Când palpitaţiile trebuie să te trimită la medic

Bătăi puternice ale inimii, palpitaţiile apar, în unele cazuri, după consumul unor substanţe excitante. În alte cazuri însă, ele pot semnala o boală cardiacă.

Frecvenţa medie a bătăilor inimii unui adult este de 60 de pulsaţii pe minut. Efortul fizic, stresul, emoţiile puternice, anumite medicamente (inhalatoarele pentru astm şi descongestionantele), consumul de băuturi şi de alimente bogate în cafeină, consumul de alcool şi tabagismul cresc frecvenţa cardiacă chiar şi în cazul persoanelor sănătoase. Palpitaţii pot da şi unele afecţiuni, cum sunt bolile tiroidiene şi anemia, dar şi febra, schimbările hormonale asociate cu menstruaţia şi cu perioada de sarcină.

Pot avea cauză de natură cardiacă

Palpitaţiile reprezintă unul dintre semnele principale pe care medicul le ia în considerare pentru diagnosticarea bolilor de inimă. Tulburările de ritm cardiac (extrasistole supraventriculare şi ventriculare, tahicardia şi fibrilaţia atrială), cardiopatia ischemică, insuficienţa aortică, mitrală şi cardiacă se manifestă prin apariţia palpitaţiilor. În caz de extrasistole supraventriculare, bolnavul fie nu simte palpitaţiile, fie ele sunt resimţite sub forma unor contracţii mai violente după o pau­ză lungă între bătăile inimii.

Uneori se pot asocia cu dureri precordiale (în regiunea anterioară a toracelui, din dreptul inimii), dispnee (greutate în respiraţie) şi cu ameţeli. În schimb, extrasistolele ventriculare se manifestă prin senzaţia de neregularitate a ritmului inimii, o oprire a inimii sau bătăi mai puternice. La fel ca în cazul celor supraventriculare, extrasistolele ventriculare se pot asocia cu dureri precordiale, dispnee şi cu ameţeli. În caz de tahicardie, bătăile inimii sunt rapide şi regulate, iar în caz de fibrilaţie atrială, bătăile sunt neregulate şi apar brusc. Dacă persistă, fibrilaţia atrială creşte riscul de accidente vasculare cerebrale. Palpitaţiile care anunţă cardiopatia ischemică se asociază cu dureri precordiale.

Monitorul Holter, necesar

Pentru diagnosticarea unei boli de inimă care se manifestă prin apariţia palpitaţiilor, medicul poate recomanda o serie de teste de monitorizare cardiacă. Aceste investigaţii pot include purtarea timp de
24 de ore a unui dispozitiv de electrocardiogramă, cum ar fi monitorul Holter. În situaţia în care ai palpitaţii însoţite de ameţeli, lipsă de aer, disconfort toracic sau stări de leşin, s-ar putea să ai aritmie.

Testele pentru aritmii includ electrocardiograma de repaus, monitorizarea ritmului cardiac timp de 24 de ore (Holter) şi un test de efort maximal. Analizele sanguine sunt şi ele indicate în această situaţie, pentru măsurarea nivelului hormonilor tiroidieni.

Cum pot fi prevenite

Pentru a preveni apariţia palpitaţiilor, este necesară evitarea obiceiurilor cu efect excitant, cum sunt consumul de cafea, de alcool şi fumatul. Dacă şi după câteva săptămâni de la eliminarea acestor factori palpitaţiile persistă, este cazul să consulţi medicul.

Specialistul nostru

Prof. dr. Dan Gaiţă
Coordonator Naţional de Prevenţie Cardiovasculară Societatea Română de Cardiologie

Palpitaţiile pot fi cauzate de o boală cardiacă. Problemele cardiace sunt semnalate atunci când inima înregistrează peste 90-100 de bătăi pe minut, caz în care este vorba despre tahicardie. Acest simptom poate să apară din cauza unei emoţii sau să fie trecător. Tahicardia poate fi constantă în caz de anemie, dacă persoana în cauză a pierdut sânge, dacă are febră sau hipertiroidie. Acestea sunt cauze extracardiace.

Atunci când ritmul inimii este regulat, dar cordul bate constant de peste 140 de ori pe minut, chiar şi în repaus, apare şi dispare brusc, atunci este vorba despre tahicardia paroxistică supraventriculară, urgenţă medicală. A doua variantă frecventă este fibrilaţia atrială (ritm neregulat, şi care apare de obicei odată cu înaintarea în vârstă). Această afecţiune apare pe fondul unei alte boli, iar cea mai frecventă cauză este cardiopatia ischemică sau hipertensiunea arterială. Aceste simptome, asociate cu durerea în piept, ameţeală sau sufocare, necesită neapărat consult de specialitate.