Cum se „vede“ în creier dorinţa sexuală

Miliarde de conexiuni neuronale au loc în creier în timpul ocheadelor aruncate pe furiş şi al altor gesturi care marchează dorinţa sexuală. Specialiştii au descifrat mecanismele atracţiei fizice în creier.

Sigmund Freud a fost unul dintre primii oameni de ştiinţă care au considerat sexualitatea umană un subiect de studiu aparte, potrivit lefigaro.fr. El a descris impulsurile sexuale ca fiind procese la graniţa dintre mental şi fizic. Totuşi, limitat de metodele de studiu ale epocii, el percepea biologia ca „pământul posibilităţilor limitate“.

Însă întrebările formulate de-a lungul timpului referitoare la resorturile dorinţei sexuale îşi găsesc, încet-încet răspunsurile, datorită progreselor tehnologice înregistrate în domeniul medical, mai precis datorită imagisticii prin rezonanţă magnetică funcţională (IRMf). Această metodă imagistică le permite cercetătorilor să observe în mod direct cum se reflectă anumite comportamente la nivelul creierului.

La om, creierul intervine în toate stadiile comportamentului sexual, în special la două niveluri: evaluarea importanţei stimulilor („ceea ce este atrăgător din punct de vedere sexual pentru unul dintre parteneri este şi pentru celălalt?“) şi controlul trecerii la fapte.

Ce face o persoană atrăgătoare sexual

Fiecare dintre noi percepe ca fiind atrăgătoare o persoană în funcţie de numeroşi factori: sexul, vârsta, caracteristicile fizice sau chiar factorii culturali.

Totuşi, „oricare ar fi criteriile după care judecăm o persoană ca fiind atrăgătoare sau neatrăgătoare, procesul care are loc la nivelul creierului implică mereu o zonă situată sub orbitele oculare, mai precis regiunea orbito-frontală a cortexului. Prin activarea semnalelor neuronale, se remarcă faptul că această zonă activează mecanismul evaluării («o găsesc pe această persoană atrăgătoare sau nu»). Aceeaşi zonă activează şi plăcerea de a vedea în persoana respectivă un posibil partener sexual, adică proiectarea unei experienţe extrem de agreabilă“, potrivit cercetătorului Serge Stoléru, de la Inserm, Franţa, specialist în studiul dorinţei sexuale umane.

Există diferenţe între femei şi bărbaţi

Atunci când un bărbat este atras sexual de o femeie (sau invers), el este mişcat de un impuls de a acţiona, pentru a-şi concretiza dorinţa.

Analiza a 21 de cercetări ştiinţifice pe această temă a permis identificarea sursei acestui impuls: substantia nigra, o structură a creierului situată în trunchiul cerebral. „Această substanţă  neagră este punctul de plecare a unei căi nervoase care se termină în regiunea limbică emoţională, zonă a creierului responsabilă cu mişcarea către persoana de care suntem atraşi, indiferent care este sexul ei şi care este orientarea sexuală“, explică Serge Stoléru.

Circuitele neuronale sunt aceleaşi pentru ambele sexe. Totuşi, persistă câteva diferenţe între bărbaţi şi femei. Mai exact, punctul de plecare al dorinţei sexuale masculine ar fi întâi de toate senzorial, ceea ce explică declanşarea rapidă a unui reflex erectil la simpla stimulare vizuală sau tactică, spune Philippe Brenot, antropolog.

„În general, dorinţa sexuală feminină poate fi mult mai puţin catalogată ca un act reflex. De fapt, dorinţa feminină este foarte dependentă de circumstanţele amoroase care permit să se instaleze o stare de disponibilitate. Aceasta, la rândul ei, permite modificările la nivelul organelor genitale specifice excitării feminine“, lămureşte Brenot.

Tot procesul acesta complex care implică un lanţ alcătuit din veriga relaţională, afectivă şi senzorială este mult mai lent. De aici diferenţa de multe ori prost înţeleasă între reflexul erectil masculin, aproape imediat, şi materializarea progresivă a dorinţei sexuale feminine.