De ce „amar“ înseamnă mai bun şi mai sănătos

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Varza de Bruxelles este, deseori, respinsă de copii din cauza gustului amar FOTO www.independent.co.uk
Varza de Bruxelles este, deseori, respinsă de copii din cauza gustului amar FOTO www.independent.co.uk

Din ce în ce mai multe studii susţin că zahărul, şi nu grăsimile saturate, este principalul vinovat de riscul crescut de boli de inimă. Acum, că s-au stabilit priorităţi şi ştim ce trebuie evitat cu orice preţ, poate este momentul să vedem şi ce trebuie să mâncăm pentru a fi mai sănătoşi. Cum opusul este deseori valabil, şi în acest caz ar trebui să ne cultivăm gustul pentru amar şi să-l uităm pe cel dulce.

Ne place gustul dulce şi respingem gustul amar. „Doar trei alimente amare le consumăm cu regularitate: cafeaua, ciocolata şi berea. Dar şi acestea sunt foarte îndulcite, în special primele două“, este de părere dr. Andrew Weil, directorul Centrului de Medicină Integrativă din Arizona, SUA, pe blogul publicaţiei „Huffington Post“.

Însă există o logică puternică în spatele consumului de alimente amare. Cum dulciurile cauzează o glicemie mare, insulină şi accese de foame (fapt care conduce pe termen lung la obezitate şi la diabet), cercetările indică faptul că alimentele amare au efectul opus, moderând şi foamea şi glicemia.

Exersarea ficatului cu ajutorul gustului amar

Dr. Weil citează un volum scris de Guido Masé intitulat „Soluţia medicinii sălbatice: vindecarea cu plante aromatice, amare şi tonice“ (The Wild Medicine Solution: Healing with Aromatic, Bitter and Tonic Plants). Autorul avertizează totuşi să avem grijă cu plantele amare. „Am evoluat să evităm plantele amare din cauză că acest gust este un indicator de toxicitate. Dar nu toate plantele amare sunt toxice. De fapt, multe alimente sănătoase şi pline de nutrienţi sunt amare, cum ar fi verdeţurile sau varza de Bruxelles“, spune dr. Weil.

Faptul că, uneori, amăreala anunţă toxicitate, poate fi motivul pentru care plantele amare reduc apetitul. Dacă strămoşii noştri mestecau ceva ce era amar, însemna că gustul semnala domolirea foamei. Astfel ei mâncau mai puţin din acea plantă. Astăzi, putem exploata această tendinţă şi să ne domolim apetitul prin mâncarea alimentelor amare înainte de masă, continuă dr. Weil.

Gustul amar stimulează ficatul să producă bilă, un lucru foarte important pentru o digestie bună. Bila emulsionează grăsimile şi impulsionează nutrienţii, mai ales cei solubili în grăsimi, cum sunt vitaminele A, D, E şi K. Mai precis, alimentele amare exersează ficatul, îl fac să funcţioneze mai bine şi îl ajută să se păstreze în formă maximă. Un ficat exersat de gustul amar poate procesa mult mai eficient ocazionala prăjitură.

Ce alimente amare sunt bune şi sigure

„Plantele tonic amare stimulează secreţia de bilă şi ajută la normalizarea valorilor trigliceridelor şi colesterolului“, ne sfătuieşte şi medicul de familie Ruxandra Constantina, cu competenţe în apifitoterapie. 

Păpădia, pelinul, anghinarele şi armurariul, care este una dintre cele mai bune plante care ajută la detoxifierea celulei hepatice, sunt recomandate cu tărie de dr. Constantina.

Dr. Weil ne sfătuieşte ca aportul „amăreală“ să luăm zilnic din cinci până la nouă porţii de legume pe zi, care să conţină şi plante amare, cum este cicoarea roşie (radicchio), andivele sau chiar rapiţa. 

Lăsând la o parte sănătatea (deşi nu trebuie lăsată niciodată la o parte) cultivarea gustului pentru amar ne poate deschide o lume întreagă de gusturi plăcute. O masă doar din dulciuri este plictisitoare. Însă o masă plină de toate gusturile poate deveni o simfonie“, conchide dr. Andrew Weil pentru „Huffington Post“.


Citeşte şi:

VIDEO Armurariul, cel mai bun aliat pentru regenerarea ficatului

Medicul de familie Ruxandra Constantina, cu competenţe în apifitoterapie, a venit la Adevărul Live şi ne-a oferit câteva trucuri pentru a reintra în normal atât cu digestia, cât şi cu silueta, după Sărbători.

Urzica, un bun detoxifiant al organismului

Urzica este o plantă cunoscută pe care o folosim deseori în alimentaţie, proprietăţile sale curative fiind recunoscute încă din perioada Antichităţii, mai ales aportul acesteia în procesul de curăţare a sângelui, a ficatului, a rinichilor şi eliminarea metalelor grele din organism.

Cure pentru protecţia ficatului, la început de primăvară

Când ficatului nu-i merge bine, oboseala, durerile de cap şi indispoziţia te dau peste cap. Există câteva ajutoare naturale care, asociate cu o echilibrare a alimentaţiei, pun rotiţele ficatului în mişcare.

Viață sănătoasă



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite