Medicină

articolul anterior articolul urmator

Dr. Liviu Ojoga, Şef Secţie Ortopedie-Traumatologie SANADOR:„Pentru a evita accidentările pe pârtie, organismul trebuie pregătit pentru efort“

0
15 Jan 2022 20:29:48
Autor: Lizeta Oprea
FOTO: pexel.com, SANADOR
FOTO: pexel.com, SANADOR

Una din cauzele accidentărilor în cazul sporturilor de iarnă este aceea că oamenii merg de la birou direct la schi, cu un tonus muscular scăzut.

Indiferent că vorbim despre luxaţie sau entorsă, chiar şi de o banală durere de articulaţie, amânarea unui consult de specialitate duce la scăderea capacităţii de vindecare. Liviu Ojoga, medic primar ortopedie şi traumatologie, şeful Secţiei de Ortopedie şi Traumatologie din Spitalul Clinic SANADOR, spune că orice durere care persistă mai mult de câteva zile necesită un consult medical care, adesea, începe cu o simplă radiografie. De asemenea, el sfătuieşte persoanele care trec de 60 de ani să acorde mai multă atenţie sistemului osteoarticular şi să îşi facă un test de osteoporoză.

Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, doctorul Liviu Ojoga vorbeşte şi despre ce înseamnă o operaţie, care sunt paşii ce trebuie urmaţi pentru ca procedura chirurgicală să fie una de succes, dar şi care sunt cele mai noi tratamente în cazul fracturilor.

„Weekend Adevărul“: Este adevărat că articulaţiile ne dor mai tare în sezonul rece sau este doar un mit?

Dr. Liviu Ojoga: Este parţial adevărat, dar nu ţine neapărat de sezonul rece, ci probabil că variaţiile presionale sunt cele care generează durerile. Există o barodependenţă, mai ales în cazul leziunilor de tip artrozic.

De ce apar durerile de umăr? Este normal să ne doară umărul odată cu înaintarea în vârstă?

Nu este normal. Durerile la nivelul oricărei articulaţii, care persistă mai mult de câteva zile şi care nu sunt declanşate de un traumatism, ridică semne de întrebare şi necesită prezentarea la un consult medical.

Când trebuie să ne adresăm medicului? Există dureri trecătoare sau trebuie să mergem imediat la medic?

Trebuie să delimităm puţin ipohondria de problemele medicale. Bineînţeles, orice durere care persistă mai mult de câteva zile, în ciuda unui tratament antiinflamator sau antialgic uşor, necesită un consult de specialitate. De aceea, pacienţii nu trebuie să amâne la nesfârşit prezentarea la medic.

„Capacitatea de vindecare scade cu trecerea timpului“

Care sunt patologiile chirurgicale şi ortopedice ale articulaţiei umărului?

Se împart în trei mari categorii, ca în cazul fiecărei articulaţii: traumatică – afectează orice categorie de vârstă, predominant vârstele tinere, care practică mai multe sporturi, merg cu maşini sau motociclete cu viteze mai mari decât pacienţii vârstnici; degenerativă – este apanajul persoanelor vârstnice, peste 60 de ani; tumorală – la nivelul umărului nu apare foarte frecvent, sunt câteva categorii de tumori care pot apărea în acest caz (benigne – cele mai frecvente; maligne – pot exista determinări secundare în cazul neoplaziilor). Principalele categorii sunt cele traumatice şi degenerative.

Ce s-ar putea întâmpla cel mai rău în cazul în care amânăm consultul de specialitate?

Depinde foarte mult de tipul patologiei: dacă este una tip traumatică, fractură, atunci capacitatea de vindecare scade cu trecerea timpului, se instalează pseudoartroza, recuperarea funcţională este mai mică decât în cazul unei fracturi tratate de la început.

Ce investigaţii sunt necesare pentru diagnosticarea acestor patologii?

În funcţie de tipul de patologie, în principal se începe cu o radiografie. Teoretic, pentru patologia umărului, înainte de a consulta un pacient, este bine să ai deja o radiografie, pentru că dacă încerci să examinezi clinic un pacient care are o tumoră, în special dacă este una litică, atunci rişti să produci o fractură în timpul examinării. În afară de radiografie, următorul pas depinde foarte mult de ceea ce suspectăm. Dacă vorbim de fracturi, putem cere un CT, eventual cu o reconstrucţie tridimensională în cazul fracturilor complexe, în care vrem să ştim exact numărul de fragmente şi deplasarea lor. În schimb, dacă discutăm de leziuni ale tendoanelor, atunci avem nevoie de un RMN. Ambele investigaţii – CT şi RMN – se pot face în combinaţie cu o injectare intraarticulară de substanţă de contrast – artro-CT / artro-RM.

Înainte de pârtie, pregătirea pentru efort

Care este diferenţa dintre entorsă, luxaţie şi fractură?

Cea mai simplă formă de traumă este reprezentată de entorsă, care reprezintă numai elongarea capsulei articulare şi a ligamentelor, ruptura parţială a acestora, însă poate fi şi o ruptură completă, în cazul entorselor grave. În cazul luxaţiei, cele două componente ale unei articulaţii îşi pierd contactul. Este o patologie extrem de serioasă, mult mai gravă decât entorsa. În cazul în care trauma este la nivelul osului, atunci apar fracturile.

Care sunt cele mai frecvente fracturi în sezonul de iarnă?

Sunt trei tipuri de fracturi care predomină. În primul rând, fractura de epifiză distală de radius. Aceasta apare când pacientul alunecă şi, în cădere, se sprijină cu mâna de sol. Acest tip de fractură are, din fericire, un tratament ortopedic în majoritatea cazurilor: reducere, dacă fractura este deplasată, şi imobilizare gipsată. Dacă fractura este cominutivă, deplasată, atunci trebuie operată. Al doilea tip de fractură este fractura de gleznă bimaleolară – pacientul alunecă, şi apare un mecanism de inversiune la nivelul gleznei. Al treilea tip de fractură se produce la nivelul şoldului: fractura de col femural, fractura pertrohanteriană. Primează la pacienţii în vârstă şi, în acest caz, singurul sfat pe care îl pot da este să avem o grijă constantă la pacienţii peste 60 de ani, cu verificarea densităţii osoase printr-un test de osteoporoză tip DEXA.

Trebuie să ne pregătim corpul cumva înainte de a practica sporturi de iarnă?

Aş spune că este obligatoriu. Este una dintre probleme: să mergi la schi direct de la birou, fără să fi făcut sport de trei-patru luni, tonusul muscular este scăzut şi, bineînţeles, vrei să stai pe pârtie de dimineaţă până seara. Înainte însă, ar trebui mers la sală timp de două-trei săptămâni, tonifiată musculatura şi pregătit organismul pentru efort.

În cazul unor accidentări pe pârtie, putem acorda primul ajutor?

În general, accidentele la schi pot fi extrem de serioase – fracturi, traumatisme ale coloanei cervicale –, aşa că mobilizarea unui asemenea pacient poate produce mai mult rău decât bine, deci e mai bine să fim precauţi dacă nu ne pricepem şi să sunăm la 112.

„Succesul operaţiei stă în coordonarea dintre medicul operator şi cel de recuperare“

Pentru ce problemă medicală ajung cei mai mulţi pacienţi la dumneavoastră în cabinet?

Depinde. Lucrez într-un spital privat şi aici patologia cronică primează. Spre deosebire de camerele de gardă, de urgenţă, unde primează fracturile şi entorsele, la mine ajung mai mult patologii degenerative, artroze, leziuni cronice ligamentare.

Este un domeniu în care românii sunt informaţi, ştiu ce să întrebe atunci când ajung la medic?

Din păcate, din punctul de vedere al patologiei umărului, România este deficitară. Consider că suntem un pic în urmă la acest nivel şi din punctul de vedere al educaţiei pacienţilor, şi al pregătirii medicilor generalişti, de familie sau de recuperare. O parte din patologia care ar putea fi tratată chirurgical este pierdută pe drum. Pacienţii rămân nediagnosticaţi şi nu li se spune că există posibilitatea să fie operaţi pentru patologia pe care o au. Pe de altă parte, şi pacienţii participă cumva la această situaţie prin toleranţa clasică: „Mă doare umărul, dar e normal, am o anumită vârstă“. În general, nu e normal să te doară şi vârsta nu trebuie să vină cu poveri de tip durere de umăr. Pentru toate acestea, există, în general, remediu, şi trebuie căutat la medicul ortoped.

Care sunt modalităţile de tratament şi ce noutăţi există?

Tratamentul leziunilor umărului se face în funcţie de patologie. În cazul celei traumatice – fracturi – nu există decât tratament deschis, respectiv chirurgia deschisă. Pentru patologia de tip leziuni ale labrumului, în cadrul luxaţiilor de umăr, leziuni ale tendoanelor, aici tratamentul modern este 100% artroscopic – chirurgie minim invazivă în care se fac câteva portaluri de câte 5 milimetri. Acest tratament se face sub control artroscopic. Mijloacele de fixare care se folosesc acum – industria este cea care ne ajută şi tot timpul vine cu noutăţi, ancore de foarte bună calitate, cu mijloace de sutură din ce în ce mai performante – fac ca rezultatele funcţionale postoperatorii să fie extrem de bune.

Operaţie clasică, recuperare specifică

Cum se face pregătirea pacientului?

Nu este nimic special, o pregătire clasic chirurgicală, cu duş cu betadină seara şi în dimineaţa operaţiei – totul decurge ca în orice intervenţie clasică.

Ce se întâmplă în timpul intervenţiei?

Anestezia poate fi de două feluri: generală sau loco-regională. Cea mai bună este combinaţia celor două, asigurându-se astfel pacientului un confort din punct de vedere al durerii postoperatorii. Pacientul este aşezat în poziţia tipică pentru intervenţia chirurgicală respectivă. Operaţia, din punctul de vedere al timpului, poate dura de la 30 de minute până la o oră şi jumătate, două ore. Un mare chirurg a spus odată că operaţia durează cât este nevoie. Uneori, pacienţii sunt anxioşi şi consultaţia se termină cu întrebarea: „Cât durează operaţia?“. De fiecare dată spun că important este să urmezi toţi paşii operatori pentru a obţine cel mai bun rezultat.

Cât durează recuperarea postoperatorie?

Depinde de tipul de intervenţie chirurgicală, dar, în general, sunt trei perioade specifice: perioada de imobilizare, apoi cea de recuperare a mobilităţii, care începe cu mobilizare pasivă asistată, activă asistată şi activă, ulterior urmează perioada de recuperare a forţei. Intervalul pentru fiecare perioadă depinde de tipul de intervenţie chirurgicală – dacă avem o fractură complexă şi fixarea nu este suficient de robustă, atunci doreşti ca imobilizarea să fie mai lungă, dacă fractura este simplă şi fixarea este suficient de robustă, atunci mobilizarea începe mult mai rapid. Totul depinde de finalul operaţiei şi de aceea trebuie o foarte bună coordonare între medicul operator şi cel de recuperare.

Pot apărea potenţiale complicaţii în fiecare dintre afecţiunile menţionate?

Riscurile şi complicaţiile sunt aceleaşi ca pentru toate intervenţiile chirurgicale ortopedice. Există un risc de infecţie în orice spital – care poate varia de la 0–1% până la 1–2% –, de complicaţii neurovasculare, care, din fericire, sunt rare, de pseudoartroze, în cazul fracturilor, care însă au o frecvenţă foarte mică.

 

Supraspecializare în afecţiunile umărului

Nume: Liviu Ojoga
Data şi locul naşterii: 4 august 1971, Alexandria
Studiile şi cariera:
În 1989 a terminat studiile Liceului „Al. I. Cuza“ din Alexandria, profilul matematică-fizică, urmând admiterea la Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ Bucureşti.
După absolvirea facultăţii, în 1996, a urmat perioada de rezidenţiat, 1997–2001, în ortopedie şi traumatologie în cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti, sub conducerea Prof. Dr. Ion Dinulescu.
În 2004 a devenit asistent universitar la UMF „Carol Davila“, la Clinica de Ortopedie şi Traumatologie a Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti. Apoi, în 2008, a promovat ca medic primar ortopedie şi traumatologie.
În 2010 şi-a susţinut doctoratul, cu teza „Sindromul de impingement al umărului – metode moderne de diagnostic şi tratament“, domeniu în care este supraspecializat.
De-a lungul timpului a avut numeroase stagii de pregătire în străinătate şi a participat la mai multe workshopuri organizate în laboratoarele celor mai mari producători din industria medicală ortopedică internaţională.
Din 2012 este medic primar ortopedie şi traumatologie în cadrul Spitalului SANADOR, unde conduce Secţia de Ortopedie şi Traumatologie.
Locuieşte în: Bucureşti

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii

Modifică Setările