Despre Ebola în Marea Britanie. Nu trebuie să panicăm lumea degeaba

Am fost rugată nu demult să acord un interviu ziarului „Adevarul“ cu privire la cum se pregăteşte sistemul medical britanic, respectiv personalul medical, în legatură cu potenţialii pacienti infectaţi cu virusul febrei hemoragice, Ebola.

Articolul poate fi găsit aici. Doresc să menţionez şi să subliniez că opiniile şi afirmaţiile mele sunt cele ale unui medic care practică una din specialităţile clinice, în cazul meu Obstetrică şi Ginecologie, într-unul din spitalele NHS din Marea Britanie, şi nu cele ale unui expert microbiolog, virusolog, medic infecţionist sau epidemiolog. În afară de cazul asistentei medicale care s-a vindecat în Londra, niciun alt medic din UK şi rămas în UK nu a tratat această boală, în consecinţă consider că titlul este exagerat. Doresc să fac această rectificare întrucât nu îmi place să las loc de interpretări.

Din cate am putut să constat, mai ales prin interacţiunea mea cu pacienţii, dar şi cu personalul medical, în Marea Britanie nu s-a creat o panică generalizată. Cei care lucrăm în sănătate am fost informaţi de către Departamentul de Sănătate ce avem de făcut în caz de suspiciune.

Cu pacientele nu se discută o astfel de temă, pacienta este văzută pentru motivul care a adus-o la noi. În mass-media, eu urmărind mai mult TV şi radio, se difuzează ce se întâmplă în Africa şi ce face Marea Britanie pentru a contribui la oprirea fenomenului.

Măsurile pe care Marea Britanie le ia împotriva infecţiei cu acest virus sunt cele indicate de către un Comitet special pentru afecţiuni cu agenţi patogeni periculoşi, precum şi conforme cu Centrul European pentru Controlul Bolilor (ECDC). Nimic nu oferă o garanţie 100%, însă este clar că măsuri trebuie luate, prin urmare, acestea sunt de bun augur, din punctul meu de vedere. Timpul va dovedi şi eficienţa lor.

Am fost întrebată cum interpretez afirmaţia făcută de un expert virusolog, Derek Gatherer, de la universitatea Lancaster, potrivit căreia, analizând modelele de propagare a bolii şi traficului aerian, sunt 50% şanse ca virusul sa apară în Marea Britanie până pe 24 octombrie. Am răspuns că posibilităţi există pentru orice, oricând, nu cred ca se poate face o predicţie categorică procentuală şi cu dată exactă.

Studiile epidemiologice făcute de experţi sunt cele care, cu adevărat, s-ar putea pronunţa în acest sens. Eu cred că nu trebuie creaţă panică în rândul populaţiei, ci aceasta trebuie educată cu privire la ceea ce înseamnă Ebola, căile de contaminare, ce trebuie făcut în cazul unei suspiciuni. 

Iată că am trecut de 24 octombrie şi această ipoteză s-a infirmat, lucru care confirmă, încă o data, că nu este necesar să panicăm lumea degeaba, iar capacităţile noastre de predicţii certe sunt realmente limitate. Cum am spus de atâtea ori, cel mai important este să ştim noi ce avem de făcut, nu să tensionăm oamenii. 

Mi s-a adresat întrebarea dacă spitalele din Marea Britanie sunt pregătite să facă faţă acestui virus care a ucis deja atâtea mii de oameni în doar câteva luni. În afară de o asistentă medicală care a fost declarată că nu mai are această boală, nu am auzit de cazuri de Ebola în Marea Britanie.

Departamentul de Sănătate din UK a răspândit un document către tot personalul medical cu privire la această boală şi ce trebuie făcut, dar din moment ce, în mod concret, nu ne-am confruntat cu acest fenomen, nu am nicio bază validă pentru a declara în mod cert dacă spitalele din Marea Britanie sunt pregătite sau nu. Ca medici, nu am avut o pregătire propriu-zisă, ci am primit toţi documentele menţionate mai sus pe care le-am citit, şi ştim cum să acţionăm în caz de suspiciune. .

Este important ca fiecare clinician să ştie ce are de făcut, iar instrucţiunile sunt după cum urmează:

- să ia istoria clinică detaliată cu privire la călătorii, şi asta pentru toţi pacienţii care se prezintă cu febră (sau istoric de febră în ultimele 24 ore), sau alte simptome compatibile cu Ebola, sau pacienţi care s-au întors din ţări expuse la Ebola (Sierra leone, Guinea, Liberia) 

- să se familiarizeze cu măsurile corespunzătoare, dacă suspectează un pacient cu Ebola

- să se familiarizeze cu ghidul clinic produs de Departamentul de Sănătate Publică şi alte organizaţii

Evaluarea iniţială a pacientului

Departamentul de Sănătate Publică din Anglia a produs un ghid de identificare şi management al pacienţilor suspectaţi de Ebola atât în unităţile sanitare de atenţie primară, cât şi în unităţile acute. Pacienţii trebuie să primească o atenţie medicală rapidă şi să fie întrebaţi de posibilii factori de risc, precum şi detalii cu privire la istoricul călătoriilor, în caz că au vizitat recent zone afectate şi raportează simptome precum cele de mai jos în decursul ultimelor 21 de zile, mai ales cu debut acut: febră, durere de cap, durere în gât, diaree profuză sau vomă, stare de rău general.

Febra hemoragică virală trebuie suspectată la indivizi cu febră mai mare de 38 grade sau istoric de febră în ultimele 24 de ore, care au vizitat zonele aftectate în ultimele 21 de zile, sau care au intrat în contact cu lichide corporale sau specimene clinice de la indivizi vii sau decedaţi, sau animale cunoscute sau suspecte a avea această boală. În cazul în care Ebola este suspectată, nu trebuie ignorate şi alte diagnostice alternative precum malaria. 

Măsuri în cazul unui bolnav suspectat 

- pacientul trebuie izolat într-o rezervă, cu control infectios adecvat şi cu o evaluare clară a riscului. Trebuie folosite ghidul şi algoritmul publicate pe acest site: 

Sfatul clinic trebuie cerut de la un specialist microbiolog, sau virusolog sau specialist în boli infecţioase local. Sfaturi ulterioare cu privire la testare şi management sunt valabile 24 ore din 24 de la Departamentul de Sănătate Publică printr-un serviciu telefonic special, iar clinicienii sunt încurajaţi să telefoneze şi să discute posibilele cazuri, în urma discuţiei iniţiale pe care au purtat-o cu specialiştii locali. În toate cazurile clinicienii trebuie să se asigure că Departamentul de Sănătate Publică este informat, fie prin acest serviciu telefonic menţionat mai sus, fie prin Departamentul de Sănătate Publică local.   

Diagnosticul: 

Laboratorul de agenţi patogeni rari şi importaţi va testa probele pacienţilor suspectaţi de Ebola şi poate fi contactat la un număr telefonic special. (Consider că nu este necesar să menţionez numerele de telefoane respective, întrucât nu sunt relevante pentru România.)

Referitor la controalele în aeroport, în condiţiile în care revin în ţară persoane care se întorc din zona endemică, acestea sunt în conformitate cu indicaţiile Comitetului special format, şi orice măsură luată este binevenită. Prevenţia trebuie făcută într-un anumit fel. Sunt, însă, 2 aspecte care ar putea face ca această măsură de prevenţie să eşueze: 

a. Ebola are perioadă de incubaţie între 2 şi 21 zile. În consecinţă o persoană care ar putea să aibă virusul, nu manifestă, încă, niciun simptom, la momentul screening-ului din aeroport. 

b. formularul care trebuie completat se bazează foarte mult pe sinceritatea şi corectitudinea persoanei care declară, or s-ar putea să existe pasageri care să nu fie tocmai aşa. 

Am auzit că în România s-ar crea sau s-ar fi creat centre speciale pentru tratarea potenţialelor cazuri de Ebola. În Marea Britanie nu sunt la curent cu formarea de centre speciale, cum spuneam şi mai sus, toate spitalele şi unităţile sanitare au fost instruite în cazul în care apar suspiciuni şi ce este de făcut. 

În privinţa riscurilor la care se supun medicii şi asistenţii care lucreazムcu asemenea pacienţi, un număr considerabil de experţi ai ECDC fiind infectaţi deja, sigură că da, riscurile sunt mari, însă survin în cazul unor astfel de acţiuni umanitare. Aşa cum se trimit trupe din diferite ţări pentru a lupta şi a apăra o altă ţară, aşa se întâmplă şi aici. Sunt riscuri care apar în consecinţa acţiunilor de stopare a bolii. Ceea ce pot să spun este că personalul medical trimis în zonele endemice trebuie să fie cât mai bine informat, instruit, şi să aibă parte de măsurile de protecţie maxime ce există la oră actuală. Este nevoie de personal medical şi experţi în acele zone pentru a se lua toate măsurile posibile de a contracara această boală atât de agresivă şi cu răspândire atât de violentă. 

Tratamentul pentru Ebola:

Nu există niciun tratament medicamentos sau vaccin aprobat împotriva acestei boli, ne aflăm, încă, la stadiul de experimente din acest punct de vedere.La ora actuală tratamentul este de susţinere, respectiv cu fluide intravenoase, menţinerea echilibrului electrolitic, menţinerea parametrilor vitali în limite normale: nivelul de saturare a oxigenului, rata respiratorie, pulsul, tensiunea arterială.  Dacă apar alte infecţii asociate, acestea se tratează în mod corespunzător. Intervenţia precoce este crucială. 

Persoanele care s-au recuperat după această boală dezvoltă anticorpi pentru cel puţin 10 ani. Nu se ştie încă dacă imunitatea este pe viaţă, sau dacă se pot infecta ulterior cu o altă specie de Ebola.

În concluzie, a crea panică în rândul populaţiei nu este de bun augur şi nu ajută la nimic. Omul care nu este cadru medical, în afară de normele de igiena generale, şi care ţin de educarea generală a populaţiei, indiferent de boală, nu poate face nimic. Fiecare cadru medical trebuie să fie pregătit, bine documentat, să fie alert şi să poată recunoaşte potenţiale cazuri. Neexistând un tratament concret, fiecare centru medical trebuie să fie pregătit să acorde tratament de susţinere la timp, în regim de izolare rapidă, a unui caz potenţial, până la confirmarea sau infirmarea bolii.