Cele mai importante lucruri de ştiut despre operaţiile pe inimă

În România se fac mult mai puţine operaţii pe inimă decât ar trebui FOTO Arhivă Adevărul

Conf. dr. Horaţiu Moldovan, şeful Secţiei de Chirurgie Cardiovasculară a Institutului de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare „Prof. dr. C.C. Iliescu“ din Capitală, a venit la Adevărul Live să ne spună câţi dintre români au nevoie de operaţii pe inimă şi de ce trebuie să ţinem cont dacă suferim de afecţiuni cardiovasculare.

Cu o experienţă impresionantă în intervenţiile pe cord, conf. dr. Horaţiu Moldovan ne spune care sunt cele mai frecvente probleme cardiace ale românilor şi cât de accesibile sunt operaţiile pe inimă în ţara noastră: cât de mult se stă pe liste de aşteptare, cât de uşor este accesul la investigaţii importante.

De asemenea, specialistul ne va povesti despre premierele naţionale pe care le-a realizat, printre care intervenţia pe cord deschis în cazul unui pacient de 87 de ani, academicianul Dinu C. Giurescu. 

Principalele declaraţii:

"Trebuie spus de la început că chirurgia cardiacă în România are o lungă tradiţie. Ea a fost introdusă de o generaţie de aur la începutul anilor 60, la Spitalul Fundeni. Prima intervenţie pe cord deschis a fost realizată în 1961 de către o echipă care cuprindea nume celebre, printre care Dan Setlacec şi Marian Ionescu. Eu operat un defect septal interatrial la o fată tânără cu succes. Precizez că asta se făcuse la doar opt după realizarea primei intervenţii pe crod de schis în lume. Deci am pornit cu dreptul în acest domeniu încă de acum 50 de ani.Din păcate, evoluţia societăţii româneşti şi a ştiinţei din ţara noastră a suferit o frână pe parcursul perioadei comuniste, mai ales în ultima decadă şi chirurgii de atunci n-au putut ţine pasul cu dezvoltarea care a cunoscut această specialitate în Europa şi în Statele Unite", a subliniat conf. dr. Horaţiu Moldovan. 

Care sunt cele mai mari realizări în chirurgia cardiacă, din punctul dumneavoastră de vedere?

Cele mai mari realizări nu sunt atât premierele medicale, ci creşterea globală a nivelului de calitate şi a indicatorilor de performanţă. Succesul în proporţie reprezintă fără îndoială cea mai mare realizare a acestui domeniu. Faptul că se pot opera mai mulţi pacienţi, din ce în ce mai mulţi pacienţi, cu rezultate din ce în ce mai bune. Sigur că există şi premiere şi operaţii de excepţie care au presărat pe parcursul evoluţiei lucrurilor tabloul general al dezvoltării chirurgiei cardiace. Chirurgia coronariană este un domeniu care s-a dezvoltat foarte mult, chirurgia vasculară majoră în cazul disecţie de aortă este un alt domeniu care s-a dezvoltat, chirurgia complicaţiilor mecanice ale infarctelor de miocard, rupturile de inimă din cadrul infarctului de miocard, rupturile de valve, operaţiile de urgenţă de mare complexitate care s-au introdus şi care funcţionează. Desigur sunt şi proceduri moderne care au fost introduse pe parcursul anilor, cum ar fi asistenaţa de ventilaţie mecanică, operaţiile prin transcateter etc.

Care credeţi care ar fi timpul ideal de aşteptare pentru o operaţie?

În principiu, pacienţii cu patologie cardiacă ar trebui să fie operaţi în timp real, adică pe măsură ce sunt diagnosticaţi să poată fi operaţi într-un interval de timp previzibil, de zile - săptămâni şi să nu fie necesare aşteptări de oridinul lunilor. Cred că un orizont de aşteptare două-trei săptămâni ar fi raţional. 

Am văzut în filme momentele în care chirurgul aşteaptă să repornească inima şi să meargă singură. La ce vă gândiţi în astfel de momente?

Desigur dorinţa arzătoare ca să pornească şi să meargă bine. Sunt încredinţat că Dumnezeu se exprimă prin acţiunea umană. 

Aţi avut situaţii în care totul a mers bine, echipa şi-a făcut treaba şi, totuşi, pacientul să se piardă şi situaţii pacientul pare fără şansă şi se întâmplă ceva...

În aceată formă de chirugie complexă nu toţi pacienţii supravieţuiesc, dar un număr foarte mare al lor rămân în viaţă. 100% nu există în medicină şi în biologie.

Care a fost cel mai tânăr pacient operat de dumneavoastră?

Cel mai tânăr pacient cu leziuni coronariene, căruia i-am făcut bypass aorto-coronarian avea 25 de ani. Există situaţii atipice, dar există.

Se tot vorbeşte că a scăzut vârsta oamenilor care fac infarct.

Este o informaţie romanţată, nu est o informaţie ştiinţifică. Apar poate cazuri, poate mai multe cazuri şi la vârste la care nu apăreau înainte, dar incidenţa cea mai mare apare vârste înaintate, pentru că performanţa medicinei preventive a crescut, lucru care nu este deloc de neglijat. Colegii noştri cardiologi reuşesc să controleze factorii de risc cardiovasculari mult mai eficient prin programe de prevenţie. Mai puţini oameni fumează, mai mulţi oameni se tratează cu pastile pentru dislipidemii, mai mulţi îşi controlează diabetul decât înainte.

Când e bine să fie făcut bypass-ul?

În general, intervenţiile chirurgicale de anvergură reprezintă ultima soluţie. Totuşi, prin amelioararea performanţei acestei chirurgii, prin apariţia soluţiilor minim invazive acest concept este contestat. Există şi concepte cum că se pot face astfel de intervenţii cardiace la persoane tinere pentru a le îmbunătăţi speranţa de viaţă. În ceeea ce priveşte boala coronariană, există trei tratamente posibile. Primul şi cel  mai la îndemânde de care beneficiază majoritatea pacienţilor coronarieni rămâne tratamentul medical, cu medicamente, cu pastile. O a doua categorie sunt pacienţii care nu au o soluţie prin tratament medical, care sunt investigaţi prin coronografie şi care primesc proceduri intervenţionale, adică stenturi coronariene. A trei categorie sunt pacienţii care nu beneficiază nici de tratament medical, nici de tratament intervenţional cu stenturi şi aceştia rămân să fi operaţi de chirurgi, practicându-se operaţia de bypass aorto-coronarian. Într-adevăr, există o dispută între cardiologi şi chirurgi în ceea ce priveşte rezultatele celor două metode. Chirurgii au demonstrat prin studii că bypassurile realizate cu grefoane arteriale au o durată de viaţă mult mai mare decât stenturile. Când e vorba de un pacient tânăr, e preferabil să-i pui bypassuri cu grefoane arteriale decât să-i pui stenturi. E un subiect încă în dezbatere.

Astăzi există în România proceduric are nu sunt accesibile în sistemul public deloc. Sunt accesibile doar în mediul privat. Un exemplu este implantarea de valve transcateter şi procedurile hibride pentru anevrisme de aortă.