Intoleranţa la gluten la bebeluşi. Cum se manifestă boala celiacă la copii şi ce tratament există

Intoleranţa la gluten poate apărea încă de la vârsta de 6 luni

Celiachia – boala celiacă – este o afecţiune autoimuă cu predispoziţie genetică. Intoleranţa la gluten poate afecta atât adulţii, cât şi copiii, iar simptomele variază de la un pacient la altul.

Părinţii se confruntă adesea cu probleme de stomac de care se plâng copiii. „Mă doare burtica!“ este o afirmaţie întâlnită frecvent. Când ar trebui părinţii să-şi facă probleme explică dr. Diana Voican, medic pediatru, cu specializare în nutriţie şi nutriţie pediatrică şi Coordonator al Programului de Educaţie Nutriţională pentru preşcolari „Sănătos de mic“, dezvoltat de Asociaţia SAMAS.

 „Este momentul să ne îngrijorăm atunci când durerea invocată de cel mic este asociată şi cu alte simptome: diaree sau constipaţie, balonare, reflux, oboseală cronică, cefalee  - durere de cap - sau manifestări mai grave de tipul anemiei sau întârzierii creşterii şi să ne adresăm medicului care poate să pună diagnosticul de boală celiacă“.

Ce este intoleranţa la gluten şi cum se manifestă

Boala celiacă - celiachia - sau intoleranţa la gluten este o afecţiune autoimună cu predispoziţie genetică ce poate afecta atât copiii cât şi adulţii. „Boala celiacă poate să apară în orice etapă a vieţii; la copil se poate pune diagnosticul la  începutul diversificării alimentaţiei - în jurul vârstei de 6-9 luni - sau în orice moment al vieţii: un  diagnostic nu este neobişnuit chiar şi la persoanele trecute de vârsta de 60 de ani!“

Apariţia simptomelor este cauzată de ingestia unor fracţiuni de proteine prezente în grâu, orz, secară şi în mai mică măsură în ovăz, care declanşează un răspuns imun ce afectează mucoasa intestinului subţire şi conduce la afectarea stării de nutriţie şi alte complicaţii, adaugă medicul.

Simptomele variază de la un pacient la altul. „Manifestările clasice ale bolii includ durerile abdominale, diareea, scăderea în greutate, anemia şi întârzierea creşterii la copii. Constipaţia, balonarea, refluxul, oboseala cronică, cefaleea, infertilitatea, depresia pot reprezenta manifestări unice sau asociate ale intoleranţei la gluten.“

„Copiii mici prezintă în mod obişnuit diaree cronică, anorexie, distensie abdominală, dureri abdominale, scăderea în greutate şi vărsături. Se poate ajunge la malnutriţie severă dacă diagnosticarea este întârziată. La copiii mai mari se asociază modificările comportamentale cum ar fi iritabilitatea şi o atitudine introvertită, ajungând până la depresie.“

Uneori, debutul bolii se manifestă printr-o criză celiacă, caracterizată prin diaree apoasă explozivă, distensie abdominală marcată, deshidratare, hipotensiune arterială şi letargie.

Cum se pune diagnosticul corect în intoleranţa la gluten

Intoleranţa la gluten se diagnostichează cu ajutorul unui test de sânge prin care se  verifică prezenţa unor anticorpi specifici.„Dacă acest test de sânge este pozitiv, se va efectua o endoscopie digestivă superioară cu prelevarea de biopsii din intestinul subţire, procedură care confirmă diagnosticul de boală celiacă“, mai spune dr. Diana Voican.

Ulterior, implementarea unei diete fără gluten şi urmărirea evoluţiei simptomelor contribuie la confirmarea diagnosticului.

„Intoleranţa la gluten poate să apară şi sub alte forme, care predispun la confuzii pentru moment:  NCGH  - hipersensibilitate la gluten non-celiacă, o entitate nouă şi puţin descrisă, sau alergia la grâu, diagnosticate prin prezenţa simptomelor specifice, dar fără teste pozitive.“

„Naşterea fiziologică este indicată“

La persoanele predispuse genetic, modalităţile de naştere par să influenţeze apariţia bolii. Astfel copiii născuţi prin cezariană au risc mai mare de a dezvolta boala, de aceea naşterea fiziologică este indicată ca măsură profilactică în cazul existenţei antecedentelor de boală autoimună.

Alăptarea are un rol de protecţie. „Introducerea glutenului în procesul de diversificare, în timp ce alăptarea este continuată, are un efect protector puternic.

Infecţiile repetate cu rotavirus, dar şi alte infecţii din copilărie par a fi asociate cu un risc mai mare de a dezvolta boala celiacă în cazul indivizilor predispuşi genetic. De aceea, trebuie luată în considerarea administrarea vaccinului anti-rotavirus, care poate fi eficientă în prevenţia bolii.“

Potrivit medicului pediatru, o anchetă recentă din Suedia a demonstrat că vaccinările timpurii nu sunt factori de risc pentru dezvoltarea bolii celiace.

Tratamentul constă în excluderea alimentelor cu gluten

Tratamentul de bază în cazul acestei boli este excluderea din dietă a alimentelor cu gluten. „Aceasta înseamnă renunţarea la grâu, orz, secară, ovăz şi la derivatele lor, precum şi la toate alimentele care au pe etichetă sintagma „conţine urme de gluten". Cerealele nerecomandate se pot înlocui cu cerealele obişnuite - orez, porumb, linte - sau cu cereale mai nou apărute în alimentaţia noastră: hrişcă, quinoa, chia, amarant, tapioca sau mei.“

Regimul alimentar strict fără gluten, în boala celiacă trebuie urmat toată viaţa. „În cazul formelor mai uşoare, de sensibilitate, se poate încerca periodic introducerea unor cantităţi mici de alimente cu gluten până la obţinerea unei limite tolerate“, conchide medicul pediatru.

Exemplu de meniu zilnic fără gluten:

Mic dejun: budincă de chia cu fructe de pădure

Gustare: măr

Prânz: supă cremă de linte, tocăniţă de cartofi cu curcan şi salată verde

Gustare: orez cu lapte

Cină: file de somon la cuptor cu piure de conopidă