Caut farmacist, nu vânzător!

Oamenii care intră într-o farmacie nu mai sunt demult pacienţi. Ei au devenit, o dată cu dezvoltarea explozivă a reţelelor de farmacii, nişte clienţi cărora trebuie să li se ia cât mai mulţi bani din buzunare.

Se practică multe trucuri de vânzare pentru a maximiza vânzările pe un bon al clientului, prin aşa-numitele „vânzări asociate“. Dacă pe client (bietul pacient) îl doare o articulaţie, nu-i de-ajuns unguentul prescris de medic, mai merge şi un alt produs asociat, recomandat de vânzător (farmacist).

Dacă bietul client este mai bine îmbrăcat, atunci vânzătorul trebuie să-i „bage pe gât“ cel mai scump produs din gama respectivă. Patronii de farmacii vor venituri cât mai mari, iar etica profesională şi jurămânul lui Hippocrate sunt vorbe care nu ţin de foame. Moralitatea a fost izgonită din farmacii. A rămas o ipocrizie bine împachetă în sloganuri publicitare. Totul se reduce la bani.

Lăcomia în domeniul pharma a atins cote halucinante. Farmaciile sunt la tot pasul, aproape te împiedici pe stradă de ofertele acestora. Şi chiar dacă funcţionează „uşă în uşă“, farmaciile nu prea dau faliment. Se vede cu ochiu’ liber. Farmaciile independente, ţinute de farmacişti care mai ţin să-şi facă profesia, se zbat printre marile reţele de retail. În aceste supermarketuri de medicamente, farmaciştii au fost transformaţi în simpli vânzători, iar asistenţii de farmacie au fost reduşi la o „mână de lucru“ ieftină şi docilă. Se fac profituri uriaşe pe bolile clienţilor, pardon!, pacienţilor din România şi pe diplomele farmaciştilor. Cifrele de afaceri ale reţelelor de farmacii şi ale depozitelor de medicamente depăşesc suta de milioane de euro, se poate verifica la Ministerul Finanţelor. Este unul dintre domeniile în care se fac mulţi bani, în aceşti ani de criză economică. Şi continuă să fie unul dintre cele mai influente domenii în relaţia cu statul nostru anemic, birocratic şi corupt.  

Moralitatea şi etica au fost izgonite din farmacii.

Vrăjiţi de publicitatea de pe televiziune, românii nu mai ajung la medici – la cine să se ducă?, medici au plecat din ţară! – ci direct în farmacii, ca să-şi cumpere „alifiile“ şi „pastilele“ văzute în pauzele publicitare.

Încet-încet, farmaciile iau locul dispensarelor medicale iar reclamele se substituie sfaturilor medicilor. Pentru că mulţi pacienţi cer la plesneală vânzătorului de la „tejghea“ nişte pastile de cap, nişte alifii contra eczemelor de sub braţ sau nişte antibiotice fără reţetă! Atâta timp cât clienţii sunt dispuşi să plătească, prost să fii să nu le iei banii, chiar toţi banii din buzunare!

Reţelele de farmacii au ajuns să-şi facă publicitate pe picior de egalitate cu supermarketurile. Lăcomia patronilor a mutilat şi meseria de farmacist, şi rolul unei farmacii şi, nu în ultimul rând, l-a transformat pe pacientul român într-un mare consumator de medicamente. În fapt, consumul de medicamente în România a scăpat de sub control. Dar acest lucru este ascuns sub preş de instituţiile statului.

Ipocrizia continuă în aceste domeniu: pacientul plăteşte, farmacistul vinde, reţelele de farmacii prosperă, toată lumea e mulţumită şi înghite hapuri fără dureri!