Ce analize trebuie să faci la început de an

Analizele de sânge anuale oferă indicii medicilor cu privire la anumite afecţiuni grave FOTO: Shutterstock

Nu de puţine ori se întâmplă ca unele boli aflate pe un loc fruntaş în ceea ce priveşte frecvenţa şi rata de mortalitate să se manifeste abia într-un stadiu avansat, atunci când riscul de complicaţii este crescut, iar şansele de vindecare sunt semnificativ reduse. Singura cale de a evita astfel de probleme este să ne prezentăm periodic la medic pentru a face analizele medicale.

Printre afecţiunile silenţioase, pe care le depistăm în faze incipiente doar întâmplător, la investigaţii de rutină, se numără bolile de inimă, hepatitele virale cronice B şi C, diabetul, precum şi unele tipuri de cancer.

„Majoritatea analizelor şi controalelor medicale se recomandă să fie repetate la şase luni sau la un an. Acest lucru se stabileşte în funcţie de starea de sănătate a fiecărui pacient în parte – dacă există o boală deja instalată – şi de factorii de risc, precum vârsta înaintată, fumatul sau consumul excesiv de alcool“, spune medicul de familie Radu Leon George, de la clinica Leomedica din Bucureşti.

Testarea sângelui, o dată pe an

Chiar şi atunci când nu prezentăm semne ale unei boli, trebuie să facem, cel puţin anual, un set de investigaţii medicale de bază, printre care se numără şi măsurarea tesiunii arteriale şi analiza sângelui.

Aceasta trebuie să includă probele hepatice, viteza sângelui, nivelul glicemiei, al colesterolului, cel al calciulului, nivelul de electroliţi (sodiul şi potasiul), proteina C reactivă (un indicator pentru inflamaţii, ale cărui niveluri crescute - peste 3 mg/l - pot duce cu gândul la diabet, afecţiuni cardiovasculare sau la maladia Alzheimer), funcţia tiroidiană şi markerii pentru hepatitele B şi C.

De asemenea, cu aceeaşi periodicitate trebuie făcut testul de urină. Cu ajutorul lui pot fi depistate disfuncţiile renale, problemele urologice, diabetul, hepatita sau infecţiile prezente în organism.

„Dacă unele dintre aceste analize nu se încadrează în limite normale, se recomandă şi markerii virali sau alte tipuri de investigaţii mai performante precum imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM) sau scintigrafia (n. r. – investigaţie care permite diagnosticul anumitor afecţiuni organice prin introducerea unei substanţe radioactive). În cazul hepatitelor, analizele de laborator precum transaminazele, TGO, TGP, asociate cu alte analize de laborator sunt utile în stabilirea unui diagnostic prezumtiv“, mai spune Radu Leon George.

Babeş-Papanicolau, o analiză esenţială pentru femei

În cazul persoanelor care nu au o relaţie stabilă şi care au avut mai mulţi parteneri sexuali, specialiştii recomandă, la fiecare şase luni, teste de sânge pentru depistarea bolilor cu transmitere sexuală, cum ar fi sifilisul sau infecţia cu HIV.

Extrem de important pentru sănătatea femeilor este testul Babeş-Papanicolau. Cu ajutorul acestuia, poţi descoperi dacă ai vreo afecţiune genitală sau dacă eşti predispusă la cancer de col uterin.

Testul nu este dureros, durează puţin şi constă în recoltarea unei probe de celule din mucoasa colului uterin. Prin această metodă sunt descoperite leziuni inflamatorii, infecţii vaginale sau modificări celulare caracteristice, care pot fi induse de tulpini oncogene ale virusului papiloma uman (HPV), o infecţie cu transmitere sexuală ce afectează 85% dintre femei.

Orice femeie care şi-a început viaţa sexuală trebuie să facă acest test. Chiar şi femeile care şi-au încetat viaţa sexuală sau care au trecut de perioada menopauzei trebuie să facă, de asemenea, în fiecare an, această investigaţie.

Ecografia mamară trebuie realizată tot anual, iar după  vârsta de 40 de ani, se face o mamografie.

După vârsta de 45 de ani, bărbaţii trebuie să includă în examinarea anuală testul antigenului specific prostatic şi un tuşeu rectal.

„Persoanele în vârstă sau cele cu antecedente familiale de anumite boli trebuie să facă examene medicale mai frecvente şi mai amănunţite, chiar dacă aparent nu suferă de nicio patologie“, subliniază medicul Radu Leon George.

De asemenea, deşi unele investigaţii precum electrocardiograma, radiografia cord-pulmonară, cea tiroidiană şi ecografia abdominală se fac tot anual, la recomandarea specifică a medicului acestea pot fi repetate mai des.

În ceea ce priveşte controlul oftalmologic, recomandările generale sunt ca acesta să fie făcut la doi ani şi, după vârsta de 40 de ani, la un an. Însă dacă sunt depistate anumite probleme la nivelul ochilor sau în cazul persoanelor care au rude bolnave de glaucom, o afecţiune ce se moşteneşte, controalele se pot face chiar şi la şase luni sau mai des. Aceste recomandări sunt valabile şi în cazul controalelor dermatologice.