Dr. Cătălin Costovici, despre revoluţia care se pregăteşte în imuno-oncologie: „Fiecare companie farma cu cercetare are cel puţin o moleculă în studii clinice“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Medicul oncolog Cătălin Costovici s-a întors de curând din America
Medicul oncolog Cătălin Costovici s-a întors de curând din America

Recent, la Chicago, SUA,  a avut loc cel mai important congres mondial despre cancer. Dr. Cătălin Costovici este unul dintre medicii oncologi din România care a luat parte la acest eveniment. Într-un interviu pentru „Adevărul“ el a spus care sunt ultimele terapii împotriva acestei boli, dar şi despre accesul bolnavilor din România la tratament.

Ce noutăţi a adus congresul de la Chicago de anul acesta? Ce noi terapii sau studii clinice sunt în desfăşurare?

Noutăţile s-au axat, evident, pe zona de imuno-terapie. Imuno-oncologia a fost în centrul atenţiei, iar dacă anul trecut s-a deschis poarta către acest tărâm al cercetării, anul acesta,  practic, ne-am situat în centrul acestuia cu perfecţionări, repoziţionări, ajustări ale datelor preexistente, dar şi apariţia de noi molecule, cu o rată fantastică. Practic, fiecare companie farmaceutică cu cercetare în domeniul oncologic în acest moment, are în studii clinice, cel puţin o moleculă din această zonă.

Am remarcat extinderea studiilor clinice pentru localizări mai dificile, cum ar fi cancerele ORL, sarcoamele, tumorile cerebrale primitive, cancerele pulmonare cu celule mici etc. Se pune problema, de asemenea, asocierii eventual între terapiile ţintite şi imuno-terapie. Problemele majore sunt legate însă de toxicitate, dar şi de costuri. Drumul e lung şi anevoios până vom şti mai clar care pacient răspunde mai bine la terapia ţintă sau la imuno-terapie sau la terapia clasică sau la combinaţii...Butada potrivit căreia este necesar a se administra tratamentul adecvat pacientului adecvat, la momentul adecvat, rămâne un deziderat.

Ce înseamnă tratamentul imuno-oncologic şi prin ce se diferenţiază de celelalte tipuri de tratament?

Tratamentul imuno-oncologic este o nouă formă de tratament, care implică sistemul imunitar al organismului, în toată complexitatea sa. Tratamentele „clasice“ în oncologie sunt chimioterapia, radioterapia şi intervenţia chirurgicală. La acestea s-au adăugat, în ultimii zece ani, terapiile „target“ (terapiile ţintite), care au deschis calea medicinei personalizate.
Ce diferenţe sunt între aceste terapii? Chimioterapia este o terapie devastatoare, care distruge atât celulele tumorale, cât şi celulele normale ale organismului, prin acţiune citotoxică directă. Chimioterapia este sistemică, ceea ce înseamnă că, indiferent de calea de administrare, orală sau endovenoasă, efectele sunt sistemice, adică generale. Datorită lipsei de specificitate, efectele secundare sunt adesea semnificative, nu de puţine ori punând viaţa şi calitatea vieţii pacientului în pericol. În plus, sensibilitatea la chimioterapie este variabilă şi depinde, printre altele, şi de tipul de tumoră, iar rezultatele chimioterapiei nu erau identice la pacienţi cu aceeaşi boală şi cu acelaşi stadiu de boală.

Paleta terapeutică s-a diversificat prin apariţia terapiilor ţintite care acţionează asupra unei mutaţii specifice şi a restrâns folosirea acestora la pacienţii cu aceste mutaţii evidenţiate. Acesta a fost momentul începutului personalizării tratamentului oncologic.

În ultimii ani însă, cea mai mare atenţie a fost acordată imuno-terapiei. Aceasta se adresează sistemului imunitar, spre deosebire de chimioterapie sau terapia ţintită, care se adresează celulei tumorale. În principiu, odată ce celulele tumorale au început să se dividă şi să se constituie în clone, sistemul imunitar intră în alertă şi reacţionează prin trimiterea în „câmpul de luptă“ a unor celulele specifice. În anumite situaţii însă, din varii motive, celulele tumorale continuă să se dividă până se constituie în tumoră, situaţie în care acţiunea sistemului imunitar este inhibată sau chiar blocată. În acest punct, intervine tratamentul imuno-oncologic prin reactivarea celulelor T (placa turnantă în imunitatea antitumorală) blocate, fie prin factori activatori, fie prin anihilarea factorilor inhibitori ai răspunsului imun.

Ce tipuri de cancere pot fi tratate prin această noua metodă?

Practic, orice fel de tumoră malignă ar putea fi tratată pe această cale. La ora actuală, sunt o mulţime de studii clinice, în majoritatea localizărilor bolii oncologice, care au drept obiect imuno-terapia, cu rezultate preliminare mai mult decât optimiste. În prezent însă, experienţa cea mai mare s-a construit în câteva localizări „imunogene“: melanomul malign, cancerul pulmonar fără celule mici, atât cel scuamos, cât şi cel non scuamos, cancerul renal şi cancerul vezicii urinare. Foarte curând, probabil că şi cancerul pulmonar cu celule mici va fi o altă indicaţie aprobată pentru tratamentul imuno-oncologic.

Ce înseamnă practic acest tratament pentru bolnav? Este vorba despre pastile sau injecţii ? În câte doze şi cu ce efecte secundare?

Fiind terapii biologice, forma de prezentare este sub formă de flacoane, care se administrează prin perfuzii endovenoase, la interval de 2 sau 3 săptămâni, în funcţie de produsul folosit. Numărul de doze nu este prestabilit, aşa cum în linii mari este la chimioterapie. Principalele criterii de continuare a tratamentului sunt legate de eficienţă şi toxicitate. Aceasta înseamnă că atâta timp cât există beneficiu legat de boală (remisie sau boală stabilizată etc.) cu o toxicitate acceptabilă, tratamentul continuă sine die.

Efectele secundare sunt mult mai blânde, comparativ cu cele postchimioterapie, şi se încadrează în linii mari într-un alt registru, cel al autoimunităţii şi aceasta pentru că menţinând prezent un răspuns imun sistematic,  pot apărea, în timp, manifestări de tip pneumonită, colită, hepatită, tulburări endocrine prin afectarea glandelor suprarenale, a tiroidei, epifizei sau pancreasului, manifestări cutanate, encefalită sau tulburări oculare.


Pe lângă acest tip de tratament, un bolnav de cancer mai trebuie să facă şi chimioterapie sau radioterapie?

În acest moment, diverse terapii imuno-oncologice sunt aprobate în tratamentul melanomului malign avansat, unele dintre ele chiar şi în asociere, precum şi ca monoterapie în linia a 2-a de tratament, după eşecul chimioterapiei sau al terapiei ţintă, situaţie valabilă pentru cancerul pulmonar fără celule mici şi cancerul renal. Asocierea radioterapiei sau chimioterapiei ar putea fi benefică, ştiut fiind faptul că iradierea unei tumori sau chimioterapia, prin eliberare masivă de antigene tumorale, pot creşte raspunsul imun, dar sunt aşteptate date suplimentare în acest sens.

Ce beneficii pentru pacient are acest tip de tratament? Medicii vorbesc despre supravieţuirea de lungă durată, însă nimeni nu spune nimic despre vindecare. Este ea posibilă, în acest moment, în cancer?

Beneficiile sunt indiscutabile şi derivă din rezultatele studiilor clinice care au dus la aprobarea accelerată în melanom malign metastatic, în cancerul pulmonar fără celule mici, cancerul renal metastatic şi cancerul metastatic al vezicii urinare. Pentru prima dată, principalul obiectiv al acestor studii a fost supravieţuirea globală, semnificativ crescută, punctual cu până la 50%, ceea ce este extraordinar pentru nişte afecţiuni cu un prognostic atât de dificil.

Cât despre noţiunea de vindecare, este mai mult decât prematură discuţia şi aceasta în primul rând pentru că vorbim de boala metastatică, care rămâne o boală incurabilă. Este adevarat că din totalul populaţiei care a răspuns la terapia imuno-oncologică, au fost şi cazuri izolate cu supravieţuiri de peste 36-48 luni, dar, de aici şi până la notiunea de vindecare este cale lungă… Deocamdată, este mai mult decât necesar să aflăm de ce anumiţi pacienţi au răspunsuri imune semnificative ţi de lungă durată, iar alţii nu, şi cum am putea face să menţinem şi să consolidăm un răspuns imun antitumoral  a la longue.

În ce ţări europene pacienţii sunt trataţi prin imuno-terapie, din ce an şi cu ce rezultate? Aceste tratamente sunt decontate de stat?

Prima terapie de acest gen a fost aprobată de EMA (Agenţia Europeană a Medicamentului), în 2011, pentru tratamentul melanomului malign metastatic. Ulterior, a fost aprobată, inca din iulie 2015, folosirea altor 2 molecule, cu indicaţie atât în melanomul malign, cât şi în alte tipuri de cancer. Practic, aceste medicamente sunt disponibile în toate ţările UE, dar cu particularităţi de prescriere pentru fiecare ţară în parte.

Cum sunt trataţi pacienţii oncologici în România şi când estimaţi că vor fi şanse de acces pentru ei la imuno-terapie?

Cât priveşte România, lucrurile stau prost, pentru că, in afara studiilor clinice în desfăşurare,  pacienţii nu au acces la aceste medicamente decât contra cost. Sunt negocieri interminabile între reprezentanţii industriei farmaceutice şi autorităţi, iar opinia mea este ca mai devreme de 3-4 luni, nu văd un acces la aceste medicamente… şi asta într-un scenariu optimist. Este frustrant să ştii că pacienţii pot beneficia pe baza altor opţiuni terapeutice disponibile, dar la care nu ai acces şi ca urmare, tratăm cu ce avem aprobat de către CNAS: chimioterapia standard şi terapia target. În rest… aşteptăm vremuri mai bune!

Sănătate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite