Ce tratament pentru COVID-19 primesc bolnavii acasă şi la spital. Care sunt noile recomandări

Mai puţine antibiotice, mai puţine antivirale şi tratamente cu o eficienţă pusă încă sub semnul întrebării - acestea sunt schimbările aduse de noul protocol de tratament pentru COVID-19. Plasma convalescentă se administrează în continuare bolnavilor în spitalele COVID-19 şi românii vindecaţi pot merge să doneze.

Noul protocolul de tratament pentru bolnavii cu COVID-19 nu propune terapii noi, dar aduce câteva precizări importante cu privire la momentul optim de administrare al unora dintre cele existente. El face lumină şi în privinţa tratamentelor care pot fi prescrise - sau nu - la domiciliu. De ce a fost nevoie de o actualizare a protocolului şi ce tratamente ar trebui să primească acum românii depistaţi pozitiv cu COVID-19 explicăm în continuare cu specialişti infecţionişti şi medici de familie. 

Cum se tratează COVID-19 la domiciliu

Una dintre cele mai importante noutăţi pe care le aduce acest protocol este legată de îngrijirea la domiciliu a bolnavilor cu COVID-19. „Nu au existat, până la acest document, recomandări clare şi oficiale pentru tratarea formelor uşoare şi medii la domiciliu, în aşa fel încât medicul de familie să fie mai bine orientat, la fel ca cel de spital. Acum, lucrurile sunt mult mai clare”, ne-a spus dr. Rodica Tănăsescu, vicepreşedintele Asociaţiei Medicilor de Familie Bucureşti-Ilfov (AMF-B). Iată cele mai importante recomandări „de luat acasă” pentru bolnavii confirmaţi cu COVID-19 care rămân la domiciliu:

Tratament propus în funcţie de severitatea cazului de COVID-19 la pacienţii spitalizaţi. Sursa: ORDIN nr. 2.054 din 27 noiembrie 2020

Asimptomaticii nu trebuie să ia niciun tratament pentru COVID-19 

În lipsa simptomelor de infecţie, nu trebuie să luăm preventiv niciun medicament, chiar dacă avem factori de risc pentru o evoluţie mai severă a COVID-19, precizează noul protocol. „Dacă cineva este asimptomatic - dar şi presimptomatic, foarte important -, el nu are nevoie de tratament”, explică dr. Adrian Marinescu. Era nevoie de această precizare pentru a preveni automedicaţia, care a devenit o mare problemă în această pandemie, mai spune specialistul în boli infecţioase. 

Am avut un pacient cu COVID-19 care s-a internat în spital pentru o altă problemă medicală şi a fost depistat pozitiv la COVID-19. Era asimptomatic, dar a primit azitromicină în spital şi a făcut infecţia cu Clostridium difficile, care se manifestă prin diaree, crampe, dureri abdominale sau febră.

   Dr. Sandra Alexiu, medic de familie şi preşedintele Asociaţiei Medicilor de Familie Bucureşti-Ilfov

Era nevoie de un protocol pentru bolnavii rămaşi la domiciliu pentru că au existat confuzii chiar şi printre medici, astfel că persoane asimptomatice sau cu simptome uşoare au primit reţetă pentru acasă cu antibiotic sau dexametazonă. 

„Am pacienţi care au fost văzuţi de medici de pe salvare şi care nu aveau mai nimic, dar au primit reţeta-minune care circulă pe internet cu azitromicină, dexametazonă sau Medrol (substanţa activă este metilprednisolon). Şi la camera de gardă de la boli infecţioase au primit această reţetă. Antibioticul era prescris în prima zi o pastilă şi apoi câte o jumătate de pastilă pe zi. Azitromicina este comprimat filmat, este pusă într-o peliculă pentru a fi protejată de acidul clorhidric din stomac. Dacă împarţi comprimatul în două, nu mai are niciun efect”, spune dr. Sandra Alexiu. 

Vitaminele şi complexele de minerale nu sunt menţionate în protocolul de tratament pentru niciuna dintre formele bolii COVID-19. Suplimentarea cu diverse vitamine şi minerale se face după o dozare anterioară, pentru a verifica dacă există sau nu carenţe în organism. Mai multe despre suplimentele alimentare indicate în COVID-19 şi modul de administrare găsiţi în acest articol Smart Living. 

Antibioticele nu se iau preventiv

Românii erau şi înainte de pandemie campioni la automedicaţia cu antibiotice, mai ales pentru răceli şi gripă, semnala un studiu din 2019 realizat de Societatea Română de Rinologie. În aceste luni, consumul de antibiotice a crescut foarte mult, dar nu doar automedicaţia a contribuit la fenomen, ci şi medici care le-au prescris preventiv, chiar de la debutul infecţiei COVID-19 sau în forme uşoare. Recomandarea specialiştilor avea la bază studii de la începutul pandemiei care arătau că antibiotice precum azitromicina blochează multiplicarea virusului SARS-CoV-2 în organism. Ulterior, au apărut studii care au infirmat acest beneficiu.

Antibioticele sunt inutile în infecţiile virale. Este în detrimentul bolnavilor să ia antibiotice, pentru că se creează rezistenţă şi se expun riscului de reacţii adverse. 

   Dr. Adrian Marinescu, medic primar boli infecţioase la Institutul Naţional de Boli Infecţioase „Prof. dr. Matei Balş”, din Bucureşti

Noul protocol precizează clar că antibioticele nu se utilizează în tratamentul COVID-19, cu excepţia situaţiilor în care bolnavii fac o infecţie bacteriană concomitentă sau supraadăugată (coinfecţie). Aceste cazuri sunt însă rare - o spune şi Ministerul Sănătăţii, o spun şi datele internaţionale, cum este acest studiu german publicat în Jurnalul European de Microbiologie Clinică şi Boli Infecţioase.

Care sunt semnele unei infecţii bacteriene la bolnavii cu COVID-19 şi cum se pune un diagnostic corect de coinfecţie am detaliat în acest articol Smart Living. 

Ibuprofenul a revenit în schema de tratament pentru COVID-19

În formele uşoare de COVID-19 se pot prescrie tratamente simptomatice, pentru febră, tuse şi durere în gât, mai spune protocolul MS. O recomandare nouă este folosirea ibuprofenului (şi a tuturor antiinflamatoarelor nesteroidiene) pentru atenuarea febrei şi durerilor. 

La începutul pandemiei, un articol publicat în revista The Lancet susţinea că o enzimă din organism (ECA2) este exacerbată de ibuprofen. Prin acest mecanism, medicamentul ar duce la agravarea infecţiei COVID-19 şi chiar ar favoriza infectarea cu noul coronavirus. De atunci, el a fost eliminat din majoritatea protocoalelor de tratament din lume, în ciuda faptului că Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Agenţia Europeană pentru Medicamente au spus încă din primăvară că nu există dovezi în privinţa acestor efecte negative. 

Continuarea articolului, aici