Mi-au spus că mă vor suna dacă sunt probleme. Însă nu m-au sunat. Deşi erau probleme

E al cincilea an de când Eva nu are simptome. În curând, poate fi declarată şi oficial vindecată de cancer. Povestea ei e cunoscută multora, din reviste, emisiuni de televiziune din Ungaria, spectacole sau din cartea ei dedicată subiectului. Nu a considerat niciodată propria vindecare de cancerul de col uterin o problemă personală.

De şapte ani scrie şi publică pe această temă, iar împreună cu Neumann Labs a început o campanie activă de educare pe tema cancerului şi a screeningului HPV, astfel încât cât mai multe femei să fie informate şi să îşi facă la timp controalele ginecologice.

„Joi, tocmai când începusem să scriu aceste rânduri, m-au întrebat într-un interviu televizat dacă mi-a fost teamă că oamenii mă vor considera slabă. Întrebarea m-a surprins, deşi nu a fost nefondată, deoarece atitudinea majorităţii oamenilor faţă de cancer este că acesta trebuie ascuns, pentru că există prejudecăţi cum că boala poate fi considerată un semn al slăbiciunii.

Niciodată, nicio clipă nu m-am întrebat dacă par slabă în ochii altora. Cu toate că am trecut prin clipe foarte grele şi uneori simţeam că ar fi bine să ascund toată povestea într-o cutie închisă, s-o duc undeva departe şi s-o arunc. Dar nu am regretat că din primul moment, practic din ziua diagnosticului am scris despre boala mea.

Calvarul meu este o poveste cu multiple erori. Nu am fost o tânără care trăia iresponsabil, fără să am grijă de mine. Însă adevărul e că nicio clipă nu m-am gândit, apropiindu-mă de sfârşitul celui de-al doilea deceniu de viaţă, că aş putea fi bolnavă de cancer. Nici măcar o clipă.

Totul a început de la o scurgere urât mirositoare, regulată, pentru care am ajuns de mai multe ori la spital. La un moment dat, am revenit la spitalul local cu aceeaşi problemă, pentru care mi-au prescris din rutină tratament cu antibiotic care într-adevăr a făcut ca problema să dispară temporar, însă ea a revenit. Nu auzisem şi nimeni nu pomenise de screeningul HPV, e drept că cineva şi-a amintit o dată – într-una din multiplele reveniri – că poate ar fi bine să efectuăm un screening pentru cancer.

Am fost pe deplin liniştită, nu am avut emoţii. Tocmai împlinisem douăzeci şi opt de ani, ce probleme aş putea avea, sigur nu am cancer, mai precis cuvântul cancer nici măcar nu-mi trecuse prin minte. Am şi uitat de screening, mi-au spus că mă vor suna dacă sunt probleme. Însă nu m-au sunat. Iar eu mi-am continuat viaţa. Apoi, câteva săptămâni mai târziu, a apărut nu doar scurgerea neplăcută, ci o sângerare mult mai intensă, care în mod evident nu era menstruaţia. M-am speriat atât de tare, dar nu mi-am mai dorit să revin la spitalul local. Am apelat imediat la un prieten (din păcate, nu mai trăieşte), al cărui prieten din copilărie era un ginecolog destul de renumit care m-a primit de urgenţă în cabinetul particular. A fost amabil şi după ce m-a consultat, m-a liniştit: „Fiţi liniştită, domnişoară, sunteţi prea tânără să aveţi cancer”. Bine, asta am înţeles şi eu, dar atunci care era problema?

Mi-a spus că aveam de-a face cu o leziune urâtă la orificiul uterin, care într-adevăr nu va dispărea cu un singur tratament, însă va aplica un tratament cu o soluţie, şi să revin. Nici el n-a pomenit de screeningul HPV, însă i-am povestit că recent făcusem un screening pentru cancer, care teoretic este în regulă, deoarece nu m-au sunat de la spital. M-am liniştit. Ulterior am revenit pentru tratamentul cu soluţia, însă sângerarea nu s-a oprit decât ocazional.

A trecut vara şi m-a cuprins un sentiment foarte neplăcut. Nu ştiam de unde provine. Radia din spatele craniului spre tot corpul. Un sentiment imposibil de definit, pe care ulterior aveam să-l compar cu teama. Eram sigură că aveam o problemă foarte mare, că ceva nu era în regulă deloc. Pe atunci făcusem nu doar tratamentul cu soluţia la medic, ci am făcut băi cu sare, acupunctură şi reflexoterapie, şi am apelat la tot felul de naturişti, sperând să aflu adevărul. Însă adevărul îmi apăruse într-un mod mult mai perfid. Visceral, ca o lovitură în faţă. Fără subterfugii.”

POŢI PREVENI CANCERUL DE COL UTERIN!

Screening-ul oncologic (testul citologic) poate să dea rezultate fals negative în chiar până la 30% a stărilor canceroase. Proporţia rezultatelor fals negative poate atinge chiar 50% în cazul stărilor precanceroase care ar necesita intervenţie chirurgicală.

Neumann Labs a elaborat o metodă nouă, revoluţionară de prevenire a cancerului de col uterin. Primul pas este prelevarea la domiciliu a unei probe pentru efectuarea testului HPV. Conform studiilor clinice efectuate, Easy HPV Test poate depista 98,5% din stările precanceroase severe şi cancere. Proba se poate preleva la domiciliu, în condiţii de siguranţă, repede şi comod.

„Era începutul lui decembrie. Trecuse mai bine de jumătate de an de la screeningul pentru cancer. Ironia sorţii a fost că mi s-a făcut rău tocmai la spitalul SZTK unde ajunsesem cu o sângerare serioasă. Ginecologul în vârstă era alb la faţă când m-a întrebat: „dar dumneata pe unde ai umblat, te-au căutat de mai multe ori, dar n-au dat de tine”. Zic, „nicăieri şi numărul de telefon funcţionează”. Pe fişa de screening pentru cancer era notat cu pix albastru că am fost apelată. Chiar de două ori. Voi pricepeţi asta? M-au sunat chiar de două ori. Cu un rezultat P4 pozitiv de cancer de col uterin. Din mai şi acum eram în decembrie. Oricum am lua-o, trecuseră şase luni. Iar ei m-au sunat de două ori. Desigur, medicul m-a consultat, însă mi-a spus că nu mai ţineam de competenţa lui.

Stăteam pe scaun, neputând să rostesc vreun cuvânt, cu gura căscată de uimire, fără să pot scoate un sunet. „Şi eu unde să mă duc?”, am întrebat, total anihilată de teamă.

Profesorul vârstnic m-a trimis la medicul meu anterior, care alergase ca nebunul prin spital când m-a văzut şi a citit rezultatele mele din mai. Nu-i venea să creadă că celălalt medic n-a observat tumoarea care avea deja şase centimetri şi era vizibilă cu ochiul liber, ci a crezut că era o leziune. Nu-i venea să creadă că nu au reuşit să mă contacteze cei de la SZTK, nu-i venea să creadă că n-au efectuat testul HPV sau măcar să solicite o a doua opinie medicală. Toată povestea, aşa cum era, era de necrezut. Pentru că dacă ar fi făcut toate acestea, m-ar fi putut salva din starea gravă în care mă aflam, de metastază.

Astăzi, în cadrul aceleiaşi emisiuni televizate, m-a întrebat reporterul dacă am iertat aceste erori. Eu cred că acestea nu pot fi iertate. Mai degrabă m-am resemnat şi mă bucur că în final am fost aşa de norocoasă. Însă dacă nu ar fi fost numeroasele erori comise la debutul bolii, puteam fi într-o altă stare acum. Aş fi putut fi mămică. Sau orice altceva. Dintr-un motiv sau altul, cerul mi-a pregătit această cale. Iar eu o voi parcurge până la capăt.”

Autor: Eva Szentesi