Antialergice, doar la sfatul medicului!

Unele tratamente de generaţie mai veche dau somnolenţă şi, deci, nu este permis şofatul pe durata administrării. Dar nici medicamentele noi nu sunt lipsite de efecte secundare.

Terapiile antialergice reduc din intensitatea reacţiilor exagerate ale organismului la contactul cu factorii alergeni. Sunt disponibile sub formă de pastile, siropuri, sprayuri nazale, picături oculare, creme cutanate şi de injecţii. Unele tipuri de medicamente antialergice se eliberează doar pe bază de recomandare din partea unui medic, însă altele, cum sunt unele antihistaminice, se pot achiziţiona din farmacie, fără prescripţie. Persoanele care apelează la astfel de tratamente fără un consult medical anterior sunt cele mai predispuse riscurilor de apariţie a reacţiilor adverse. Fiecare tip de tratament antialergic are efecte secundare ce trebuie discutate cu medicul înainte de a fi luat.

Unele pastile dau somnolenţă

Antihistaminicele mai vechi, de primă generaţie, cum sunt difenhidramina şi clorfeniramina, sunt contraindicate şoferilor şi persoanelor care trebuie să controleze maşinării. Aceasta deoarece efectele secundare cele mai importante ale acestor medicamente sunt creşterea timpului de reacţie, ameţeala şi somnolenţa. Antihistaminicele de generaţie ­nouă, cum sunt loratadina, cetirizina şi clemastina, se eliberează fără prescripţie medicală şi au efecte secundare mai puţine decât cele vechi. Astfel, reacţiile lor secundare sunt dureri de cap, stare de greaţă şi senzaţia de gură uscată.

Pe termen lung, riscuri mai mari

În cazul corticosteroizilor, care au rolul de a preveni şi de a trata inflamaţiile prin blocarea reacţiilor alergice, administrarea se face doar pe termen scurt, avertizează specialiştii. De exemplu, dacă o persoană ia prednison timp îndelungat, ea prezintă risc crescut de cataractă şi de osteoporoză.

Specialistul nostru

Dr. Camelia ­Berghea
medic primar alergolog Spitalul de Psihiatrie „Alexandru Obregia"

Cele mai indicate sunt generaţiile noi de antihistaminice, care sunt nesedative sau mai puţin sedative decât generaţiile vechi şi, în plus, au un profil de siguranţă bun. În ceea ce priveşte corticosteroizii, cel mai frecvent sunt prescrişi cei cu administrare topică (spray sau pulberi pentru inhalare în astm şi în rinită alergică, creme şi unguente pentru afecţiunile cutanate). Sunt recomandate doze mici, pentru a evita efectele adverse ale acestei clase de medicamente.