„Puţin mai târziu”

„Puţin mai târziu” pare acest optimist şi superb moment în care toate lucrurile nu-atât-de-plăcuto-oribilo-greţoase-de-care-îmi-este-silă-să-mă-apuc se vor rezolva de la sine. În mod repetat ne comportăm ca şi când in viitor, printr-o minune, vom fi puţin mai odihniţi, vom avea mai mult timp, mai mulţi bani sau orice altă aliniere perfectă de stele de care avem nevoie să facem lucrurile să se întâmple.

Puţin mai târziu... mai târziu... târziu. Cam aşa decurg lucrurile. La inceput lasi pe puuutin mai tarziu, apoi usor-usor incepi sa le amani din ce in ce mai mult. Pana cand ajungi sa le amani pana este tarziu. Uneori poate chiar prea tarziu. Pana cand lucrurile importante devin irelevante, in timp ce lucrurile neimportante ajung mult prea relevante.

Oricine a avut o experienta de startup stie cat de usor este sa te lasi prins in valtoarea lucrurilor marunte, de zi cu zi si, desi te apropii din ce in ce mai mult de imagine, ajungi sa vezi din ce in ce mai putin din imaginea importanta, imaginea de ansamblu. Si acela este momentul in care incepi sa iei decizii proaste. Acela este momentul in care incepi sa pierzi putin cate putin. Sa pierzi cate putin din visul care te-a facut sa pornesti la drum, din ideal, din acea flacara care te-a facut sa renunti la tot si sa te arunci cu capul inainte, fara regrete si fara gandul ca ar putea sa nu mearga. Si vei continua sa amani acele ceva-uri importante. Si vei incepe sa te plangi din ce in ce mai des ca angajatii nu sunt trup si suflet langa tine, ca piata nu este suficient de buna, ca nu sunt suficienti clienti, ca banii nu sunt niciodata de ajuns. 

Dar ce ar fi daca totusi, ti-ai scoate capul din fund, macar pentru o clipa, ai scoate listuta aia veche de cand lumea din sertarul prafuit si uitat chiar si de tine. Ce ar fi daca ai incepe sa tai de pe lista lucrurile importante si sa iti redescoperi flacara care te-a facut sa iti doresti sa schimbi lumea? 

Nu vreau sa te plictisesc cu speachuri motivationale pe care le-ai auzit oricum de un gazilion de ori pana acum si fie ai ras de ele (da, stim, tu nu ai nevoie de motivationale), fie ti-au trecut pe langa urechi (erai prea ingandurat si pierdut in lucrurile alea micute, care iti distrug creierii de vreo 9 luni).

Vreau doar sa ai, sa am, sa avem un 2015 de mare exceptie. Imi doresc ca 2015 sa fie anul ACUM, nu anul PUTIN MAI TARZIU. Sa fie cel mai bun an de pana acum si cel mai prost din cei care urmeaza.

Pe data viitoare.

Stay young, stay creative.

CJ