Cancerul de col este un duşman care poate fi distrus din faşă

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Cancerul de col se dezvoltă lent, în circa un deceniu de la infecţia cu anumite tipuri de virusuri HPV
Cancerul de col se dezvoltă lent, în circa un deceniu de la infecţia cu anumite tipuri de virusuri HPV

DEZASTRU În fiecare an, în România, peste 4.000 de femei sunt diagnosticate cu cancer de col uterin. Jumătate din ele îşi pierd viaţa din pricina acestei boli care, deşi este o afecţiune care se dezvoltă pe parcursul unui deceniu, la noi este depistată în stadii avansate. La nivelul Uniunii Europene, 12% din totalul cazurilor de cancer cervical diagnosticate anual provin din România.

De foarte mulţi ani, România îşi păstrează o nefericită poziţie fruntaşă între ţările europene când vine vorba despre cancerul cervical. Cel mai recent studiu, intitulat „Atitudini şi comportamente relevante în prevenţia cancerului de col uterin în România“ şi făcut public de Institutul Naţional de Sănătate Publică (INSP), arată că una din 10 femei nu a fost la niciun control de rutină în ultimii 10 ani, iar 11% din românce nu şi-au făcut analize de sânge de rutină în ultimul deceniu. Conform aceleiaşi surse, 86% din femeile care trăiesc în România au auzit de cancerul de col uterin, dar, în mod bizar, 68% nu au auzit de infecţia cu Virusul Papilloma Uman (HPV). Jumătate din femeile care au auzit, totuşi, de acest virus nu ştiu sau nu cred că atât femeile, cât şi bărbaţii pot fi purtători.

„Cancerul de col uterin este unul dintre cancerele cel mai uşor de depistat, iar faptul că suntem în topul mortalităţii ca urmare a acestei boli este justificat de lipsa educaţiei sanitare şi a unui program naţional de screening“, este de părere prof. dr. Manuela Russu, medic  ginecolog în cadrul Clinicii Bio-Medica, din Bucureşti.

Infecţia cu HPV nu dă simptome

Cancerul de col uterin apare în urma multiplicării necontrolate a celulelor care căptuşesc colul uterin, porţiunea prin care uterul se deschide în vagin. Este provocat de anumite tulpini de HPV, virus care determină cea mai cunoscută infecţie virală cu transmitere exclusiv sexuală. Virusul nu se transmite doar prin actul sexual propriu-zis, ci este suficient ca partenerii să intre în contact cu zona genitală, penetrarea nefiind o condiţie obligatorie a transmiterii HPV, atrag atenţia specialiştii. „Riscul unei infecţii cu Virusul Papilloma Uman este cu atât mai mare cu cât femeile sunt mai precoce active sexual şi au mai mulţi parteneri. Din nefericire, nici prezervativul nu oferă protecţie 100%“, mai spune dr. Manuela Russu. Aceasta pentru că, în cazul prezervativului, există porţiuni neacoperite de piele din zona genitală care vin în contact direct.

Studiile arată că toate femeile active sexual sunt vulnerabile în faţa unei posibile infecţii cu acest virus, iar opt din zece femei vor contracta o tulpină de HPV la un moment dat, pe parcursul vieţii lor. Infecţia cu HPV nu dă simptome, însă. Prin urmare, multe dintre persoanele infectate nici nu ştiu că au aşa ceva. Majoritatea infecţiilor cu HPV nu reprezintă un pericol pentru organism, aproximativ 90% din ele fiind neutralizate de sistemul imunitar după doi ani de la infectare. Uneori, însă, aceste infecţii persistă şi se repetă, crescând riscul de cancer cervical. De altfel, infecţia cu HPV a fost identificată în 99% din cazurile de cancer cervical diagnosticat.

15 tipuri de HPV duc la cancer cervical

Potrivit literaturii de specialitate, 15 tipuri de HPV pot determina apariţia cancerului de col uterin. Tipurile 16 şi 18 sunt responsabile de apariţia a 70% din cancerele de col uterin la nivel internaţional, explică dr. Carmen Ungurean, coordonator al Programului naţional de screening pentru depistarea activă şi precoce a cancerului de col uterin din cadrul INSP (un astfel de program funcţionează în România de câţiva ani, dar a avut o rată de acoperire de 8% a populaţiei feminine vizate, un procentaj sub nivelul optim de efieicnţă).  Alături de cele două tulpini menţionate mai sus, genotipurile 31, 33, 35, 45, 52 şi 58 sunt cele mai frecvente, fiind responsabile de 90% din cazurile de cancer de col diagnosticate.

Vestea bună este că un cancer de col uterin se dezvoltă lent, în circa zece ani de la momentul infectării cu tulpina oncogenă, astfel că, teoretic cel puţin, femeile ar avea timp suficient să meargă la medicul ginecolog să-şi facă analizele medicale. Acest lucru nu se întâmplă, însă, astfel că boala este descoperită în faze avansate şi la femei tot mai tinere, atrage atenţia prof. dr. Manuela Russu.

Una dintre explicaţii poate fi aceea că simptomele acestui tip de cancer sunt vagi şi puţin caracteristice. „Este vorba despre sângerări vaginale anormale, după contactul sexual, după menopauză, între menstruaţii sau menstruaţii cu pierderi ambundente de sânge“, detaliază medicul ginecolog. Alte semne sunt urinările frecvente, durerile în timpul actului sexual şi senzaţia de picioare umflate, adaugă specialistul. „Asemenea simptome nu semnifică întotdeauna prezenţa cancerului de col uterin şi se pot asocia, adesea, cu o gamă largă de infecţii genitale sau boli cu transmitere sexuală. Bineînţeles că toate trebuie discutate cât mai repede cu medicul ginecolog“, mai spune prof. dr. Manuela Russu.

Rolul testului Babeş-Papanicolau

Testul Babeş-Papanicolau, făcut la medicul ginecolog, este cea mai simplă şi cea mai bună metodă de a depista leziunile cervicale precanceroase. Cu alte cuvinte, prezenţa unor celule anormale la nivelul mucoasei colului. Medicii ginecologi recomandă ca acest test să fie făcut cu regularitate de orice femeie care şi-a început viaţa sexuală. Analiza medicală presupune recoltarea unor celule de la nivelul colului şi analiza lor la microscop, este nedureroasă şi nu implică niciun risc.

În cazul testului Babeş-Papanicolau, recomandările de screening sunt diferite pe categorii de vârstă şi după tipul de modificări depistate. „În raport cu vârsta femeii, cele care au între 21 şi 29 de ani trebuie să facă testul o dată la trei ani, iar cele între 30 şi 64 de ani trebuie să facă atât testul Babeş-Papanicolau, cât şi testul HPV o dată la cinci ani“, recomandă prof. dr. Manuela Russu.

La femeile care au peste 65 de ani şi în ultimii zece ani testul Babeş-Papanicolau nu a indicat nicio leziune, nu mai este nevoie de testare, dar acest aspect trebuie discutat obligatoriu cu medicul ginecolog.

În cazul în care testul Babeş-Papanicolau depistează leziuni, formaţiuni de celule anormale, se impune efectuarea unui test HPV, care să determine dacă este vorba de prezenţa virusului HPV şi ce tip de tulpini sunt prezente, mai spune prof. dr. Russu.

În prezent, există laboratoare private în care testul HPV poate fi realizat în regim de urgenţă cu ajutorul unei tehnologii de ultimă generaţie, iar rezultatele sunt gata în două-trei ore, în comparaţie cu o săptămână, cât este timpul de aşteptare prin tehnica obişnuită. „În funcţie de rezultatul citopatologic al testului HPV, medicul poate recomanda şi o colposcopie, pentru a examina leziunile de la nivelul colului uterin, sau examen bioptic – biopsie cervicală ţintită, biopsii multiple, excizie cu ansa diatermică, conizaţie, chiuretaj de endocol sau de uter“, mai spune prof. dr. Manuela Russu. 

Speranţa de viaţă din momentul depistării

Ca şi în cazul altor tipuri de cancer, cu cât este depistat mai devreme, cu atât rata de supravieţuire creşte în cancerul cervical. „În cazul cancerului de col uterin în stadiu 0, rata de supravieţuire la 5 ani este de 93%, la fel ca şi în stadiul IA. În stadiul IB, rata de supravieţuire este în jur de 80%. Pentru stadiul IIA, rata de supravieţuire este de 63%, iar pentru stadiu IIB, rata de supravieţuire este de 58%“, explică dr. Russu.

În stadiile III şi IV, ratele scad dramatic spre 15%, însă cifrele sunt pure estimări, pentru că evoluţia pacientelor depinde foarte mult de factori individuali, atenţionează medicul. 

Boala poate fi depistată în sarcină

Acest tip de cancer afectează viaţa sexuală sau posibilitatea de a avea copii. Femeile care suferă de cancer de col uterin pot fi îngrijorate de modul în care tratamentul le va afecta viaţa sexuală sau funcţia reproducătoare, motive pentru care ar trebui să discute cu medicul  înainte de începerea planului de tratament. „De asemenea, femeile gravide trebuie să discute cu medicul modul în care tratamentul poate afecta evoluţia sarcinii, ştiind că se poate depista în sarcină, că diagnosticul precis este dificil de stabilit, că numai stadiul 0 nu impune intervenţii de tipul celor de siguranţă oncologică“, mai spune dr. Russu. În cazuri de stadiul 0, tratamentul poate fi amânat până după naştere, adaugă aceasta.

Tratamentul cancerului de col uterin este dirijat în funcţie de stadiul bolii. Intervenţia chirurgicală presupune îndepărtarea tumorii integrale şi a ţesutului din vecinătate. În cazul cancerului de col care nu este extins dincolo de cervix, se apelează la conizaţie (excizia unui segment de col uterin).

„Colpo-histerectomia cu limfadenectomie pelvină este o măsură radicală, care presupune îndepărtarea uterului şi a colului uterin, a porţiunii superioare a vaginului, asociat cu extirparea ganglionilor pelvini. Chimioterapia şi radioterapia sunt alte metode de tratare a cancerului, la care se apelează pre-operator şi post-operator, în funcţie de rezultatul microscopic, sau când posibilităţile chirurgicale sunt depăşite în stadiile avansate ale bolii, în recidive locale, regionale sau în organe la distanţă, adică metastaze“, conchide prof. dr. Russu.

Factori care pot creşte riscul de cancer de col uterin

Fumatul dublează riscul la femeile care au acest viciu.

Imunosupresia: infecţia cu HIV – virusul care provoacă SIDA – determină progresia mai rapidă a unei leziuni precanceroase.

Infecţia cu Chlamydia, o infecţie cu transmitere sexuală adesea asimptomatică.

Dieta săracă în fructe şi legume.

Obezitatea.

Sarcinile multiple: femeile cu mai mult de trei sarcini duse la termen au un risc crescut de cancer de col.

Vârsta tânără la prima naştere: femeile care au născut la vârste mai tinere de 17 ani au un risc dublu faţă de femeile care au născut la peste 25 de ani.

Istoricul familial de cancer cervical.

Cum se face prevenţia în mod corect

Începerea cât mai târziu posibil a vieţii sexuale şi limitarea numărului de parteneri sunt două dintre metodele prin care te poţi proteja de infecţia cu HPV. O modalitate eficientă este vaccinarea înainte de începerea vieţii sexuale sau a infectării cu virus. „Vaccinul antiHPV este disponibil din anul 2007 şi în România, în forma bivalentă – anti tulpinile 16 şi 18 şi tetravalentă – anti tulpinile 6, 11, 16, 18“, explică dr. Russu.

Însă vaccinul nu trebuie să substituie testul Babeş-Papanicolau, efectuat cu regularitate, deoarece vaccinul HPV poate să dea o impresie falsă de securitate, adaugă aceasta. „Foarte important este şi faptul că vaccinul nu îşi face efectul dacă nu sunt administrate toate dozele, aşa cum se recomandă, în raport cu vârsta la care se face prima doză“, spune specialista.

În România, vaccinarea antiHPV este inclusă în Calendarul Naţional de Imunizare pentru fetele din grupa de vârstă 11-14 ani. Vaccinarea se face la solicitarea părinţilor sau a reprezentanţilor legali care pot formula o cerere la medicul de familie. Totodată, se pot vaccina şi fetele şi femeile cu vârste de peste 15 ani care nu au beneficiat anterior de vaccine antiHPV şi care nu prezintă virusul.

Screening: „La numite vârste, să fii chemat şi să vii“

Alertate de numărul mare de românce diagnosticate cu cancer cervical şi de rata mare de mortalitate, autorităţile au anunţat începerea unei campanii de informare asupra bolii care să le dea posibilitatea femeilor să efectueze gratuit teste Babeş-Papanicolau, în cadrul programului naţional pentru depistare activă precoce iniţiat de Ministerul Sănătăţii. „În primul rând, oamenii ar trebui să fie informaţi. Din timpul şcolii, de la începerea vieţii sexuale, în şcoli şi facultăţi, la căsătorie“, este de părere Sandra Alexiu, medic de familie, vicepreşedintele Societăţii Naţionale de Medicina Familiei.

Pentru ca oamenii să fie informaţi, ar trebui să existe o strategie coerentă prin care să se facă screening pentru diverse cancere, aşa cum se face şi în alte ţări. „La numite vârste, să fii chemat şi să vii. În România, din păcate, oamenii nu vin la medic atunci când sunt sănătoşi, ci atunci când sunt bolnavi. Dacă ar veni şi când sunt sănătoşi, la anumite intervale de timp, am putea preveni mult mai multe boli, nu doar cancerul de col. Vorbim şi de boli cardiovasculare, care sunt în top“, mai spune aceasta.

Pe de altă parte, ar trebui să i se ofere pacientului, din partea statului, posibilitatea de a face acest control periodic. „Să existe servicii preventive de calitate, bine structurate. Şi când spun asta nu înseamnă să ne internăm în spital să facem toate analizele din cap în tălpi, aşa cum eram obişnuiţi pe vremuri, pentru că asta nu ne ajută. Ne ajută ca la anumite vârste să căutăm anumite semne de boală sau de început de boală. Sau de predispoziţie la boală. Şi să prevenim acel ceva“, adaugă dr. Alexiu.

Pe de altă parte, degeaba informăm dacă nu avem cu ce. „Şi despre vaccinare spuneam «Formăm, chemăm părinţii şi când vin, nu avem vaccinuri». Trebuie să existe un flux continuu, să privim lucrurile ca pe un furnal“, conchide dr. Alexiu.

Sănătate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite