În faze avansate, endometrioza duce la infertilitate. Care este tratamentul definitiv al acestei boli

Durerea de burtă care nu cedează la pastile poate fi un semn de endometrioza

Menstruaţiile foarte dureroase, însoţite de tulburări digestive pot fi semnul existenţei endometriozei, o boală cronică şi dificil de diagnosticat. În faze avansate, aceasta duce la infertilitate, atrag atenţia medicii specialişti.

Statistici oficiale nu există, dar se estimează că, în România, aproximativ jumătate de milion de femei suferă de endometrioză fără ca măcar să ştie aceste lucru. 40% din cazurile de infertilitate sunt provocate de această afecţiune medicală. „Boala iniţială apare cu durere la ciclu. Ulterior, durerea devine continuă - aşa-numita durere cronică pelviană. Orice durere cronică care durează mai mult de şase luni se numeşte durere cronică pelviană şi nu este firească. Ea trebuie investigată foarte amănunţit“, explică dr. Voicu Simedrea, medic primar obstetrică-ginecologie din Timişoara.

Endometrioza presupune extinderea ţesutului – celulele endometriale - care, în mod normal, tapetează cavitatea uterină şi în afara acesteia. „Dacă proliferarea are loc în cavitatea abdominală – în afara uterului, pe ovare, pe col, pe intestine sau pe vezică urinară, se numeşte endometrioză şi dacă are loc în muşchiul peretelui uterin se numeşte adenomioză. Sunt variante ale aceleiaşi boli“, adaugă dr. Simedrea.

Sarcina protejează în faţa endometriozei

Cauzele pentru care apare această afecţiune nu se cunosc. Teoriile merg de la „menstruaţia retrogradă“, când endometrul se revarsă în trompele uterine în loc să se elimine prin vagin, şi până la probleme ale sistemului imunitar. Ceea ce se ştie este că boala e cronică, a cărei incidenţă creşte pe măsură ce anii trec, iar în faze avansate duce la infertilitate. „Cred că boala a cunoscut o creştere exponenţială a incidenţei, din cauza schimbării stilului de viaţă în România. Boala este hormonodependentă. Hormonii o accentuează, boala vine pe o anumită predispoziţie imunitară a pacientei. Dar, dacă pacienta ar concepe mult mai deverme decât o face la ora actuală în România, ar putea fi protejată de către sarcină. Doar că româncele aleg să conceapă din ce în ce mai târziu - vârsta medie trece de 30 de ani, în vreme ce, înainte de 1989, concepeau la 20 de ani. Aceste femei care pe parcursul vieţii lor hormonale ar fi dezvoltat endometrioza nu o mai făceau, pentru că, între timp, survenea o sarcină. Sarcina are un efect foarte bun în boala aceasta şi problema se rezolvă de la sine“, este de părere dr. Simedrea.

Endometrioza afectează mai ales femeile tinere, vârful de incidenţă fiind între 25 şi 35 de ani. „Observăm că boala apre din ce în ce mai devreme, la femei tinere, are un caracter polimorf şi mai ales agresiv. Avem cazuri de femei de 20 de ani sau puţin peste, care vin deja cu forme grave de boală. Am operat o pacientă de 25 de ani cu stadiul IV – adică boala afectează, pe lângă aparatul genital, intestin, vezică, uretere, deci toate organele pelviene. Operaţia este foarte grea şi cu traumă mare pentru pacientă. În general, ar trebui să nu ajungem cu pacientele în stadiul acesta. Dar, dacă o pacientă de 25 de ani are stadiul acesta de boală, e clar că afecţiunea a debutat cu cinci-şase ani înainte“, avertizează dr. Simedrea.

Monitorizarea ar trebui să înceapă în adolescenţă

Depistarea afecţiunii ar trebui să înceapă încă de pe băncile şcolii, cu adolescentele care au dureri în timpul ciclului menstrual, însă nu avem un program în acest sens. „Ele ar trebui evaluate, consiliate, poate îndrumate către un program de urmărire mai strict, ulterioară. Şi, de fapt, acolo s-ar selecta cazurile care mai apoi vor prezenta forma acute de boală. Şi dacă le-am depista din timp, nu am mai avea ce opera, ceea ce ar fi foarte bine“, adaugă medicul ginecolog.

Acesta atrage atenţia că durerile puternice în timpul menstruaţiei nu sunt normale şi ar trebui să trimită la medic orice femeie. „O durere care necesită un tratament antalgic nu este o durere firească. Durerea poate să însoţească ovulaţia – să fie la mijlocul intervalului dintre două cicluri, iar pe măsură ce boala avansează, pot să apară şi alte manifestări, precum tulburările digestive: durerile la defecaţie, constipaţia, diareea, durerea la urinat, balonările. Ulterior, apare infertilitatea“, mai spune dr. Voicu Simedrea.

Ecografia transvaginală pune diagnosticul

Pe lângă faptul că femeile nu-şi iau în serios durerea menstrual şi ajung la medic doar atunci când infertilitatea este deja instalată, un alt motiv tardiv al diagnosticului este acela că nici medicii nu dau atenţie şi nu detaliază durerea descrisă de pacientă. „Cât de puternică este? Cedează la antalgice? Se însoţeşte şi de alte manifestări? Pacientele trebuie ascultate, pentru că ele ştiu foarte bine să-şi descrie boala. Pentru că o trăiesc zi de zi, ani la rând. Apoi, în momentul în care medicul le examinează, el trebuie să ia în calcul boala asta. Urmează examenul ecografic avizat. Ecografia transvaginală e suverană. După descoperirea bolii, se completează cu examenul IRM dedicat, făcut după un protocol special“, mai spune dr, Voicu Simedrea.

Tratament medicamentos şi hormonal

În fază incipientă, endometrioza se tratează prin schimbarea stilului de viaţă şi prin medicaţie prescrisă de medici specializaţi. „Tratamentul include mai multe clase de substanţe: de la antalgice, care controlează durerea, până la tratamente hormonale – contraceptive orale, care pot fi administrate continuu şi discontinuu. Dacă sunt administrate discontinuu, pacienta are menstră şi impresia de normalitate, dar controlul bolii e mai prost“.

Există şi tratamente hormonale mai agresive, care induc menopauza medicamentoasă. „Ele nu pot fi folosite mai mult de trei luni pentru că apar osteoporoza şi alte complicaţii ale menopauzei. Aceste tratamente hormonale sunt recomandate când controlul durerii nu se poate obţine cu un tratament mai blând“, atrage atenţia dr. Simedrea.

Potrivit acestuia, endometrioza se operează în ultimă instanţă. „Dacă nu mai cedează la tratamentul antalgic. O altă indicaţie e afectarea unui organ vital, dacă leziunile se extend la uretere, intestin – le îngustează – atunci trebuie operată, pentru că pune în pericol viaţa pacientei.“ Dar, dacă o pacientă are endometrioză, nu are dureri, dar este sterilă, nu are indicaţie chirurgicală. „Chirurgia nu asigură o rată mai bună a sarcinilor. Trebuie făcută fertilizare in vitro. O sarcină obţinută reduce endometrioza. Dacă nu, orice protocol de stimulare poate agrava boala“, consideră dr. Voicu Simedrea.

Chirurgia robotică îndepărtează tot ţesutul în plus

Cazurile avansate de endometrioză la femeile care-şi doresc sarcina pot fi rezolvate cu ajutorul chirurgiei robotice. „Trebuie menţionat faptul că tratamentul definitiv al endometriozei nu este histerectomia totală  - îndepărtarea chirurgicală a uterului şi a ovarelor - ci excizia completă a leziunilor endometriozice“, atrage atenţia prof. dr. Elvira Brătilă, medic primar obstetrică-ginecologie, şeful Clinicii de Obstetrică Ginecologie „Prof.dr. Panait Sârbu“ din Bucureşti, membru fondator al Societăţii Est-Europene de Endometrioză şi Fertilitate, preşedintele Societăţii Române de Uroginecologie.

Această excizie completă este foarte importantă pentru că orice ţesut endometriozic lăsat în urmă poate recidiva, fiind nevoie de o nouă operaţie. „În patologia femeii aflate in perioada fertilă acurateţea oferită de rezecţia robotică este superioară. Tratamentul chirurgical al unui chist endometriozic reprezintă un subiect delicat în cazul pacientelor care suferă de infertilitate. Scopul intervenţiei chirurgicale este de a exciza cămaşa chistului ovarian şi de a păstra cât mai mult ţesut ovarian, deoarece cantitatea ovocitelor la aceste paciente este oricum scăzută. Acest aspect este important pentru pacientă indiferent de modalitatea prin care alege să procreeze: pe cale naturală, prin inseminare artificială sau prin fertilizare in vitro “, conchide prof.dr. Elvira Brătilă.