Incontinenţa urinară afectează mai ales femeile după 40 de ani. Ce este important de ştiut despre acest subiect tabu

Incontinenţa urinară poate apărea şi în urma unei tuse cronice

Pierderea involuntară de urină, ca şi senzaţia presantă şi foarte frecventă de a merge la toaletă sunt probleme de sănătate care afectează mai ales femeile trecute de 40 de ani, în contextul apariţiei unor modificări legate de menopauză. Dar nu neapărat.

Tulburările de statică ale organelor genitale feminine, ale vezicii urinare, uretrei, precum şi cele de continenţă pot fi tratate – cel puţin dacă ne referim la cele de incontinenţă urinară – atât medicamentos, cât şi chirurgical, explică dr. Iosif Niculescu, medic ginecolog cu competenţe în obstetrică, uroginecologie, endocrinologie ginecologică, oncologie ginecologică, fondatorul Centrului de Excelenţă în Sănătatea Femeii Mediplus, cu o experienţă de peste 30 de ani.

„Tulburările de statică ale organelor genitale feminine se regăsesc sub termenul de prolaps. Sunt de diferite grade, complexităţi, de compartiment vaginal anterior sau posterior, de uter sau combinat, de uter si vagin. Acestea au mai multe forme de expresie clinică şi li se pot asocia problemele de incontinenţă urinară“, adaugă specialistul.

Naşterile vaginale traumatice, factori de risc

Fondul genetic este cel care determină compoziţia fibrelor de colagen. Peste acesta se pot suprapune aşa-zişii factori de risc. Este vorba despre sarcinile multiple, dar mai ales de naşteri vaginale traumatice, tusea cronică, ocupaţii care presupun ridicarea greutăţilor – factori care cresc presiunea în interiorul abdomenului – constipaţia. „Există bineînţeles prolaps la femeile care nu au născut, aşa cum există femei care nasc natural şi nu dezvoltă prolaps“, potrivit dr. Iosif Niculescu.  

Incontinenţa urinară este de patru feluri, din care doar două intră în sfera preocupărilor uroginecologilor. Este vorba despre incontinenţa de uriăa la efort/incontinenţa de stres şi incontinenţa din contextul vezicii iritabile.

„Incontinenta urinara afectează de obicei femeile cu vârsta peste 40 de ani, dar mai ales peste 50. Apare frecvent în contextul altor modificări în corpul femeii (menopauza), dar cel mai important aspect este acela că reprezintă un subiect tabu“, remarcă medicul.

Dacă pierderea de urină este repetitivă, mai ales involuntară, atunci sigur există o problemă. „În plus, dacă există senzaţia prezenţei unui corp străin în vagin, atunci vizita la medic este necesară. În urma examenului medical se pot decide aşa-zisele măsurători urodinamice, efectuarea unei cistoscopii şi, în funcţie de complexitatea tulburărilor, se decide o abordare medicamentoasă, chirurgicală sau conservativă, prin intermediul unui pesar“.

Acesta este un inel ce poate fi de mărimi şi consistenţe diferite care, după lubrifiere, ideal ar fi să fie asociată cu tratament local hormonal, se montează în vagin. „Soluţia pe termen lung este eminamente chirurgicală, mai ales în prolapsul total. Statisticile la 5 ani indică o proporţie de peste 80% de vindecare“.

Incontinenţa de stres, tratată cu medicamente

Posibilitatile terapeutice in cazurile de incontinenţă urinară sunt mai nuantate, mai spune medicul. „În arsenalul terapeutic actual au apărut medicamente care pot ajuta cel puţin parţial atât în incontinenţa de urină la efort, cât şi în cea imperioasă. În a doua situaţie, tratamentul este medicamentos. Pentru incontinenţa de urină de efort, tratamentul este pe de o parte conservativ, cu exerciţii de reeducare a muşchilor şi medicamente de generaţie mai nouă, care aduc o îmbunătăţire a situaţiei de până la 60-65%“.

Tratamentul chirurgical, respectiv tehnicile moderne chirurgicale utilizând bandeleta suburetrală sau TVT  - tension free trans-vaginal tape - . au rezultate bune şi foarte bune, de până la 90%. „Operaţia în sine nu durează mai mult de 15-20 de minute, nu este neaparat nevoie de anestezie generală, iar într-un interval de 6 până la 24 de ore pacienta poate pleca acasă“.

Avantajul major al tehnicilor chirurgicale cu material heterolog în cazul prolapsului este recidiva în primii 5 ani, semnificativ redusă în comparaţie cu metodele clasice, susţine dr. Iosif Niculescu.

„Plasa consolidează mai bine structurile perivaginale, păstrează organele în poziţia lor mai eficient decât se realiză acest lucru prin metodele clasice“.

Există, totuş,i un risc de rejecţie, de până la 20%, conform unor statistici. „În ceea ce priveşte incontinenţa, primul atu este termenul de externare foarte scurt, de 24 de ore. Alte avantaje sunt rezultatele de aproape 90% rata de succes la 8 ani, recuperare extrem de scurtă, timp operator redus”, conchide medicul.