Chist ovarian. Când e necesară operaţia?
0
Chisturile pe ovare pot nelinişti orice femeie. În cele mai multe cazuri, acestea nu sunt grave, însă sunt şi situaţii când operaţia este singura soluţie de tratament.
Adesea, diagnosticul de chist ovarian este pus în urma unei ecografii de rutină. Formaţiuni care seamănă cu nişte săcuţele pline cu lichid, chisturile apar mai ales la femeile aflate în perioada fertilă, dar pot surveni şi la pubertate şi la menopauză.
Dimensiunea lor variază, de la 2 până la 10 cm (alteori sunt şi mai mari). În general, cele mici nu au simptome, însă cele mari pot da dureri abdominale, balonări sau disconfort în timpul contactului sexual.
De câte tipuri sunt
* Chisturile funcţionale sunt cele mai frecvente (90% din cazuri), aproape toate femeile având cel puţin unul de acest tip la un moment dat în viaţă. Ele au legătură cu modificările din timpul ciclului menstrual, sunt benigne şi nu necesită tratament, întrucât dispar de la sine.
* Chisturile organice sunt cele care au, de obicei, un diamentru mai mare de 6 cm, şi reprezintă modificare a ţesutului ovarian, care poate fi benignă sau malignă. Pot fi: seroase (conţin un fel de papile şi necesită urmărire atentă, pentru că au risc de a deveni maligne), dermoide (au în componenţă diverse ţesuturi, cum sunt cele de unghii sau de dinţi; sunt adesea benigne) sau mucinoase (au un lichid vâscos, prezintă potenţial malign).
* Chisturile asociate endometriozei, afecţiune în cadrul căreia ţesutul endometrului (mucoasa din interiorul uterului) se dezvoltă la nivelul altor organe.
* Sindromul ovarelor polichistice. În afara chisturilor pe ovare, această afecţiune este însoţită şi de menstruaţie neregulată, infertiliatate, îngrăşare şi acnee.
Pot da dureri severe
Un chist mare se poate răsuci (în jurului propriului ax), întrerupând circulaţia sangvină, care se manifestă printr-o durere abdominală insuportabilă. De asemenea, şi ruptura chistului poate da dureri severe şi hemoragie.
Se încarcă comentariile...
