Ce piedici se pot ivi în diagnosticarea corectă a pacienţilor cu cancer

Diagnosticul de cancer trebuie să fie precedat de analize complexe pe toate palierele

Fiecare etapă în diagnosticul corect al cancerului este extrem de importantă. Lipsa specialiştilor în efectuarea biosiilor sau citirea lamelor, nedecontarea testelor genetice ridică riscul ca pacienţii să nu-şi poată primi tratamentul adecvat de prima oară.

Diagnosticul de cancer trebuie să precedat de analize complexe făcute de medici specialişti, asigurarea calităţii actului medical fiind extrem de importantă în fiecare etapă, pentru că ea determină supravieţuirea pacientului.

Despre piedicile care pot sta în calea diagnosticării şi a tratamentului corect de prima oară al pacienţilor cu cancer dă detalii dr. Marius Geantă, preşedintele Centrului pentru Inovaţie în Medicină.

„Acum, lucrurile la noi se întâmplă aşa. Etapa iniţială, să spunem imagistică, se întâmplă normal. Apoi dacă vorbim de partea de biopsie în cancerul pulmonar, de exemplu, e o provocare pentru că sunt puţini specialişti care pot să facă biopsie. Nu-mi amintesc exact cifrele, dar o foarte mare proporţie din aceste teste se fac la Institutul „Marius Nasta“ din Bucureşti, deci nu avem o acoperire la nivel naţional cu specialişti şi cu tehnica necesară pentru asta“.

Dacă mergem apoi pe prima linie de diagnostic să spunem anatomopatologic, tipul celulelor, morfologia lor, aici iarăşi este o chestiune care ţine şi de resursele umane, la fel şi de dotare, dar ţine şi de asigurarea calităţii, adaugă medicul. „Asigurarea calităţii în etapa aceasta este foarte, foarte importantă, pentru că este primul filtru care pune diagnosticul. Sau cel mai important filtru. Şi aici trebuie asigurată calitatea diagnosticului din punct de vedere anatomopatologic. Cu alte cuvinte, decizia nu trebuie lăsată pe o singură persoană. Citirea lamelor, diagnosticul respectiv trebuie făcut într-un grup“.

Conduita terapeutică - decisă în lipsa tuturor informaţiilor despre pacient

Dacă lucrurile merg bine şi dincolo de etapa aceasta, în general, e momentul în care, în baza acestui diagnostic anatomopatologic  pacientul e adresat unui medic oncolog sau unui medic chirurg, în funcţiie de stadiul bolii.

„Dacă ajunge la medicul chirurg şi asta e indicaţia, ok, merge pe calea respectivă. Dar, dacă ajunge la medicul oncolog, probabil sau, în cele mai multe cazuri, necesită un tratament: chimioterapie, terapie ţintită sau imunoterapie. Dar, pentru a decide conduita e nevoie şi de alte informaţii“.

„Iar în stadiile avansate – stadiul IV – medicul oncolog este cel care dirijează pacientul  pentru genul de analize mult mai precise, pe diverse profile moleculare, analize de imunohistochimie sau, uneori, teste genetice“.

Aici se iveşte însă o altă barieră.  „Pentru că aceste teste sau bateria iniţială de testare pe aceşti biomarkeri costul nu e susţinut de sistemul de asigurări. Şi de aici apar foarte multe disfuncţii şi de cele mai multe ori noi nu avem despre un pacient toată informaţia de care avem nevoie pentru a alege tratamentul personalizat în termen de alegere a moleculei, dar şi în termeni de selecţie de la început a celei mai potrivite terapii“.

„Este foarte important tratamentul potrivit, încă de la început“

„Degeaba putem noi să facem o testare a întregului profil şi apoi să constatăm că se califică pacientul pentru un tratament pe care nu putem să îl dăm. Pentru că poate nu este pe piaţă, poate că nu e compensat , poate că într-un studiu clinic nu are acces şi aşa mai departe“.

Componenta finală este tratamentul . „Aici iarăşi e foarte important să fie tratamentul potrivit de la început. După cum este foarte importantă monitorizarea tratamentului inclusiv prin repetarea acestui profil iniţial la anumite intervale de timp. Aici nu există încă o procedură agreată, un consens. Dar ceea ce se ştie, este că, la nivel molecular, cancerul se schimbă. Şi se schimbă cu atât mai mult sub tratament aşa încât s-ar putea să constatăm la un moment dat că apar alte informaţii la nivel molecular şi genetic care îl califică pentru o nouă terapie. Cam aceasta e gândirea modernă despre personalizarea tratamentului oncologic“.

Aceşti biomarkeri ar trebui făcuţi imediat după rezultatul anatomopatologic şii apoi aleasă conduita terapeutică, în baza acelei informaţii. „La noi, aşa cum este sistemul configurat acum sunt foarte puţine cazurile în care, înainte de momentul începerii tratamentului – oricare ar fi el, chiar colectăm toate informaţiile de care avem nevoie“, conchide dr. Geantă.