Beneficiile vaccinării, puse în umbră de efectele secundare?

În mod paradoxal, vaccinurile par să fi devenit victimele propriului succes. Frecvent, în loc să se discute despre faptul că vaccinarea a salvat numeroase vieţi, oferind protecţie în faţa unor boli infecţioase care duc la complicaţii grave, accentul în spaţiul public s-a mutat pe efectele secundare pe care le au vaccinurile. Nu este, însă, singurul motiv pentru care acoperirea vaccinală a tot scăzut, în România.

Epidemia de rujeolă sau de pojar, în limbaj popular, a făcut până acum, în România, 59 de victime, dintre care cele mai multe sunt copii cu vârste între trei săptămâni şi 17 ani. Numărul total al cazurilor raportate a ajuns la 15.187. Doar între 3 şi 7 septembrie au fost raportate încă 78 de cazuri nou confirmate în opt judeţe şi în Bucureşti, potrivit datelor Centrului Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT). Din patru persoane care fac rujeolă, una are nevoie de spitalizare, iar pentru unul din 1.000 de bolnavi, boala este mortală, atrag atenţia epidemiologii.

Rujeola este o boală infecţioasă care adesea duce la complicaţii, dar care poate fi prevenită prin vaccinarea copiilor. Însă rata imunizării a tot scăzut în România ultimilor ani, din motive nu tocmai simple.

Encefalita, cea mai serioasă complicaţie a pojarului

„Rujeola ca boală se manifestă cu febră foarte mare, cu acea erupţie pe care o ştie toată lumea, cu acea stare alterată. Cu tuse, cu ochi care curg, sunt roşii. Copilul zace. Aici intervine, în mod evident, organismul persoanei respective care încearcă să lupte cu invazia acestui virus. Nu întotdeauna reuşeşte. Cum spunem noi, unul din 1.000 de cazuri moare. Aici e problema. Când ai şi nişte boli care fac ca organismul tău să nu fie suficient de tare să lupte cu acest virus, atunci apar complicaţiile“, explică dr. Adriana Pistol, medic primar epidemiolog, directorul CNSCBT, din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică.

Medicul mărturiseşte că nu a fost niciodată vaccinată împotriva pojarului pentru că pe vremea aceea nu exista acest tip de imunizare. Prin urmare, a şi făcut pojar. A avut însă noroc că s-a născut sănătoasă, şi complicaţiile pe care le-a adus boala nu au fost şi dintre cele neurologice. „Prima complicaţie care este cea mai frecventă, incusiv la cei care au scăpat cu viaţă este penumonia severă. Aceasta necesită o spitalizare destul de îndelungată şi poate să pună probleme până la deces, câteodată“, adaugă dr. Pistol.

După care urmează encefalita. „Este cea mai serioasă complicaţie. Dintr-o dată, persoana respectivă fie intră în comă, fie pur şi simplu îşi pierde orientarea temporo-spaţială, capacitatea de a se mişca, deci se întâmplă ceva în creier, determinat de virusul rujeolos. Unii nu câştigă lupta, iar cei care o câştigă pot rămâne cu sechele pe viaţă“, avertizează medicul primar epidemiolog.

Cum se gestionează efectele secundare

Potrivit dr. Pistol, problema imunizării se pune foarte simplu: „Nu suntem singuri, nu suntem buricul pământului, trăim într-o comunitate şi avem nişte responsabilităţi. Prin vaccinare ne protejăm pe noi, dar îi protejăm şi pe ceilalţi care pot fi persoane cu probleme de sănătate“.

Însă beneficiile imunizării par să fie umbrite în ultimii ani de discuţii tot mai aprinse centrate pe efectele secundare pe care le au vaccinurile. „Orice vaccin, orice produs introdus în organism – pe gură, pe piele, injectabil – are şi efecte secundare. Şi când mâncăm, mâncăm şi aluminiu, mâncăm şi sare. Şi mâncarea are efecte benefice şi efecte mai puţin benefice. Efectul benefic este cel protector, efectul secundar este cel nedorit“, explică dr. Valeria Herdea, medic de familie şi medic primar pediatru (foto dreapta jos, Eduard Enea).

În condiţiile vaccinului, există efecte secundare locale: roşeaţă, se umflă puţin locul, devine cald, poate puţin mai tare, şi reacţii sistemice – de genul febrei. „10% aproximativ pot face febră. Restul nu au nimic, absolut nimic, vaccinarea se face la copii sănătoşi. Vaccinarea este o metodă profilactică şi nu se administrează vaccinare fără consult medical prealabil al copilului. Dacă acel copil, în urma consultului medical,  este declarat sănătos, poate fi vaccinat“, punctează dr. Herdea.

Vaccinarea este o metodă de prevenţie a unei boli, nu este o boală. „În concluzie, copilul este sănătos, se spală, face baie, iese afară, are programul lui de joacă şi de viaţă normal. În cazul puţin probabil – ştiţi, ca la depresurizarea avionului – copilul face febră, ce facem? Nu-l lăsăm să facă febră 40 de grade Celsius şi ne uităm frumos la el, aici e problema. Părinţii pot interveni în trepte: mai întâi îi mai dăm jos din hăinuţe, aerisim camera, îl hidratăm, îl alimentăm la sân sau cu formulă, cu apă, cu ceai, în funcţie de vârstă, măsurăm temperatura. Dacă este până în 37 de grade Celsius, stăm cuminţi cu metode fizice, dacă este peste 37, 38, administrăm paracetamol. Putem da din prima zi de viaţă paracetamol şi numai peste trei luni putem administra şi un produs de ibuprofen.“

Este de dorit ca aceste produse să se administreze în funcţie de vârstă, greutate, şi cu dozajul dat de medic, respectat cu stricteţe. „Dacă după administrarea acestor două antitermice temperatura nu a scăzut sub 38 de grade Celsius, atunci şi numai atunci, introducem şi un supozitor de metamizol şi învelim copilul în cearşafuri ude, inclusiv pe cap. Nu oţet, nu spirt. Şi se face treaba asta de patru-cinci ori, cu blândeţe, vorbindu-i copilului.“ Micuţul trebuie supravegheat două zile postvaccinare, adaugă dr. Herdea.

Consilierea e de bază

În momentul în care un părinte vine cu copilul la vaccin, medicul pediatru ar trebui să-l sfătuiască. „Se numeşte consiliere prevaccinare. Fiecare primeşte şi pe hârtie aceste sfaturi. Pacienţii mei au şi site la dispoziţie, au şi telefon mobil. Părintele este consiliat să nu pună mâna murdară pe vaccin. Şi să nu înceapă să facă masaj, că nu ajută. Trebuie doar să pună o compresă curată pe locul vaccinului şi să meargă acasă după vaccinare. Şi îşi continuă viaţa obişnuită, dar mult mai atent la copil.“

99% din copii nu păţesc nimic în urma imunizării. „Dacă părintele se panichează şi nu face ce trebuie, în condiţiile în care apare febra, sigur că va avea şi efecte secundare nedorite în urma persistenţei temperaturii înalte care pot duce la convulsii.“ Am întrebat-o pe dr. Herdea dacă a avut astfel de cazuri? „Nu, pentru că ai mei sunt consiliaţi“.

Ce se întâmplă în cabinetul pediatrului

Se întâmplă şi ca părinţii care, iniţial, au refuzat vaccinarea să se răzgândească, dar asta implică foarte multă muncă de lămurire dusă de pediatru. „Uneori, atât de multă, încât îţi vine să renunţi şi să-i spui: «Uite, ştii ce? E decizia ta!“, mărturiseşte dr. Herdea.

Potrivit medicului, de obicei, se întâmplă aşa: vorbeşti cu mama, dar afli că nu vrea soţul. „Bun, cheamă-l şi pe el. Vorbeşti şi cu el, după care apare şi soacra. La noi, în familia tradiţională, soacra este un factor foarte serios. Orice părinte decide pentru copilul lui. Întrebarea este dacă noi, ca societate, avem vreun cuvânt de spus asupra riscului care planează asupra acelui copil. Şi eu cred că toată comunitatea ar avea ceva de spus, măcar să-l trimită pe părintele acela la cursuri. Să-l pună să plătească mai mult la asigurări. Şi să-şi asume. Problema este ce faci dacă copilul lui îl îmbolnăveşte pe copilul tău.“

Soluţia, în opinia dr. Herdea, ar fi o campanie educaţională de informare continuă şi foarte serioasă, aşa cum s-a mai făcut, şi rezultatele la cabinete s-au văzut: acoperirea vaccinală a crescut. „Dacă se desfăşoară o astfel de campanie, aderenţa la actul vaccinal creşte în următoarea perioadă spectaculos. Această campanie trebuie să fie şi continuată, axată pe beneficiile vaccinării, riscurile bolii şi a efectelor secundare ale bolii. În loc să concentrăm discuţia pe vaccinuri, noi ar trebui să concentrăm discuţia pe boală şi să dăm exemple concludente – să arătăm cazuri. Dacă noi am face asta şi o campanie ar fi vie, cred că în conştiinţa publică s-ar produce modificări“, este de părere dr. Herdea.

Acceptarea vaccinării este un fenomen social. „Mai întâi spui «nu vreau, pentru că nu ştiu, pentru că mi-e teamă, pentru că nu am avut acces la vaccin», după care urmează pasul «mă mai gândesc». Avem şi un îndreptar de vaccinare adresat părinţilor, variantă online, îi dai linkul îi spui să-l citească, vine apoi încă o dată: «aş mai vrea să mai vorbim». De fiecare dată, consultăm copilul. Casa de asigurări nu-mi acceptă decât o consultaţie. Şi nici consilierea nu intră în serviciile medicale. Şi ajungem în situaţia în care vine, în final, evrika!, am vaccinat copilul.“

„Sistemul privat nu raportează vaccinările“

Orice amânare a vaccinării complică însă lucrurile. „Urmează partea a doua, pentru că, dacă noi nu respectăm vaccinarea care se face după vârstă, după nişte scheme foarte clare, şi avem nevoie să respectăm intervalele, în momentul în care ai sărit o vaccinare, va trebui să calculezi exact intervalul până la următoarea vaccinare. E posibil să te suprapui peste o altă vaccinare, e posibil să fie copilul bolnav data viitoare când trebuie să se vaccineze şi iar o amânăm. Şi uite aşa, nu se termină. Şi încet-încet, acoperirea vaccinală cunoaşte scăderi“, detaliază dr. Herdea.

Acoperirea vaccinală e în regres şi pentru că sistemul privat nu raportează, adaugă medicul primar pediatru. „Există o parte din copii vaccinaţi la domiciliu. Nu sunt raportaţi. Gândiţi-vă că avem totuşi o acoperire vaccinală suboptimală, dar cauzele sunt variate. Dacă 5%-7% din pacienţi sunt în situaţia în care refuză, există o marjă de 10%-12% care lucrează în afara ţării. Unde au două situaţii: îşi plătesc asigurările, sunt cuminţi, se duc la vaccin, sau nu-şi plătesc asigurările, pentru că au mers cu forme ilegale la muncă, şi dacă îşi plătesc asigurările sunt expulzaţi din ţara respectivă, pentru că sunt prinşi că lucrează cu forme ilegale. Sau consideră că asigurările sunt prea scumpe şi migrează. Vin înapoi, dar sunt bolnavi şi nu-i poţi vaccina, pleacă înapoi, iar bolnavi şi plimbă dintr-o parte în alta lucrurile. Plus că aduc şi de afară. Să nu uităm că tulpina rujeolică e adusă din Spania, nu e a noastră. Toată lumea a spus: e din România. Nu e“, dezvăluie specialistul.

Deci lucrurile sunt mult mai complexe. „Şi mai există o categorie de părinţi 10%-15% de ezitanţi. 75% sunt cuminţi. Ceilalţi 10%-15% vin-pleacă, necesită trei-patru consulturi până să-i determini să se vaccineze. Sigur, comunicarea rămâne de bază. Consilierea rămâne de bază. Dar lucrurile acestea trebuie să fie permanente. Mesajele acelea de interes public au nevoie să apară nu o lună. Au nevoie să apară permanent. În loc să prezentăm alte lucururi la ore de maximă audienţă, ar trebuie să prezentăm aşa ceva“, conchide dr. Herdea.

„Din păcate, există multe false contraindicaţii“

Dr. Adriana Pistol (foto sus, Eduard Enea), medic primar epidemiolog, aduce în discuţie un alt tip de situaţie care a dus la scăderea ratei vaccinării. „Din păcate, există foarte multe false contraindicaţii. Am văzut cazuri de copii care au sfârşit prin deces şi care nu au fost vaccinaţi pornind de la premisa unor false contraindicaţii: anumite boli pe care le aveau şi care, în mod real, nu eraun contraindicaţie la vaccinare, ba dimpotrivă. Era evident că atunci când se vor întâlni cu boala, forma pe care o vor face va fi atât de severă şi cu complicaţiile respective încât nu se ştie dacă vor face faţă“, detaliază medicul epidemiolog.

Aceste contraindicaţii le-au fost date de medici, din păcate, adaugă dr. Pistol. „Nu aveau informaţiile aduse la zi şi au avut o temere venită din neinformare. Există foarte clar explicate când nu poţi să vaccinezi o persoană şi nu sunt foarte multe situaţii de acest gen, ori, este păcat“.

Ce le-ar spune epidemiologul celor care pretind că medicii sunt vânduţi companiilor farmaceutice în războiul vaccinării?  „Da, există această teorie a conspiraţiei. Eu le-aş spune să se uite în propriile documente medicale şi să vadă că şi dânşii au fost vaccinaţi cu diferite vaccinuri de câteva zeci de ori. Cred că şi atunci medicii erau vânduţi unicei companii la vremea aceea din România care producea vaccin. Problema e că e greu de presupus că toţii medicii de pe Terra sunt vânduţi companiilor famaceutice, care sunt câteva“, conchide dr. Adriana Pistol.