Medicină

articolul anterior articolul urmator

Adevărul Live: Cele mai eficiente măsuri dacă ai tiroidită autoimună

0
9 Jul 2019 13:17:40
Autor: Andrada Floria
FOTO Arhivă
FOTO Arhivă

Un diagnostic tot mai frecvent primit mai ales de femeile tinere, tiroidita autoimună poate da peste cap întreg organismul dacă nu este monitorizată şi ţinută sub control. Ne spun care sunt cele mai importante lucruri de ştiut despre tiroidită prof. dr. Diana-Loreta Păun, medic primar endocrinolog, Rozalina Lăpădatu, preşedinta Asociaţiei Pacienţilor cu Afecţiuni Autoimune, şi Gabriela Niculae, pacientă cu tiroidită autoimună.

INTRĂ ÎN DISCUŢIE şi urmăreşte emisiunea în modulul Adevărul Live

 

Intră în dialog cu noi şi adresează-le întrebări invitatelor noastre. 

Cât de frecvente sunt bolile de tiroidă pentru că în ultima vreme pare că avem un boom de diagnostice.

E adevărat. Bolile tiroidiene, în general, în România, sunt frecvente. Ele reprezintă una dintre patologiile cele mai importante pentru o ţară cu deficit de iod cum este România. În ultimii ani, constatăm o creştere a numărului de cazuri de tiroidită cronică autoimună şi aş putea să vă dau cifra prezentată de Institutul Naţional de Sănătate Publică la finalul anului 2017, când, faţă de anul 2010, crescuse cu 71% incidenţa tiroiditei diagnosticate. O creştere semnificativă într-un interval scurt de timp. Ceea ce înseamnă că incidenţa reală a acestei boli chiar creşte dar, probabil, şi depistarea ei activă duce la această creştere spectaculoasă.

Unul din cele mai frecvente simptome în patologia tiroidiană este senzaţia de nod în gât.

Tiroidita afectează mai ales femeile. Femei tinere, de vârstă fertilă.

Depistarea tiroiditei nu mai este astăzi o problemă. Astăzi, o dozare de ATPO este uzuală. Iar ecografia de tiroidă poate fi efectuată şi de medicul de familie.

O mare parte din cei nou diagnosticaţi fac parte din categoria persoanelor la risc: femei aflate la vârstă fertilă, însărcinate sau aflate după naştere.

Multe tiroidite se pot declanşa după naştere, naşterea în sine fiind un stres.

Stres poate fi o infecţie, de natură psihică, eforturile fizice, alergiile, contactul cu anumite noxe. Toţi aceştia sunt factori stresanţi care acţionează asupra organismului şi pot declanşa, la o persoană predispusă, o tiroidită.

Am avut mai multe campanii pe tiroidă. Povestinţi-ne puţin despre ele şi despre rezultatele acestor campanii.

Felicit Asociaţia Pacienţilor cu Afecţiuni Autoimune care a fost iniţiatorul a trei campanii destinate tiroidei şi cu care Administraţia Prezidenţială a colaborat foarte bine. De altfel, noi suntem parteneri, împreună cu Societatea Română de Endocrinologie la derularea lor.

Prima campanie s-a derulat acum doi ani şi se numea „Ceea ce simţi tu poate fi din cauza mea. Semnat, tiroida“ şi îşi propunea creşterea gradului de conştientizare asupra patologiei tiroidiene.

A doua campanie s-a numit „Tiroida la control“ şi îşi propunea creşterea gradului de testare atât în cadrul populaţiei generale, cât şi la medicii de familie. Tocmai în ideea ca medicii de familie să caute bolile tiroidiene la pacienţii pe care îi aveau în grijă.

A treia campanie lansată în acest an s-a numit „Feţele ascunse ale bolilor tiroidiene“ şi şi-au propus la pacienţii deja diagnosticaţi, aflaţi în tratament, creşterea aderenţei la tratament. Un tratament cu hormoni tiroidieni trebuie urmat toată viaţa. E important ca pacientul să nu-şi modifice doza singur, ci să se prezinte la medicul curant şi, împreună cu el să-şi poată ajusta doza astfel încât să se simtă bine.

Tiroidita autoimună se tratează de la primul moment, acela al diagnosticului? Când se depistează un ATPO mărit şi totuşi hormonii sunt la locul lor?

În cazul bolilor autoimune răspunsul imun e pervertit, de obicei pe un fond genetic.  Noi moştenim condiţia de autoimunitate. În decursul vieţii, când organimsul trece printr-un stres major noi începem să producem anticorpi împotriva propriului corp. A propriilor structuri, pe care sistemul imun nu le mai recunoaşte ca fiind ale lui.

Aşa se întâmplă şi cu tiroida. Aceşti anticorpi – ATPO – sunt nişte substanţe care nu mai recunosc tiroida ca fiind personală şi încep să o mănânce cum mănâncă moliile o haină.

Tiroida este un organ dinamic. Care luptă. O vreme, reacţia de distrugere e urmată de o reacţie de apărare din partea tiroidei. Motiv pentru care, o vreme, mai mult sau mai puţin îndelungată, în funcţie de răspunsul fiecărui organism, tiroida încă funcţionează normal. Încă hormonii se secretă în cantitate normală. Iar dozările de hormoni tiroidieni relevă valori în limitele normale.

Atâta timp cât T3, T4 se menţin normale şi TSH-ul nu creşte, chiar dacă ATPO-ul e crescut, noi nu iniţiem terapia. Pentru că înseamnă că tiroida are încă rezerve şi poate încă lupta.

În momentul în care hormonii tiroidieni încep să scadă – ceea ce denotă o alterare gravă a funcţiei tiroidiene – iar TSH-ul (un hormon secretat de glanda hipofiză) începe să crească, aceasta arată că organismul nu mai are rezerve şi atunci trebuie să-l ajutăm. Pentru că altfel apar simptome de hipotiroidie şi organismul suferă.

Conform ghidurilor, tratamentul cu hormoni se instituie la valori ale TSH-ului chiar în limite normale, dar care depăşesc valoare medie de 2,5. Mai ales dacă e vorba de o femeie tânără care se pregăteşte de sarcină.

Dacă TSH-ul creşte, iar tiroida începe să prezinte noduli, atunci se iniţiează terapia. Şi odată ce am iniţiat terapia ea va fi pe viaţă. Pentru că distrucţia tiroidiană este ireversibilă.

Există şi situaţii în care nu se declanşează niciodată hipotiroidismul?

Da, există şi situaţii în care boala poate merge lent, încet.

Cum aţi depistat tiroidita?

Pacient: Am fost diagnosticată în urmă cu 12 ani, la vârsta de 36 de ani. Într-un puseu de hashitoxicoză. Probabil că anticorpii mei erau măriţi cu mult timp în urmă.

Aveam simptome foarte neplăcute. Îmi schimbasem jobul, copiii erau mai mici, seara trebuia să le gătesc, să am grijă să fac temele cu ei. Simptomele erau de hipertiroidie. Culmea!

Am slăbit în două săptămâni de la 50 de kilograme, la 44, în vacanţă fiind. Aveam bufeuri şi eram agitată. Plus insomnii şi stare depresivă.

Pe vremea aceea nu erau aşa de cunoscute tiroiditele autoimune şi nu se făceau dozări de anticorpi. Mi-a ieşit TDH-ul mic şi T3 şi T4 mari. Şi am primit medicaţie pentru hipertiroidie. Ceea ce mi-a făcut şi mai rău. Pentru că am dat într-o hipotiroidie destul de severă. Iar simptomele s-au schimbat: de la faptul că eram agitată şi slăbisem foarte mult, la o stare letargică, chiar am pus kilogramele pierdute, ba chiar mai multe, şi oboseală extremă. Nu puteam să fac nimic, nu mă puteam concentra, aveam o ceaţă mentală destul de accentuată.

Am fost din nou la medic şi am făcut dozări de anticorpi, am fost diagnosticată cu tiroidită autoimună şi am primit medicaţie conform bolii pe care o am.

Merg la medicul endocrinolog frecvent, din 6 în 6 luni, dar şi din 3 în 3 luni, în funcţie de cum mă simt. Boala evoluează în pusee. Ecografie fac o dată pe an.

Tiroidita autoimună se poate asocia cu intoleranţa la gluten sau cu o altă boală autoimună?

Tiroidita autoimună se poate asocia cu orice boală autoimună. Noi, endocrinologii îi putem ajuta pe colegii noştri de alte specialităţi în momentul în care diagnostocând această boală, putem trage un semnal de alarmă. Pentru că tiroidita autoimună se poate asocia cu boli grave precum lupusul eritematos, miastenia gravis, anemia pernicioasă, inclusiv cu alopecia autoimună şi cu vitiligo.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii