinichii permit unei cantităţi mai mari de proteine să fie filtrată şi să ajungă în urină.

De asemenea, rinichii „antrenaţi“ permit o reabsorbţie a apei în organism. Aşadar, rezultă mai puţină urină, ca o consecinţă a faptului că organismul percepe mişcarea intensă cu o stare de alertă şi vrea să se menţină cât mai hidratat cu putinţă.

Glandele suprarenale

Câţiva dintre hormonii stresului eliberaţi în corp de glandele suprarenale sunt esenţiali pentru activitatea fizică. Cortizolul, de exemplu, ajută corpul să-şi mobilizeze rezervele de energie şi să le transforme în combustibil. Adrenaliza, la rândul ei, ajută inima să bată mai tare, ca să trimită mai mult sânge cu oxigen la muşchi.

Pielea

Pe măsură ce măreşti pasul, corpul, ca orice motor, produce căldură şi trebuie să se şi răcorească. Vasele de sânge din piele se dilată, crescând fluxul sangvin la acest nivel. Căldura se disipează astfel prin piele.

Glandele exocrine

La semnalul hipotalamusului, glandele exocrine intră în acţiune. Aceste glande sudoripare produc o transpiraţie fără miros – un ameste de apă, sare şi mici cantităţi de alţi electroliţi, direct la suprafaţa pielii. Pe măsură ce transpiraţia aceasta se evaporă, corpul se răcoreşte.

Glandele apocrine

Acest tip de glande sudoripare se găseşte mai ales în zonele acoperite cu păr – pe scalp, la subraţ, în zona inghinală. Glandele apocrine produc o transpiraţie mai grasă, mai ales ca răspuns la stresul emoţional şi este mirositoare, fiindcă bacteriile de pe piele încep să se descompună.

Faţa

Capilarele de la suprafaţa tenului se dilată atunci când încearcă să scadă temperatura corpului. De aceea, majoritatea persoanelor care fac sport se îmbujorează.

Articulaţiile

Exerciţiile fizice pun greutate pe articulaţii, uneori chiar de cinci-zece ori mai mare decât greutatea normală a corpului, potrivit specialistului în medicină sportivă Edward Laskowski.

Gleznele, genunchii, şoldurile, dar şi coatele şi umerii acţionează în moduri similare, deşi au funcţii diferite. Fiecare articulaţie este acoperită cu un ţesut protectiv, cartilajul, dar şi cu ţesut moale, lichid sinovial (care „unge“ articulaţiile), totul pentru ca mişcările să fie blânde şi să nu provoace afectarea oaselor. Ligamentele şi tendoanele sunt cele care ne conferă stabilitate.

Odată cu trecerea timpului, cartilajul se uzează sau pur şi simplu se deteriorează, cum se întâmplă în cazul reumaticilor.