Adevărul Live: Mituri despre fibromul uterin
0
În România anului 2016, diagnosticul de fibrom uterin încă este urmat, în cele mai multe cazuri, de operaţia de îndepărtare a uterului şi de schimbarea totală a vieţii pacientelor. Acest lucru este cu atât mai grav cu cât 50% din femeile între 21 şi 49 de ani care merg la ginecolog primesc diagnosticul de fibrom uterin. Dr. Rareş Nechifor, medic primar radiolog, ne explică, la Adevărul Live, care este tratamentul corect în astfel de situaţii.
Fibromul uterin este cea mai frecventă tumoare benignă care se dezvoltă în stratul muscular al uterului la femeile tinere, de vârstă reproductivă. Care sunt cauzele apariţiei acestor tumori, cum le depistăm, în condiţiile în care simptomele apar târziu, şi care sunt cele mai mari greşeli în tratamentul fibromului uterin aflăm de la dr. Rareş Nechifor, medic primar radiolog, supraspecializat în proceduri de radiologie intervenţională şi terapie endovasculară.
Principalele idei din timpul interviului:
Ce este fibromul uterin?
Este o tumoră, dar una beningnă. Nu este un cancer şi niciodată nu o să se transforme în cancer. Este o informaţie importantă. Este o tumoră care creşte din stratul muscular al uterului sub forma unui nodul sau a mai multora. Ele ajung să supere când, fie apasă pe organele din jur şi atunci dau urinat frecvent, constipaţie, dureri de burtă, dureri de spate, dureri la frig sau sângerări. Dacă se dezvoltă spre cavitatea uterină ciclul devine abundent, chiar hemoragic. Infertilitatea este un alt simptom. Fibroamele cresc, iar această creştere e controlată hormonal. Un exces de estrogen face ca fibroamele să crească mai repede.
De ce apare?
Nu se ştie. Există o predispoziţie genetică. Se pot moşteni de la mamă sau bunică, însă sunt şi paciente care nu au avut în familie fibrom uterin, dar îl au. Stresul, oboseala, chimicalele din alimentaţie au şi ele un rol în creşterea acestor fibroame. Fitoestrogenii, soia, substanţele conţinute în plastic şi care ajung în organism pe diverse căi produc dezechilibre hormonale şi alimentează creşterea fibroamelor. Aşa se explică numărul foarte mare de femei cu fibrom uterin.
S-a schimbat incidenţa bolii în ultimul timp?
Şi diagnosticul dacă e mai bine făcut se descoperă mai multe cazuri. În America, incidenţa la femeile de culoare e mult mai mare decât în Africa. Ceea ce înseamnă că stilul de viaţă contează foarte mult. O viaţă cât mai sănătoasă, fără stres, fără excese ar trebui să ne protejeze.
Ce dimenisuni au fibroamele când încep să pună probleme?
Simptomele diferă mult de poziţia fibromului. Cele care merg spre cavitatea uterină dau sângerări abundente încă de când sunt mici. Acelea care cresc dinspre perete spre exterior, cele subseroase adică ajung să supere apăsând pe organele vecine când sunt undeva aproape de 6-7 cm.
Fibroamele mici de 17 mm nu se tratează când sunt de aceste dimenisuni, doar se monitorizează prin ecografii periodice. E adevărat că fibroamele cresc în timpul naşterii, dar sarcina e ceva natural în viaţa unei femei şi, într-adevăr, femeile care au născut au un risc mai mic de a face fibroame mari, comparativ cu femeile care nu au născut şi care, eventual, nu au viaţă sexuală. În aceste din urmă cazuri, dereglările hormonale şi incidenţa fibroamelor mari şi simptomatice este mult mai mare. O ecografie de calitate întotdeauna va evidenţia existenţa unui fibrom. Durerile mari la menstruaţie, sângerările abundente sunt alte simtome ale fibromului.
Un alt motiv pentru care femeile ajung să aibă fibroame de mari dimensiuni este acela că nu li se oferă o soluţie terapeutică care nu rezonează cu ce-şi doresc ele. Dacă femeia e tânără şi-şi doreşte un copil propunerea de a scoate uterul nu poate să fie acceptată.
Soluţii de tratament
99% din pacientele care vin să discute despre embolizare au trecut pe le a 2-3 medici care le-au propus soluţii radicale.
Histerectomia este soluţia cea mai radicală şi cea mai veche, are 100 de ani. Înseamnă scoaterea chirurgicală a uterului şi, uneori, şi a ovarelor. Scoaterea ovarelor înseamnă castrare, menopauză chirurgicală, ceea ce este extrem de agresiv pentru pacientă şi nu are nicio justificare ştiinţifică pentru a fi făcută. Uneori se spune mai bine scoatem tot ca să fim siguri, însă studiile demonstrează că speranţa de viaţă a pacientelor care au făcut histerectomie totală e mai mică decât a pacientelor cu aparatul genital întreg.
Miomectomia este soluţia chirugicală prin care se încearcă salvarea uterului şi scoaterea fibroamelor. Este o intervenţie mai dificilă decât histerectomia, nu toţi medicii au pregătirea pentru a face miomectomie. Doar în 20% din cazuri miomectomia e indicată. Pentru că în cazul în care există un fibrom sau mai multe mici sau medii care nu pătrunde în peretele uterin ci în afară atunci ele se pot opera simplu prin miomectomie. Dacă avem o polifibromatoză, numeroase fibroame pe toţi pereţii uterini, atunci miomectomia nu mai e posibilă.
Embolizarea este o soluţie alternativă care nu aparţine ginecologiei. Ea este practicată de medicul de medicină endovasculară, de medicul de radiologie intervenţională. Radiologie intervenţională înseamnă că, prin proceduri minim invazive, tratăm afecţiuni care, altfel, ar necesita intervenţie chirurgicală. În ce constă? În general, nu e un singur fibrom, ci mai multe. Embolizarea tratează toate fibroamele simultan. Procedura durează o jumătate de oră. Se injectează o substanţă de contrast şi se întrerupe vascularizarea fibroamelor prin infundarea lor cu particule. Fibroamele sunt apoi eliminate pe cale vaginală, iar în urma lor pe peretele uterin rămâne o cicatrice. Este o inervenţie nedureroasă, iar pacienta rămâne în clinică peste noapte. Urmează trei zile de tratament cu medicamente antiinflamatoare. Procedura se poate face şi sub anestezie epidurală. Riscul de recidivă merge spre zero.
Limitele embolizării
O limită clară e alergia la substanţa de contrast. Dacă pacienta e alergică la iod, atunci procedura nu poate să aibă loc. O altă limită este sarcina. În cazul în care există o suspiciune de altceva decât fibrom, un cancer, de exemplu.
De multe ori adenomioza este confundată cu fibromul uterin. Şi adenomioza, care este o afectare difuză a peretelui uterin, dă ciclul abundent şi dureri menstruale. Şi adenomioza se poate trata prin embolizare folosind particule mai mici decât la fibromul uterin.
Statisticile arată că ratele de fertilitate ale femeilor care au făcut miomectomie şi embolizare sunt egale. Cu menţiunea că pacientele care au făcut embolizare erau paciente care fuseseră refuzate de la miomectomie. Cazurile cu multe fibroame au făcut embolizare, cele cu unul sau două au făcut miomectomie.
Mă pot lăuda cu 104 copii născuţi din mame cu uter polifibromatos şi care au ajuns la mine ca la ultima speranţă. Parte din paciente au rămas natural, altele au apelat la fertilizare dar nu din cauza embolizării. Prin embolizare uterul rămâne o casă bună pentru copil.
Uterul rămâne normal vascularizat, arterele irigă uterul în timp ce fibroamele sunt devascularizate. E foarte important de ştiut. Endometrul, ovarele, toate sunt la locul lor şi funcţionează normal. Fiecare pacientă face un control la două luni de la embolizare în care exact acest lucru se verifică.
Terapia medicamentoasă
Nu rezolvă problema. Controlează puţin din sângerare, din durere, dar nu rezolvă problema. Ţinerea pe loc a creşterii unui fibrom depinde de echilibrul hormonal al organismului. Există tratamente hormonale, care blocând receptorii pentru estrogeni induc o reducere în dimensiuni a fibroamelor uterine. Dar aceste tratamente se pot administra pe o perioadă de maximum 6 luni, după care creşterea fibroamelor continuă. De aceea, prima frază din prospect este că e un tratament preoperator.
Dacă pacienta are 48 de ani, dacă se apropie de menopauză, dacă are un fibrom care nu e intens simptomatic, probabil că un tratament medicamentos sau hormonal care să îi tempereze creşterea este absolut suficient.
Dacă pacienta este tânără, îşi doreşte un copil şi ia un tratament hormonal n-a făcut nimic. Se dereglează hormonal şi ajunge mai devreme sau mai târziu în faţa aceleiaşi întrebări: mă operez sau ce fac?
Tratamentul naturist poate ajuta echilibrul hormonal al organismului. Multe din pacientele care vin la mine au urmat un astfel de tratament cu rezultate intermediare, să spunem, adică fibromul nu a mai crescut la fel de repede. Întotdeuna spun că pacientele care au urmat un tratament naturist cu rezultate foarte bune nu au mai ajuns la mine şi deci nu le cunosc. Tratamentul naturist nu face nimic rău, dar întotdeuna trebuie asociat cu controale periodice. La 3 luni trebuie făcută o ecografie.
Şi embolizare şi miomectomie?
Nici vorbă! Embolizarea a fost descoperită în 1995 de un medic ginecolog francez care a publicat un articol în care spunea că ei fac miomectomie, dar pentru că o operaţie în care se pierde mult sânge au apelat la radiologii intervenţionişti să facă o embolizare înaintea operaţiei în aşa fel încât operaţia să nu mai presupună pierderea unei cantităţi mari de sânge. Au operat cu rezultate bune în sensul că nu pierdea mult sânge şi nu atât de multe utere pentru că, uneori, din cauza sângerării se poate ajuge la scoaterea uterului. Medicul mai spunea că a avut un număr de cazuri în care pacientele au făcut embolizare şi nu au mai făcut şi miomectomie. Am descoperit cu surprindere că acele fibroame încep să scadă să-şi reducă dimensiunile, că pacientele nu mai au sângerări, că se simt bine şi urmărindu-le în timp am observat că embolizarea este o soluţie terapeutică în sine, a spus el.
Succesul embolizării înseamnă devascularizarea completă a tuturor fibroamelor. Toţi paşii pot fi urmăriţi şi controlaţi pe monitor. Am terminat embolizarea când toate fibroamele sunt devascularizate. Trebuie verificate arterele uterine şi cele ovariene şi trebuie să înţelegem cum se vascularizează fiecare fibrom. Dacă nu verificăm toate aceste artere, dacă nu folosim particule potrivite ca dimensiuni adaptate fiecărui caz în parte sau suficiente, atunci putem să nu avem o devascularizare completă a fibroamelor uterine şi să avem nevoie de o nouă intervenţie. Este motivul pentru care fiecare pacientă la două luni de la intervenţie face o ecografie de calitate prin care ne asigurăm că fibroamele sunt complet devascularizate. În 2-3% din cazuri e nevoie de o revenire a intervenţiei.
Se încarcă comentariile...
