Ce este cancerul ovarian. Factorii de risc în apariţia acestei boli oncologice

Incidenţa cancerului ovarian – numărul de cazuri noi diagnosticate anual – este mai mică în comparaţie cu cancerul mamar. Dar, pentru că simptomele sunt greu de identificat şi opţiunile de screening sunt limitate, rata de mortalitate este mai mare.

Ovarele sunt organe de mărimea unor nuci, situate în zona inferioară a pelvisului, de o parte şi de alta a uterului. În timpul ciclulului menstrual, overale îşi pot schimba puţin dimensiunea, iar după menopauză se reduc la mai puţin de jumătate. Ovarele produc ovule. La naştere ovarele unei fetiţe conţinând toate ovulele de care va avea nevoie pe tot parcursul vieţii. În fiecare lună, din momentul în care o fată ajunge la pubertate şi până la menopauză, ovarele dezvoltă structuri asemănătoare chisturilor, denumite foliculi. La ovulaţie, un folicul eliberează un ovul într-o trompă uterină.

Ovarele sunt, de asemenea, sursele principale de hormoni feminini – estrogen şi progesteron. Aceştia influenţează dezvoltarea şi întreţinerea caracteristicilor feminine, precum dezvoltarea sânilor, forma corpului şi distribuţia părului de pe corp. Estrogenul şi progesteronul ajută la reglarea ciclului menstrual şi în sarcină. La menopauză, ovarele încetează să mai producă hormoni şi ovule.

Cancerul ovarian provoacă mai multe decese decât oricare al cancer ginecologic

La fel ca şi celelalte cancere şi cel ovarian rezultă din înmulţirea anormală a celulelor. În timp, celulele anormale se acumulează într-un ovar formând o masă de ţesut, o tumoare. De obicei, celulele maligne se răspândesc direct la la ţesutul învecinat din cavitatea abdominală sau, mai rar se pot răspândi în întregul corp prin vasele de sânge sau prin sistemul limfatic.

Cel mai frecvent tip de cancer ovarian este cel epitelial care începe din celulele epiteliale care acoperă la suprafaţă ovarele. Acest tip de cancer se dezvoltă cel mai frecvent la supravieţuitoarele cancerului mamar sau la membrele unor familii cu istoric familial de cancer mamar.

Potrivit specialiştilor de la Mayo Clinic, cercetările recente au mai arătat că toate celulele de la nivelul pavilionului trompei uterine care înconjoară un ovar pot deveni canceroase şi se pot răspândi imediat la un ovar, contribuind la cancerul ovarian. Un cancer strâns înrudit – cancerul peritoneal primar – începe în celulele care căptuşesc cavitatea abdominală.

Cancerul ovarian provoacă mai multe decese decât oricare al cancer ginecologic şi asta din două motive. În primul rând, pentru faptul că, în stadii incipiente, are puţine semne sau simptome sau deloc. Iar când acestea apar, pot fi uşor confundate cu cele ale altor boli. În al doilea rând, nu există un teste de screening eficient pentru acest tip de cancer. Încă.

În aceste condiţii, două treimi din femeile diagnosticate cu cancer ovarian au boala într-un stadiu avansat ceea ce înseamnă că ea s-a răspândit cel puţin la nivelul abdomenului.

Care sunt veştile bune

Vestea bună este că s-au făcut progrese majore în descoperirea factorilor genetici şi biologici care stau la baza cancerului ovarian.

O altă veste bună este că aceste cancere tind să răspundă bine la chimioterapie. Odată cu progresele chimioterapiei, femeile cu cancer ovarian supravieţuiesc mai mult. În anii 1970, supravieţuirea medie a unei femei cu cancer ovarian era de circa doi ani, în prezent, durata fiind de patru ani. Incindenţa cancerului ovarian este mai mică decât a cancerului mamar, dar rata de mortalitate este mai mare.

Cel mai important factor de risc pentru cancerul ovarian este moştenirea unei mutaţiilor genetice care provoacă cancerul mamar BRCA1 şi BRCA2 - identificate iniţial la familiile în care este prezent cancerul mamar - dar ele sunt de asemenea responsabile şi de circa 10% din cancerele ovariene. Femeile cu BRCA1 au un risc de 39% de a face cancer ovarian până la vârsta de 70 de ani, iar cele cu BRCA2, un risc de 15%, comparativ cu riscul de doar 1,5% pentru populaţia generală a femeilor.

O altă legătură genetică implică un sindrom ereditar numit cancer colorectal nonpolipozic ereditar – HNPCC . Persoanele cu HNPCC au un risc mai mare de cancer de colon, de rect, de ţesut uterin – endometru – ovar, stomac şi intestin subţire. Riscul de cancer ovarian asociat cu HNPCC este mai mic decât cel asociat cu mutaţiile BRCA.

În afară de zestrea genetică, vârsta este un factor de risc important în cancerul ovarian. Vârsta medie de apariţie este de 60 de ani.

Alţi factori de risc sunt lipsa naşterilor, apartenenţa la rasa caucaziană, instalarea menstruaţiei înainte de vârsta de 12 ani şi intrarea târzie la menopauză.

Sursa: Mayo Clinic. Cancerul mamar