Copiii prematuri pot avea şansa unei vieţi normale

Există puţine maternităţi în ţară în care se poate acorda îngrijire specială copiilor născuţi înainte de termen. Şansa lor de a se dezvolta normal depinde de numeroşi factori, printre care controalele periodice prin care se pot preveni complicaţii grave precum orbirea.

Din punct de vedere medical, se consideră că naşterea prematură este cea survenită înainte de 37 de săptămâni de sarcină. Potrivit celor mai recente statistici, în ţara noastră rata de prematuritate este de nouă la sută. Medicul Maria Stamatin, director medical la Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Cuza Vodă" din Iaşi, aminteşte câteva dintre cauzele care duc la naşterea prematură: hipertensiunea arterială indusă de sarcină, diabetul gestaţional, infecţiile materne (urinare, vaginale, acestea constituind 60 la sută din cauzele de naştere prematură), placenta prae­via (inserarea joasă a placentei în interiorul cavităţii uterine), sarcina gemelară şi vârsta mamei, prea mică (sub 18 ani) sau înaintată (peste 35 de ani).

Îngrijire completă în maternităţile de gradul trei

Nermine a „sfidat“ prognosticul medicilor, care nu i-au dat şanse mari

Nu orice maternitate poate acorda îngrijirile care se impun în cazul unui copil născut înainte de termen. De aceea, gravida care prezintă riscul de a naşte prematur este îndrumată către un spital dotat cu incubatoare şi cu aparatura necesară. În ţara noastră funcţionează trei tipuri de maternităţi. În cele de gradul unu se îngrijesc nou-năs­cuţii la termen, sănătoşi, în cele de gradul doi se îngrijesc prematurii cu vârsta de gestaţie de peste 32 de săptămâni, cu patologie uşoară sau sănătoşi, în timp ce în maternităţile de gradul trei pot fi îngrijiţi toţi prematurii, indiferent de vârsta de gestaţie şi de severitatea patologiei. În Bucureşti, câteva dintre centrele unde se pot îngriji toţi prematurii sunt Spitalul de Obstetrică-Ginecologie „Polizu", Spitalul „Cantacuzino" şi Spitalul de Obstetrică-Ginecologie „Filantropia". În ţară, avem astfel de secţii în Iaşi, Constanţa, Târgu-Mureş, Sibiu, Timişoara şi în Oradea.

„Orice gravidă cu risc de naştere prematură - mai puţin de 34 de săptămâni - trebuie trimisă la o maternitate de nivel doi, iar dacă naşterea este anticipată la mai puţin de 32 de săptămâni, mama trebuie direcţionată spre o maternitate de nivel trei", afirmă medicul Maria Stamatin. Este ideal ca mama să ajungă într-o astfel de unitate înainte de naştere. În cazul Ioanei G. (28 de ani) din Buzău transferul către o astfel de maternitate s-a produs după naştere, care a survenit la şase luni şi jumătate. Ea a născut la maternitatea din Buzău, iar a doua zi a fost transferată împreună cu copilul la maternitatea „Polizu".

Poate fi nevoie de reanimare

Încă din primele secunde ale venirii pe lume, copilul prematur trebuie să fie atent monitorizat de medicul neonatolog, care îi urmăreşte micuţului adaptarea respiratorie, cardiovasculară şi digestivă. În cazurile grave, când semnele vitale sunt absente, poate fi nevoie de reanimare neonatală. În general, manevrele de reanimare sunt oprite după 15 minute dacă nou-născutul nu îşi reia respiraţia sau bătăile inimii. Unii copii care supravieţuiesc după manevrele de resuscitare pot rămâne cu sechele neurologice.

În cele mai multe cazuri, copiii născuţi prematur au un scor Apgar mic. Este şi cazul lui Nermine H., o fetiţă care s-a născut la 27 de
săptămâni, cu o greutate de un kilogram şi care a scăzut la 850 de grame, primind nota 2 la naştere. Timp de aproape trei săptămâni, ea a fost intubată, până ce a reuşit să respire singură. A fost hrănită prin gavaj (sondă gastrică), la început cu 1 ml de lapte matern, din oră în oră, timp de o lună şi jumătate, până când a început să sugă la biberon 35 ml la fiecare masă.

„După naştere, deşi nu aflasem încă nota, medicii nu mi-au dat nicio speranţă de viaţă pentru Nermine, mi se spunea într-una că trebuie să am răbdare şi că singurul lucru pe care îl pot face eu este să o alăptez. Au trecut aşa două luni şi jumătate de frământări, erau zile când nici nu reuşeam să o văd, erau clipe când mi se părea că suferă enorm. În fiecare zi aşteptam să văd dacă a luat în greutate şi dacă mai avea perfuzii", povesteşte Carmen, mama fetiţei. Acum Nermine are aproape un an şi jumătate. Încă nu merge singură, însă mama ei evită să o compare cu alţi copii. Din fericire, ea nu a avut nicio complicaţie.

Orbirea, posibil risc

Operaţia de retinopatie se efectuează cu ajutorul laserului

Copiii născuţi prematur pot avea o serie de probleme de sănătate care dau urmări grave dacă nu se depistează şi nu se tratează la timp. Una dintre ele este retinopatia, o afecţiune a retinei, întâlnită mai ales la copiii care au avut nevoie de oxigen pentru o perioadă mai mare. La maternitatea „Polizu", copiii născuţi prematur sunt testaţi pentru o astfel de afecţiune, care poate duce la orbire dacă nu este tratată chirurgical. Lui Nermine i s-au făcut trei controale pentru retinopatie, iar după externare, fetiţa a fost dusă la alte cinci controale oftalmologice la Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului „Alfred Rusescu" din Bucureşti. Testele au arătat că nu are probleme cu ochii. Alte complicaţii care pot apărea la prematuri sunt hemoragia pulmonară şi cerebrală, pe termen lung putând surveni sechele precum retardul mental.

Maternităţile de grad trei îngrijesc un număr dublu de prematuri faţă de restul secţiilor de profil din ţară.