Care plante trebuie luate cu precauţie de cardiaci

Deşi li s-a dovedit în mod repetat eficienţa, unele remedii naturiste pot face mai mult rău bolnavilor de inimă dacă nu sunt administrate corespunzător. Pe de altă parte, există plante care ar trebui evitate cu desăvârşire de către aceştia.

Că vorbim despre angină pectorală, despre hipertensiune arterială sau despre ateroscleroză, toate sunt afecţiuni pentru care în medicina naturistă există leacuri. Dintre acestea, păducelul, cu un conţinut bogat în flavonoide, este unul dintre remediile recunoscute în caz de insuficienţă cardiacă congestivă. De asemenea, usturoiul, ghimbirul, vâscul şi valeriana sunt în general aliaţi pentru cei cu probleme cardiovasculare. Şi, totuşi, fiecare dintre aceste remedii se administrează numai la sfatul unui fitoterapeut, deoarece altfel pot perturba acţiunea medicamentelor alopate sau pot duce la supradozaj. În plus, nici riscul de efecte adverse al acestor remedii, în sine, nu este exclus.

Ginsengul şi lemnul-dulce cresc tensiunea arterială

Dacă ai fost diagnosticat cu hipertensiune arterială, specialiştii recomandă să eviţi preparatele pe bază de ginseng. Aceasta deoarece planta are efecte tonice, energizante şi de creştere a tensiunii arteriale. Uneori, în urma unei cure cu ginseng, pot apărea insomnii şi dureri de cap, iar supradozajul poate duce la scăderea potenţei. Persoanele cu hipertensiune arterială sau cu afecţiuni cardiace şi vasculare trebuie să utilizeze cu prudenţă şi lemnul-dulce, susţin fitoterapeuţii.

Aceasta deoarece, dacă este administrat pe durate mari, lemnul-dulce favorizează retenţia de apă şi duce la scăderea nivelului de potasiu în sânge. Iar rezultatul poate fi creşterea tensiunii arteriale şi apariţia tulburărilor de ritm cardiac. O altă plantă care trebuie folosită cu precauţie de către cei cu tensiune arterială crescută este iarba-mare. De asemenea, chiar şi curele mai mici de o lună cu infuzie din flori de tei pot afecta funcţionarea aparatului cardiovascular.

Ginkgo biloba poate genera hemoragii

Printre principalele proprietăţi ale ginkgo biloba se numără cele de fluidificare a sângelui şi de menţinere a elasticităţii vaselor de sânge, îmbunătăţind circulaţia sangvină. De aceea, preparatele pe bază de ginkgo biloba (comprimatele, tinctura sau infuzia) sunt recomandate în caz de arteriopatie, ateroscleroză, cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială sau de afecţiuni ischemice cerebrale. În plus, planta este folosită adesea în tratamentul bolii varicoase, al ulcerului varicos, al flebitei sau în caz de sindrom posttrombotic. Problemele apar atunci când acest remediu este administrat în combinaţie cu medicaţia anticoagulantă, deoarece îi potenţează acţiunea, existând riscul de hemoragie sau de aritmii cardiace. Aşadar, persoanele care urmează un tratament pentru inimă trebuie să consulte un medic înainte de a face cure cu ginkgo biloba.

Armurariul favorizează formarea cheagurilor

Recomandat, în general, persoanelor cu afecţiuni hepatice, armurariul favorizează procesul de coagulare a sângelui, fiind contraindicat în caz de probleme circulatorii, în special tromboflebită, sau de hipertensiune arterială. De altfel, această plantă nu trebuie administrată concomitent cu tratamentul pentru scăderea tensiunii arteriale, deoarece poate potenţa efectul medicamentelor.

Există şi alte plante care, administrate perioade lungi, favorizează coagularea sângelui şi apariţia unor fenomene trombotice. Iar printre acestea se numără urzica, mătasea de porumb şi coada-şoricelului. De aceea, specialiştii recomandă ca aceste plante să fie utilizate cu prudenţă de către persoanele care suferă de hipertensiune arterială, de ateroscleroză sau de tromboză.

Valeriana şi vâscul, cu prudenţă

Ţineţi cont de faptul că şi atunci când este vorba de remedii care sunt de obicei recomandate celor cu boli de inimă, pot apărea efecte adverse dacă sunt administrate pe termen lung. De exemplu, valeriana reduce intensitatea crizelor de angină pectorală şi îmbunătăţeşte activitatea electrică a inimii, însă, în caz de supradozaj, provoacă cefalee, greaţă şi reduce capacitatea de concentrare. De asemenea, vâscul are proprietăţi hipotensive puternice, cardiotonice şi vasodilatatoare. Însă, dacă este luat în cantităţi prea mari sau prea mult timp, poate provoca febră, frisoane, dureri de cap şi hipotensiune.

Alte preparate care nu se asociază cu medicamentele

Unul dintre efectele sunătoarei este acela de a creşte tensiunea arterială, potrivit specialiştilor, putând provoca şi îngustarea vaselor sangvine dacă este folosită timp îndelungat. De altfel, persoanele care urmează un tratament pentru tulburări de ritm cardiac şi/sau pentru probleme de coagulare a sângelui ar trebui să evite sunătoarea, deoarece interferează cu acţiunea medicamentelor.

În plus, concomitent cu remediile pe bază de sunătoare, nu trebuie consumate produse precum cafeaua, ciocolata, berea, murăturile sau iaurtul.  Muşeţelul se numără şi el printre plantele care potenţează efectul medicamentelor anticoagulante,  cum sunt aspirina sau warfarina. De asemenea, preparatele ce conţin usturoi sau ghimbir trebuie administrate cu prudenţă în asociere cu medicamentele anticoagulante, deoarece fluidifică sângele şi pot provoca accidente hemoragice.

Fitoterapeuţii nu recomandă nici asocierea dintre păducel şi tonicardiace, deoarece poate duce la scăderea frecvenţei cardiace. De altfel, dacă este luat în doze mari, păducelul poate provoaca scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi dureri de cap. Băut pe stomacul gol, determină spasme intestinale şi stări de greaţă.

Curele cu usturoi, de ajutor

Pentru a menţine sănătatea inimii, specialiştii recomandă curele cu usturoi, care pot fi urmate timp de una-două săptămâni pe lună. Cura presupune consumul unui căţel de usturoi cu 30 de minute înaintea meselor principale. Remediul poate fi administrat şi sub formă de tinctură: 20 de picături de tinctură, diluată în puţină apă, de câte două ori pe zi, 10 zile pe lună. De asemenea, persoanelor cu predispoziţie către probleme cardiovasculare le sunt recomandate şi soia, peştele, o serie de antioxidanţi, inclusiv betacarotenul, vitaminele E, C şi B6, precum şi polifenolii conţinuţi de uleiul de măsline. Ele au rolul de a reduce nivelul colesterolului „rău" şi de a creşte nivelul celui „bun".

Specialistul nostru

Ruxandra Constantina
medic de familie competenţă în apifitoterapie reflexoterapeut

În cazul unei probleme cardiovasculare, persoana afectată trebuie, în primul rând, să consulte un cardiolog, care îi va prescrie tratamentul adecvat. În paralel, medicul fitoterapeut poate prescrie un tratament cu plante care permite în timp diminuarea dozei medicamentelor alopate sau potenţarea acestora. Bolnavul trebuie să urmeze cu stricteţe indicaţiile fitoterapeutului, deoarece plantele pot accentua acţiunea medicamentelor alopate şi poate apărea fenomenul de supradozare. În plus, aceste plante, folosite în doze necorespunzătoare, pot determina reacţii adverse.

De exemplu, preparatele ce conţin ginseng, usturoi, ghimbir trebuie administrate cu prudenţă în asociere cu medicamentele anticoagulante, deoarece fluidifică sângele şi pot provoca accidente hemoragice. Sunătoarea trebuie administrată şi ea cu prudenţă persoanelor care iau tratament pentru tulburări de ritm cardiac sau pentru probleme de coagulare, deoarece interferează cu acţiunea acestora.

Atenţie

Urzica şi mătasea de porumb trebuie folosite cu prudenţă de către persoanele cu probleme de coagulare.