Doi în unu: operaţie de tratare a cataractei şi de corectare a viciilor de refracţie

0
Publicat:
Ultima actualizare:

STATISTICI 51% din cazurile de orbire la nivel mondial sunt puse pe seama cataractei. Vestea bună este, însă, că această afecţiune este reversibilă, iar intervenţia chirurgicală care o tratează este astăzi una cu riscuri minime şi poate rezolva şi alte defecte de vedere.

Anual, în Uniunea Europeană sunt realizate 4,2 milioane de operaţii de tratare a cataractei, din care 100.000 doar în România. Trendul este unul crescător, însă, pentru că tehnicile chirurgicale s-au dezvoltat foarte mult inclusiv la noi, iar cristalinele artificiale moderne sunt foarte performante şi pot rezolva şi alte defecte ale vederii.

„Aveam dioptrii plus doi şi mă deranjau“

Posibilitatea de a scăpa şi de ochelari în urma operaţiei de cataractă face intervenţia din ce în ce mai atractivă pentru pacienţii din România.

Aşa a fost şi cazul unui agricultor din Constanţa care avea, pe lângă cataractă, şi hipermetropie: „Am purtat ochelari timp de cinci-şase ani. Aveam dioptrii plus doi şi mă deranjau. Vara, pe căldură, transpiram, îmi cădeau ochelarii de pe nas. Trebuia să-i aranjez tot timpul. La nu ştiu cât timp, trebuia să schimb lentilele şi pur şi simplu nu am mai vrut. Nu vedeam, şi, benevol, m-am dus să fac operaţia de cataractă, bineînţeles, la recomandarea medicului“, mărturiseşte pacientul. „M-am operat acum şapte ani, la vârsta de 50 de ani. De atunci, văd perfect. Am un cristalin multifocal, astfel încât nu mai am nevoie de niciun fel de ochelari“, completează el.

Pentru o altă pacientă, tot din Constanţa, de profesie medic, posibilitatea de a scăpa de cataractă şi de miopie în cadrul aceleiaşi intervenţii chirurgicale a însemnat o imensă uşurare. „Am 55 de ani şi m-am operat la vârsta de 48 de ani cu diagnosticele de cataractă şi miopie. Prin această operaţie am rezolvat două probleme: cataracta, care să fiu sinceră nu prea mă deranja, dar era în evoluţie, şi am scăpat şi de ochelari, lucru care m-a bucurat enorm.“

„35 de ani am purtat ochelari“

Pacienta spune că a purtat ochelari de la vârsta de 13 ani şi acest lucru a însemnat un imens disconfort pentru ea. „35 de ani am purtat ochelari. Am început cu minus 0,75 la un ochi şi minus 1 la celălalt, ochii erau inegali şi am ajuns la minus 5,5 şi minus 6. Am prins anii ’70-’80-’90, când încă nu se descoperiseră lentilele uşoare, din plastic. Şi vă daţi seama că la dioptriile astea aveam nişte lentile din sticlă, grele, care mă apăsau pe nas, îmi rodeau urechile. Aşa că a fost un imens imbold faptul că operaţia pe care am suportat-o m-a scăpat şi de ochelari, pe lângă tratarea cataractei, cu care am fost diagnosticată la 45 de ani.“

Ş-a făcut un control oftalmologic pentru că nu mai vedea bine cu dioptriile pe care le avea. Cataracta era veche de trei ani atunci când s-a operat. Timp de o lună după operaţie nu a făcut efort, nu s-a expus la praf, la substanţe chimice, şi, nu în ultimul rând, şi-a pus regulat picăturile. „După operaţie, mă trezeam căutându-mi ochelarii şi aveam ticul acesta de a duce mereu mâna la braţul ochelarilor, să-i ridic. M-am dezvăţat după câteva luni.“

„Trebuia să stau mereu în banca întâi“

La şcoală, copiii erau la fel de răi ca acum cu elevii care purtau ochelari, mărturiseşte pacienta. „«Ochelarista» era un termen blând. «Aragaz cu patru ochiuri». Dar nu asta era important pentru mine, ci faptul că eu trebuia să stau mereu în banca întâi. Cu tot cu ochelari, nu beneficiam de o corecţie 100% a vederii şi dioptriile creşteau de la zi la zi, din pricina efortului şcolar. Era neplăcut şi la schimbarea de temperatură, iarna. De la frig, urcai în autobuz, se abureau, trebuia să am mai multă grijă la orele de sport. Suferinţa mea cea mai mare era că vara nu puteam să port şi eu ochelari de soare. Şi îmi doream foarte tare să port ochelari de soare. Nici nu vă puteţi închipui cât de fericită sunt acum. Şi cât de bine mă simt din punct de vedere estetic când pot să port ochelari de soare vara.“

Imagine indisponibilă

„Oamenii se operează pentru confort“

Medicul primar oftalmolog Bogdan Ion Cucu, din Constanţa, spune că, în urmă cu aproape un deceniu, oamenii se fereau să se opereze de cataractă şi ajungeau la medic în stadii foarte avansate de opacifiere a cristalinului, în timp ce acum nu mai aşteaptă până în ultimul moment intervenţia chirugicală. „Acum nouă ani, majoritatea se ducea la Bucureşti să se opereze. Se operau şi în Constanţa, dar nu atât de mulţi. Şi, în general, se operau prin metoda clasică de care oamenii prinseseră frică. Şi atunci, stăteau până în ultimul moment. Şi, dacă operam, să spunem, 15 cataracte într-o zi, 10 erau cazuri extreme – oameni care nu vedeau deloc cu ochiul respectiv. Astăzi, dacă într-o zi operez 15 oameni, doi-trei maximum sunt oameni care nu văd aproape deloc. Restul sunt oameni care văd relativ bine. Dar se operează pentru confort. Adică orice scădere în acuitatea vizuală – chiar undeva la 10% – în ziua de astăzi omul deja o resimte şi vrea să o trateze.“

Operaţia clasică era traumatizantă, mai spune dr. Cucu. „Operai la o incizie de 12 milimetri faţă de mai puţin de 2 milimetri astăzi. Aveai nevoie de repaus, ca pacient nu puteai să faci anumite activităţi, aveai fire care trebuiau scoase la o lună şi alte complicaţii care apăreau şi care erau mai multe în perioada respectivă. În ziua de astăzi, omul se operează, pleacă fără pansament la ochi, îi spun că poate să facă absolut orice, atâta vreme cât îşi pune o perioadă după operaţie picăturile.“

Acesta este şi motivul pentru care mulţi pacienţi se operează chiar dacă vederea nu a avut încă atât de mult de suferit. „Sunt oameni care la cel mai mic grad de disconfort – de exemplu, la o cataractă în stadiu incipient deranjează lumina soarelui – vin să se opereze. Omul vine şi spune: «nu-mi place geamul murdar, vreau geamul curat, vreau să văd clar!»“, subliniază medicul oftalmolog.

Operaţia se face mai ales în ambulator

Odată cu scăderea vederii din pricina cataractei, cel mai mult îi deranjează pe români faptul că nu mai pot urmări programele preferate la televizor, teatru sau cinematograf, că nu mai pot citi, nici măcar indicatoarele şi semnele rutiere, dacă şofează, potrivit unui studiu recent. Activităţile petrecute cu familia devin dificile, în timp ce activităţile zilnice pot deveni o povară tot mai grea. De asemenea, cataracta este în unele cazuri asociată cu depresia.

Concret, ce este cataracta? „În esenţă, este o opacifiere a lentilei intraoculare care se numeşte cristalin. Este o afecţiune foarte frecventă, mai ales la vârstele înaintate. În principiu, aproape toată lumea dezvoltă un grad mai mare sau mai mic de opacifiere a cristalinului“, explică prof. dr. Călin Tătaru, medic primar oftalmolog, preşedintele Societăţii Române de Cataractă şi Chirurgie Refractivă.

Cauzele acestei opacifieri sunt greu de precizat. „Sigur că, odată cu înaintarea în vârstă, cristalinul devine uşor aburit, ca să zic aşa. Vederea devine ca prin ceaţă, ca printr-un geam care este din ce în ce mai mat. Şi, sigur, uneori, vederea scade extrem de mult.“

Imagine indisponibilă

Picăturile sunt ineficiente contra cataractei

Statisticile spun că un om din doi în vârstă de peste 60 de ani este afectat de cataractă, iar mulţi dintre aceştia apelează la picături pentru a ţine afecţiunea oftalmologică sub control. „Noi credem că terapia cu picături este eficientă psihic pentru pacientul care şi le pune şi, evident, foarte eficientă pentru firmele de medicamente care-şi vând picăturile respective“, atrage atenţia universitarul Călin Tătaru.

Operaţia de cataractă a devenit acum una extrem de simplă. „Inciziile s-au micşorat până la 2 milimetri, nu se folosesc fire de sutură, cristalinele s-au dezvoltat extrem de mult, operaţia se practică în majoritetea cazurilor în ambulatoriu. Există aparate moderne care scot cataracta într-un timp-record, iar pacientul se scoală imediat de pe masă şi îşi poate continua activitatea în scurt timp. În principiu, poartă pansament timp de o zi, după care, dacă totul merge bine, reintră uşor-uşor în activitatea cotidiană. Din ce în ce mai mult, spitalizarea scade în favoarea internării de zi sau a operaţiei în ambulator“, explică prof. dr. Tătaru.

Pacientul vine de dimineaţă cu rezultatele unui set de analize uzuale, este operat şi, după aceea, mai stă două-trei ore în clinică şi pleacă acasă. „Există şi situaţii mai complicate, la cei care şi-au neglijat ani buni această afecţiune, şi, sigur, şi rezultatul postoperator este discutabil. Şi operaţia este mult mai delicată şi dificilă“, subliniază profesorul.

După vârsta de 40 de ani, orice om dezvoltă presbiopie

Pe măsură ce îmbătrânim ajungem să avem presbiopie. „Aceasta nu e o boală. Este o situaţie fiziologică. După 40 de ani nu mai avem un cristalin atât de flexibil încât să permită vederea la aproape. Scăderea elasticităţii cristalinului se traduce în final în necesitatea purtării ochelarilor pentru citit.“ Dar sunt oameni pentru care ochelarii reprezintă un lucru greu de tolerat. „Vin oameni la mine care au 50 de ani, să zic, nu văd bine nici la distanţă, nici la apropiere, dar cu ochelarii văd perfect. Îmi spun: «doctore, nu mai vreau să port ochelari». Şi atunci, soluţia, în final, este înlocuirea cristalinului cu o proteză care-ţi permite să vezi bine atât la distanţă, cât şi la nivel intermediar şi la aproape“, recomandă medicul.

Cristalinele moderne repară toate viciile de refracţie

Cristalinele moderne se adresează, în esenţă, tuturor viciilor de refracţie pe care le are pacientul. „Dacă este miop, deci are nevoie de ochelari de distanţă, dacă este hipermetrop, deci are nevoie şi de ochelari de distanţă, şi de citit, sau dacă este astigmat – adică are o boală a corneei, în toate cazurile, operaţia de cataractă corectează şi viciile. În principiu, orice om normal are un astigmatism până într-o dioptrie. Şi asta pe fondul presiunii pe care pleoapele o exercită pe cornee. Dar, atunci când avem de-a face cu astigmatisme importante, sunt lentile speciale care reuşesc, în final, să corecteze toate viciile de refracţie“, precizează prof. dr. Călin Tătaru.

Atunci când există alte patologii, însă, cazurile se complică. „Există cornei care sunt afectate de anumite boli, ceea ce poate duce la imposibilitatea de a face o operaţie perfectă – pentru că omul are nevoie de un transplant de cornee. Sunt situaţii în care pacientul are diabet. Retinopatia diabetică este o boală gravă a fundului de ochi. Şi degeaba îl operez eu perfect de cataractă dacă, în final, nu-l ajută fundul de ochi. Degenerescenţa maculară este şi ea o boală foarte frecventă şi afectează vârstnicii. Din nefericire, parcă din ce în ce mai frecventă“, enumeră universitarul.

Când se operează, de fapt, cataracta

Cataracta nu reprezintă o indicaţie chirurgicală per se, intervine şi dr. Horia Stanca, şeful Secţiei de oftalmologie a Spitalului „Prof. dr. Agripa Ionescu“ din Bucureşti şi secretar general al Societăţii Române de Retină. „Dacă ţi se spune că ai cataractă nu înseamnă că, aoleu, gata trebuie să mă operez. Nu, cataracta înseamnă opacifierea cristalinului. Care e progresivă. Cataracta se operează când pacientul e nemulţumit de vederea pe care o are. Sunt pacienţi care se operează când nu-şi mai văd degetele în faţa mâinii – atunci spun familiei «du-mă, că nu mai văd nimic». Dar sunt pacienţi care au activităţi ce necesită o acurateţe vizuală excepţională şi care se operează chiar dacă văd 100% conform standardelor noastre. La ei poate fi vorba doar despre sensibilitatea de contrast, despre o percepţie deformată a culorilor. Aceştia doresc să aibă o vedere foarte bună“, conchide dr. Stanca.

terapie lectura

 „Bunica vedea bine de aproape pentru că avea cataractă“

Vederea slăbită şi neclară mai ales la distanţă este primul semn de cataractă, afirmă dr. Silvia Chiotoroiu, medic primar oftalmolog, şeful Departamentului de oftalmologie de la Spitalul Clinic „Nicolae Malaxa“ din Bucureşti. „Pacientul nu mai vede bine la televizor, în schimb, poate să apară un fenomen foarte interesant: să vadă mai bine de aproape. Prin faptul că se miopizează ochiul, cristalinul se umflă, acumulează lichid şi, practic, creează o falsă miopie. Şi atunci, vederea la distanţă scade, dar se îmbunătăţeşte vederea la aproape. Ştiţi că e şi vorba aceea: bunica vedea să bage aţa în ac. Vedea pentru că avea cataractă! Scăderea dioptriilor la vederea de aproape este semn de cataractă după o anumită vârstă“, explică dr. Silvia Chiotoroiu.

Este bilaterală, dar evoluează asimetric

Alte semne de cataractă sunt scăderea vederii pe timp de noapte, sensibilitatea mai mare la lumină, la imaginile strălucitoare, apariţia unor cercuri luminoase în faţa surselor de lumină. „Apare o ştergere în intensitate a culorilor, acestea devin mai şterse, cu o tentă spre gălbui, poate să apară vederea dublă. Un alt simptom este că pacientul schimbă periodic ochelarii. Dacă schimbă ochelarii de mai mult de două ori într-un an trebuie să-şi pună un semn de întrebare. Pot să aibă cataractă sau o altă problemă de vedere. O nouă prescripţie de ochelari nu te ajută dacă ai cataractă. Pacienţii nu mai văd să citească, nu mai văd să conducă maşina, nu-şi mai pot desfăşura activităţile curente, au probleme în viaţa socială.“

Diminuarea vederii creşte şi riscul de accidente: condusul pe timp de noapte este dificil, iar în cazul cataractei bilaterale, pacientul poate să facă fracturi de şold, subliniază specialista. De obicei, cataracta este bilaterală, dar evoluează asimetric şi, de aceea, pacientul îşi dă seama greu. Cu un ochi vede bine şi ajunge în stadii avansate la celălalt ochi.

Investigaţiile preoperatorii pe care trebuie să le facă pacientul includ, pe lângă analizele uzuale de sânge, un examen de secreţie lacrimală, un examen oftalmologic complet – inclusiv biometria, care stabileşte valoarea cristalinului, evaluarea corneei. „Dacă corneea nu e foarte bună şi cataracta e foarte avansată, operaţia poate să nu fie un succes. Operaţia de cataractă îţi restituie vederea integral dacă celelalte structuri oculare sunt bune“, conchide dr. Silvia Chiotoroiu.

Sănătate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite