Când trebuie dus copilul la audiolog

Încă de la vârsta de şase luni poate fi depistată şi tratată hipoacuzia la copii. Numărul celor cu vârste între 1 şi 18 ani cu deficienţe de auz este în creştere, atrag atenţia specialiştii. Principalul motiv este expunerea constantă la sunete puternice.

Problemele de auz la copii pot apărea dintr-o varietate de motive: de la expunerea bruscă la zgomote puternice, expunerea constantă la sunete de intensitate medie (gen ascultatul muzicii la căşti la volum mare) până la administrarea anumitor antibiotice (eritromicină) sau formarea dopurilor de ceară. Şi otitele frecvente pot crea tulburări de auz la micuţi, atrag atenţia specialiştii. În plus, unul din 800 de copii europeni are o problemă de auz congenitală, arată statisticile internaţionale.

Depistarea timpurie a acestor probleme este esenţială, pentru a se interveni precoce în scopul găsirii unui tratament adaptat tipului de hipoacuzie şi particularităţilor copilului. „Este importantă intervenţia cât mai rapidă cu putinţă pentru tratarea hipoacuziei la copii. Asta deoarece chiar şi câteva luni de amânare echivalează cu o întârziere semnificativă în dezvoltarea normală a creierului micuţilor", explică audiologul Diana Badea de la Starkey Laboratories.

Hipoacuzia se poate depista de la naştere

Încă de la primele luni de viaţă ne putem da seama dacă un copil are probleme de auz. „Deficienţele de auz le pot sesiza părinţii chiar de la naştere. Atunci când copilul nu clipeşte sau nu întoarce capul la zgomote accidentale sau produse intenţionat, el poate prezenta o problemă de auz", menţionează medicul specialist ORL Cezara Danciu de la Spitalul „Colţea" din Bucureşti.

Şi în cazul unor pierderi ale acuităţii auditive survenite în timp, părinţii îşi pot da seama că nu este ceva în regulă cu copilul. Dacă acesta simte nevoia să dea volumul televizorului foarte tare, dacă nu reacţionează atunci când i se vorbeşte din spate sau dintr-o parte (poate prezenta deficienţe de auz la o singură ureche), dacă vorbeşte tare sau dacă trebuie să i se repete mereu de mai multe ori acelaşi lucru este cazul să îl duceţi la medic.

La un simplu consult ORL, medicul poate observa dacă este vorba despre o inflamaţie la nivelul urechii medii şi interne cauzată de otită sau dacă un dop de ceară obstrucţionează auzul. Dacă niciunul dintre aceste lucruri nu se depistează la controlul de rutină, atunci este necesară o audiogramă pentru a constata despre ce fel de hipoacuzie este vorba. Testele se fac cu ajutorul audiometrului.

Audiograma depistează problemele

Există două modalităţi de a testa auzul. Prima dintre ele este audiometria tonală, în cadrul căreia copilului i se testează capacitatea de a auzi anumite sunete. Iar cea de-a doua, audiometria vocală, verifică înţelegerea cuvintelor. Auzul sunetelor este testat pe cale aeriană, prin intermediul unor căşti, dar şi pe cale osoasă, cu ajutorul unui dispozitiv vibrant poziţionat în spatele urechilor sau cu diapazonul, un dispozitiv metalic, care vibrează atunci când este lovit.

Polipii afectează auzul

În cazul unor copii, infecţiile repetate localizate la nivelul vegetaţiilor adenoide (polipi) pot da tulburări de auz. Acest lucru se explică prin faptul că urechea comunică cu nasul şi cu faringele prin intermediul trompei lui Eustachio. Iar în cazul inflamării polipilor, aceştia pot acoperi trompa lui Eustachio, obstrucţionând auzul.