Încremenirea într-un proiect medical desuet este rezultanta situaţiei în care se află acum România

După cum se vede în imaginea de mai sus, inserată în Newsweek, cu 72 de ore în urmă, cazurile de coronavirus scad în Statele Unite ale Americii, în timp ce europenii se confruntă cu al treilea val de infectări. Pentru a înţelege situaţia spre care ne îndreptăm am optat pentru un dialog punctual, cu un epidemiolog cu o vastă experienţă internaţională.

Interlocutorul meu este doctorul Florin Paul care, o vreme, a fost consilierul ministrului apărării în domeniul medical. Doctorul Florin Paul este general de brigadă în retragere, medic epidemiolog, cu o carieră de peste 30 de ani în domeniul militar şi o experienţă de aproape 25 de ani, dobândită prin participarea la misiuni de menţinere a păcii şi umanitare ale ONU în Africa, Europa şi SUA. 

În anul 1994, a participat la misiunea ONU în Somalia, îndeplinind funcţia de şef al Departamentului de boli infecţioase şi tropicale în cadrul spitalului militar de campanie. Anul următor a activat ca director medical, la misiunea UNAVEM III în Angola. Ulterior, în anul 2005 a comandat echipa medicală românească din Abu Graib, care acţiona în cadrul spitalului de campanie de lângă Bagdad, în misiunea IRAQI FREEDOM. 

Între anii 2007-2010 a fost şeful Secţiei de sprijin medical în cadrul Diviziei de suport logistic, la sediul Naţiunilor Unite. În perioada 2010-2012 a fost director medical la Biroul de sprijin al ONU pentru Misiunea Uniunii Africane în Somalia (UNSOA), 2012-2015 – director medical la Forţa Interimară a ONU în Liban (UNIFIL), 2016-2018 a fost consilier medical la Forţa din Niger a Uniunii Europene. 

A participat şi la grupurile de lucru ale Comitetului şefilor serviciilor medicale ale armatelor membre NATO pe probleme de epidemiologie, medical intelligence şi CBRN – componenta biologică. 

A publicat zeci de lucrări de specialitate, în ţară şi străinătate, în domeniul bolilor infecţioase, epidemiologiei, protecţiei medicale în medii în care sunt utilizate arme biologice, managementul crizelor şi asistenţei medicale. 

- Domnule doctor, aţi activat o vreme la Organizaţia Naţiunilor Unite. Pe ce funcţie şi cum reglementa ONU obligativitatea anumitor vaccinări pentru personalul trimis în ţări bântuite de pandemii? 

- Organizatia Natiunilor Unite (ONU) a respectat şi respectă intotdeauna recomandarile Organizaţiei Mondiala a Sănătăţii (OMS). În acest context, personalul ONU, dar şi trupele care efectuează misiuni de menţinere a păcii in lume erau imunizate conform profilului epidemiologic al fiecărei zone geografice.

Secţia pe care am coordonat-o eu avea responsabilitatea de asigura respectarea tuturor cerinţelor OMS, si coordonarea activităţii de imunizare împreună cu fiecare contingent în parte. 

De menţionat că aceia care nu aveau certificate de vaccinare conforme cu cerinţele zonei de dislocare nu erau primiti în ţara de destinaţie. 

În principal, in afara vaccinurilor care sunt administrate intregii populatii în mai toate ţările, şi care se administrează şi în ţara noastră, sunt obligatorii vaccinarea împotriva Febrei Galbene a tuturor persoanelor care se deplasează în zonele endemice, vaccinarea antimeningococică pentru persoanele care se deplasează în zona endemică, pentru meningita meningococică. 

Această zonă este definită ca şi Centura Endemică Meningococică şi este în zona subsahariană a Africii. 

Având in vedere că meningita meningococică este o boală extrem de gravă, cu o mortalitate semnificativă, se recomandă vaccinarea antimeningococică a personalului ONU şi a trupelor care se deplasează in zonă, mai ales in sezonul ploios, când incidenţa bolii creşte cu peste 200 %. 

Politica ONU în această problemă are la bază în primul rând protecţia pesonalului şi a militarilor deplasaţi în zonă, dar şi evitarea criticilor aduse datorită pierderilor de vieţi omeneşti, ca să nu mai amintesc de costurile pe care organizaţia trebuie să le platească in cazul decesului unui membru al organizaţiei. 

- Cât de credibilă mai este azi Organizaţia Mondială a Sănătăţii, în condiţiile unor fluctuaţii în combaterea coronavirusului, pe diferite continente?

- A trecut un an de la debutul pandemiei şi trebuie să admitem că s-au făcut foarte multe greşeli în mai toate ţările, dar şi la nivelul organizaţiilor internaţionale.

Acest fapt are la bază necunoaşterea virusului, era prima dată când omenirea avea de a face cu el.

Orice încercare de a compara comportamentul acestui nou virus cu cel al altor virusuri oarecum asemănătoare, din punctul de vedere al structurii, organelor ţintă pe care virusul le invadează, tabloul clinic şi mai ales formele clinice extrem de înşelătoare, in primele luni ale pandemiei au dus la multe bâlbe, care din păcate au avut şi urmări grave.

Din punctul meu de vedere am sperat ca OMS să apeleze mult mai devreme la sprijinul unor epidemiologi renumiţi in ”epidemiologia de teren” şi nu cea de birou, să implice specialişti cu mare experienţă în dezvoltarea şi aplicarea unor măsuri de natură profilactică pentru limitarea transmiterii/răspândirii virusului in populaţie. 

Îmi doresc din tot sufletul ca OMS să se redefinească pentru deveni mult mai dinamică, orientată pe activitatea de teren efectivă, la faţa locului, aşa cum era în urmă cu 20-30 ani.

- Statele Unite ale Americii au un nou preşedinte, care a fost confruntat, din start, cu lupta contra COVID-19. Cu vaccinurile produse peste Ocean, autorităţile americane pot iniţial limita, apoi diminua numărul semenilor afectaţi de coronavirus?

- Subiectul referitor la vaccinuri, eficienţa lor, efectele adverse şi multe alte aspecte controversate este foarte spinos.

Aş incepe comentariul meu cu un fapt pe care toată lumea medicală, dar si populaţia în general îl ştie: trecerea prin boală, indiferent de forma ei de manifestare nu produce imunitate de lungă durata, practic anticorpii dispar în şase - nouă luni din organismul uman, dar chiar dacă persistă mai mult nu sunt în cantitate suficientă să prevină atat contaminarea, cât şi boala. După epidemia de SARS din anii 2003-2004, s-au dezvoltat multe programe pentru obţinerea unui vaccin. Un astfel de program a fost dezvoltat de cercetătorii chinezi în colaborare cu cercetători ştiinţifici din Europa, SUA, Australia, în Wuhan, unde au construit un laborator de virusologie cu cel mai înalt nivel de securitate vis-a-vis de contaminarea accidentală a mediului exterior şi a personalului (BSL4 - Biosafety level 4). Programul s-a desfăşurat pe perioada 2004 - 2016, când a fost închis deoarece niciuna dintre variantele de vaccin anti SARS nu a indus imunitate de durată la om! Produsele care sunt acum disponibile pentru imunizarea impotriva bolii Covid-19 au primit doar autorizaţii temporare, deoarece ele nu îndeplinesc în totalitate cerinţele unui vaccin, şi anume să genereze imunitate împotriva contaminării cu agentul patogen virusul SARS-Cov-2.

Având în vedere faptul că şi declaraţiile, oarecum contradictorii, făcute de personalitaţi medicale academice nu fac decât să deruteze mai ales personalul medical; consider că pentru moment este mult mai înţelept să aşteptăm să treacă ceva timp, eu aş propune între nouă si douăsprezece luni de la  începutul administrării fiecăruia dintre ”vaccinurile” care sunt deja pe piaţă, ca şi a celor ce urmează. 

- Domnule general Florin Paul, ca medic epidemiolog ştiţi că, la ora actuală, pe Planeta Albastră există un număr de vaccinuri produse în state cu experienţe diferite în industria farmaceutică. Puteţi să enumeraţi vaccinurile cunoscute de opinia publică internaţională şi să ne oferiţi câteva repere ale diferenţei specifice între acestea? 

- Trebuie remarcat că s-au facut eforturi deosebite, atât pe plan financiar, cât şi in sfera producţiei de vaccinuri sau seruri, care să reducă răspândirea bolii în populaţie, la nivel global.

În momentul de faţă sunt deja în uz patru vaccinuri, Pfizer, Moderna, Oxford- AstraZeneca, şi foarte recent intră si Johnson&Johnson. Mai sunt în procesul de finalizare încă 3-4 vaccinuri. 

De menţionat este precizarea că din punct de vedere al modului de acţiune, sunt în acest moment în uz două tipuri diferite: vaccinurile create prin utilizarea ARN messager (Pfizer si Moderna) şi vaccinuri create prin folosirea unui vector viral, (Oxford-AstraZeneca şi Johnson&Johnson), care practic învaţă / educă organismul să recunoască prezenţa în organism a unui "străin", ceea ce iniţiază declanşarea sintezei de anticorpi, care să omoare organismul agresor. 

Mecanismul de actiune al acestor noi vaccinuri este practic nou, dar studiile pe care se bazează sinteza acestora au fost iniţiate cu aproape 20 de ani in urmă. 

- Europa pare a fi sub asediul celui de-al treilea val al pandemiei de coronavirus. Care sunt cauzele unei asemenea involuţii şi ce soluţii pragmatice pot stopa revenirea la infectările masive, în această situaţie? 

- În primul rând îmi permit să vă contrazic, în sensul în care vorbim de o ”evoluţie” şi nu o involuţie a procesului epidemiologic.

Nu numai noi oamenii luptăm să supravieţuim, ci şi virusul, care are drept la viaţă, asa cum are orice vieţuitoare a planetei Pământ.

Desigur că speranţele noastre sunt să asistăm la o evoluţie pozitivă a răspunsului la agresiunea acestui agent patogen cunoscut sub numele de SARS – Cov-2.

Este foarte greu să definesc, să propun sau să evaluez o ”anumită” abordare a procesului epidemiologic care să fie oarecum ”universal valabilă”.

Strategia şi politica adoptate trebuie sa ţină seama de foarte multe elemente intre care componentele medicale au o pondere redusă.

Asta îmi aduce aminte de perioada în care eram şeful serviciului medical al unei misiuni ONU, în Africa.

Mi s-a trasat sarcina să fac Planul de evacuare la calamitaţi, accidente etc. Toată lumea a fost surprinsă, inclusiv şeful misiunii, când le-am spus că nu este treaba mea, doarece nu eu coordonez resursele care trebuie activate în asemenea situaţii, nici măcar mijloacele de transport medicalizat, care aparţineau de Serviciul Transporturi. 

După doi ani, când am plecat în altă misiune ONU, planul în cauză încă nu era operaţional. Cam aşa pare să fie şi prin alte părţi ale lumii, la un an de la declanşarea acestui fenomen epidemiologic.

Modul în care un guvern, societatea civilă, se implică în situaţii atât de particulare este definitoriu pentru succesul sau eşecul în controlul fenomenului epidemiologic.

Din punctul meu de vedere nu este vorba numai de ”portul măştii, de distanţare fizică sau de carantinare”. 

Este vorba de modul in care problemele sunt abordate, explicate şi justificate populaţiei, de modul in care ”componente critice” ale vieţii de zi cu zi sunt asigurate / rezolvate şi mai ales celeritatea cu care se întâmplă acest lucru.

Evitarea luării unor măsuri disproporţionate cu amploarea sau gradul de periculozitate şi presupusele riscuri ale a unui fenomen vine să adauge un plus de înţelegere şi acceptare a acestora în rândul populaţiei.

Fără discuţie, implicarea sistemului de sănatate publică este crucială în dezvoltarea unor strategii adecvate situaţiei atât epidemiologice, cât si cazurilor de imbolnăviri, care necesită resurse şi echipamente medicale adecvate.

- Ce comentariu aveţi despre narativul conform căruia tulpina nouă de COVID-19 circulă în toate judeţele din ţară? Există o încremenire într-un proiect medical, care pare a nu mai fi de actualitate în combaterea coronavirusului? Oamenii care nu se îmbolnăvesc de COVID-19 ar putea indica punctul vulnerabil al pandemiei?

- Am să vă răspund comasat la cele trei întrebări de mai sus. Consider ca încremenirea într-un proiect medical desuet şi dezavuat în mai toată lumea este rezultanta situaţiei în care se află România în acest moment.

Ceea ce mă surprinde cel mai mult nu este pasivitatea prin care se răspunde şi se acţionează in scopul limitării procesului epidemiologic in populaţia României, dar aş putea spune indiferenţa cu care la nivelul mai tuturor structurilor guvernamentale nu se întelege că starea extrem de gravă în care se află economia ţării şi implicit înrăutăţirea în mod exponenţial a nivelului de trai a populaţiei rezidă, printre multe altele, din modul în care este gestionat fenomenul epidemiologic Covid-19. Mă întrebaţi dacă ”oamenii care nu se imbolnavesc de Covid-19 ar putea indica punctul vulnerabil al pandemiei”. Întrebarea este foarte pertinentă, care nu merita un răspuns ”foarte obraznic” din partea mea, dar o fac, pentru că nu găsesc un răspuns mai adecvat unei atare situaţii, pe care o asemuiesc cumva cu câteva scene din excepţionala comedie ”O scrisoare pierdută” a inegalabilului Caragiale. Vă răspund cu o intrebare: Există vreo şansă ca trenul pe ruta Bucureşti - Constanţa să traverseze Canalul Mânecii?...

Mulţi dintre colegii mei medici şi nu numai ei întreabă simplu: 

De ce nu testăm populaţia, de ce nu se desfăşoară programe extinse de depistare activă a nivelului real de contaminare şi/sau de imunizare prin boală a populaţiei?

Nouă ni se spune ca am intrat în valul 3. Bine ca n-am intrat în Valul lui Traian”...

Referitor la tulpinile noi, modificate, care bineînţeles că prezintă modificări ce pot afecta dramatic actiunea vaccinurilor doresc să fac o precizare, care din păcate nu am auzit-o prin zona noastră geografică.

Virusurile ARN aşa cum este SARS-Cov-2, virusul gripal şi multe altele suferă în mod natural modificări care în fapt sunt adaptări ale virusului faţă de schimbarile mediului înconjurător, acestea incluzând şi organismele ţintă ale virusului, pentru a putea supravieţui.

În medie virusurile ARN, în funcţie de familia din care fac parte pot avea intr-un an calendaristic între 40-200 de mutaţii.

Ce se publică prin ziare şi se comunică la posturile TV nu conţine şi precizarea că, de exemplu, ”tulpina nouă din Marea Britanie” a suferit o anume modificare, care apare şi la tulpini din alte spaţii geografice, fără ca tulpina britanică să fie fizic mutată/transferată.

Modul în care se fac publice asemenea informaţii este de asemenea total neadecvat, din punctul meu de vedere insuflând groază şi teroare mai ales ascultătorilor mai ”slabi de înger”.

- O ultimă întrebare ţine de refuzul unor semeni de a se vaccina. În Israel a apărut, pe micul ecran, chiar premierul, în dialog cu un adept mimat al teoriilor conspiraţioniste. Ştiu că v-aţi vaccinat. Nu v-a fost teamă de implantarea unui cip, de un efect negativ pe termen lung, de reacţii adverse care pot degrada organismul uman?

- Eu m-am vaccinat dintr-un motiv extrem de simplu: sper să se redeschidă graniţele unor ţări din lumea largă, unde vreau să călătoresc cât mai curând.

Şi cred că nu mai este un secret că orice călătorie - cel puţin pe calea aerului, dacă nu şi pe calea ferată - va fi condiţionată de existenţa unui act doveditor ca eşti ”vaccinat”.

- Vă mulţumesc frumos pentru francheţe.